Învingător şi învins (foto: sanjaygora.wordpress.com)

Nu există boli, ci doar bolnavi. Este unul dintre primele lucruri pe care îl află orice student la medicină.

Şi chiar dacă mai apoi învață tot despre boli, acelaşi student la medicină ştie că atunci cînd va ajunge medic va trebui să trateze pacienți individuali. Oameni diferiți, fiecare cu modul lui de a primi, de a duce şi de a lupta cu boala.

Contează foarte mult cum alegem fiecare dintre noi să ne “purtăm” boala, atunci cînd aceasta ne încearcă. Putem să ne înclinăm în fața ei acceptîndu-ne soarta – bună sau rea – fără să facem vreun efort special pentru a ne însănătoşi. Sau putem să ne mobilizăm pentru a o învinge – de pildă să ne schimbăm în parte sau în întregime stilul de viață – cu credința că sîntem mai puternici decît ea.

Mai putem deasemenea să ne lăsăm orbeşte pe mîna primului medic care ne iese în cale, fără să încercăm să înțelegem mai bine ce se întîmplă cu noi. Sau putem să ne implicăm activ în tratarea propriei boli, căutînd cea mai bună alternativă terapeutică şi devenind astfel parteneri ai medicilor care ne conduc tratamentul.

Este foarte adevărat că medicul are un rol mai mult decît important în recăpătarea stării noastre de sănătate, că nu degeaba şi-a tocit atîta amar de ani coatele pe băncile şcolii. Însă la fel de adevărat este că fiecare dintre noi avem un rol – pe care aş îndrăzni să-l consider decisiv – în lupta noastră cu boala.

Doctorul ne poate face bine. Însă numai dacă noi îl lăsăm să o facă.