Nimic nu e mai înfricoşător decît o călătorie în necunoscut, sau o privire care scrutează întunericul.
Elisabeth Kübler-Ross ne spune la ce trebuie să se aştepte cineva care a fost diagnosticat cu cancer. Sînt cinci stadii ale durerii, care formează aşa-numitul model Kübler-Ross:
Negare: “Mă simt bine.”; “Asta nu se poate întîmpla, nu mie!”; “Nu e adevărat.”
Negarea este un mecanism temporar de apărare prin care trecem mai uşor peste şocul inițial la aflarea diagnosticului de cancer. În ciuda evidențelor, alegem să respingem sau să minimizăm gravitatea acestui fapt. Pe de altă parte, prelungirea perioadei de negare ne împiedică să luăm rapid măsurile necesare.
Furie: “De ce eu?’ Nu e drept”; “Cum mi se poate întîmpla una ca asta?”; “Cine e de vină?”
Furia apare imediat ce realizăm că negarea nu poate continua la nesfîrşit. Datorită furiei, sîntem dificil de abordat datorită sentimentelor de mînie şi de invidie pe care le manifestăm la adresa tuturor celor care nu au problemele noastre şi care exprimă energie şi bună-dispoziție.
Negociere: “Să trăiesc măcar să-mi văd copiii mari.”; Aş face orice ca să mai trăiesc cîțiva ani”; “Mi-aş da toată averea pentru sănătate.”
Negocierea implică speranța că ne putem amîna moartea. De obicei, negociem cu o putere superioară (Dumnezeu) să ne prelungim viața oferind ceva la schimb.
Depresie: “Sînt atît de trist(ă), de ce să îmi mai bat capul cu ceva?”; “Am să mor … ce rost mai are?”;
Depresia apare atunci cînd avem certitudinea morții. Din acest moment devenim tăcuți, refuzăm vizitele şi ne refugiem în suferință. În acest mod ne deconectăm de persoanele şi de lucrurile la care ținem. Este important să trecem prin acest proces, iar cei din jur nu trebuie să încerce să ne distragă.
Acceptare: “Asta e, cu o moarte sîntem toți datori.”; Nu mai pot lupta, mai bine mă pregătesc pentru asta.”
Acceptarea este stadiul final, în care începem să ne obişnuim cu ideea morții şi a despărțirii de cei dragi.
Pentru cei care vor să afle mai multe, am găsit pe un alt blog un articol ceva mai extins despre transformările cărora trebuie să le facă față un bolnav de cancer.
Pingback: şi totuşi … chiar e cancer? | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: trei zile cu cancer | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: Elizabeth o întîlneşte pe Elisabeth | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: de la un om către altul | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: monstrul dinăuntru | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: egali în fața bolii | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: problema sîcîitoare a morții | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: boală grea, tratamente speciale | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: monstrul dinăuntru | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Pingback: egali în fața bolii | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Pingback: problema sîcîitoare a morții | tot ce (nu) ai vrut să știi …