Sau unde ne poate duce abordarea (exagerat de mecanicistă) a medicinii. Recte, a bolii și/sau a sănătății.

Luiz Inacio Lula da Silva este un tip extrem de simpatic. Un bonom. Care, datorită faptului că a fost pînă anul trecut președintele Braziliei, mai face încă, din cînd în cînd, prima pagină a ziarelor. Cu o lună și un pic în urmă, spre exemplu, datorită unui cancer de laringe, “căpătat” după o viață întreagă dedicată conștiincios fumatului.

Iar mai deunăzi, datorită unei alte vești legate de boala lui. Se pare că Lula e bine-sănătos. Ei bine, poate nu chiar de tot, dar undeva, așa, în proporție de cam 75%, apreciază medicii care îl îngrijesc. Acesta fiind procentul în care aceștia au reușit să îi extirpe tumora.

3 din 4 (sursa: www.flickr.com)

Rezultatele tratamentului sînt, potrivit acelorași medici, impresionante, însă ex-președintele va fi considerat “vindecat” (ghilimele incluse) numai dacă acesta nu va suferi o recurență (recădere) în următorii cinci ani. Sau, cu alte cuvinte, dacă boala nu va reveni în decurs de un cincinal.

Acum, eu fac următorul raționament: dacă medicii au extirpat doar trei sferturi de tumoră, se cheamă că un sfert a rămas acolo. Ceea ce înseamnă că boala este încă prezentă în corpul lui. Iar prin urmare Lula nu poate suferi o recădere, din moment ce nu a existat o “vindecare” în primul rînd. Iar dacă nu poate fi declarat – după mine – vindecat nici măcar acum, cum se poate el aștepta să se “vindece” după trecerea a 5 (cinci) ani?

Dau un regat (sau măcar trei sferturi) pentru un răspuns!

(dilemă clară provocată de o știre destul de confuză găsită pe Xinhua online)