Sînt blonde și au ochi albaștri. Și amîndouă rîd ușor. Și, în plus, au o preferință comună pentru piersici. Ca să nu mai spun de faptul că sînt rude. Kezia, 28 de ani, este mama. Iar Saoirse, un an și un pic, este fiica (cu ocazia asta observ că amîndouă au – chiar dacă diferite – nume straniu de frumoase).
Eşti doar un copil, ai strîns cu greu cîțiva anişori. Parcă abia a trecut seara magică în care ți-ai lăsat la culcare un ciorăpel la capul patului pentru ca a doua zi să te trezeşti cu el plin de bunătăți de la Moşu’ Nicolae. Nici nu ți-ai revenit bine din uimire că în casă ți-a aterizat un brăduț. Pe care, împreună cu părinții, l-ai împodobit cum ai putut tu mai bine în aşteptarea lui Moş Crăciun.
Cum ar fi să ne forțeze cineva să mîncăm/bem combinația asta de cîteva ori pe zi? Aşa e că ni s-ar lua? Ba e chiar foarte probabil că ne-am revolta fie şi numai la gîndul că ar îndrăzni cineva să ne supună unui asemenea “regim”. Dar nu şi dacă o facem singuri, de bună voie (că doar n-o să ne luăm singuri la palme). Ei bine – şi îmi pare sincer rău să vă dezamăgesc – mulți dintre noi chiar o facem, fără să vrem şi, cel mai probabil, fără să ştim.
