Sîntem, noi oamenii, cam două treimi apă (ceva mai mult în copilărie, din ce în ce mai puțin pe măsură ce înaintăm în vîrstă). Ar trebui, așadar, să ne simțim în largul nostru în tot ce are legătură cu apa. Mai ales atunci cînd o bem pentru că, nu-i așa, astfel ne păstrăm integritatea.
Da, vorbim despre banala, ubicuitara apă, sursa şi suportul vieții etc. etc. etc. Elementul fără de care nu am putea să existăm nici noi, oamenii, atîta vreme cît acesta reprezintă cam 60% (chiar pînă la 75% în cazul copiilor) din greutatea noastră. Am scris la un moment dat despre aurita cale de mijloc pe care o caută înțelepții. Şi au ei, cei aleşi, motive bine întemeiate pentru care fac acest lucru.
Iubitori de artă? Vă place să admirați o pictură rafinată la un pahar răcoritor de Coca-Cola? Ei bine, tocmai ați ratat o bună ocazie ca să vă mai stingeți din setea de cultură. Zilele astea s-a vîndut cea mai scumpă sticlă de Coca-Cola.
Poate ați crezut că exagerez cînd am numit artă o serie de tablouri înfățişînd cutii de supă. Poate că dacă da sau poate că nu. Dar haideți să vedem cîteva fapte.
… sau artă la pachet. I-au trebuit omului mii, chiar zeci de mii de ani de evoluție ca să ajungă mare (şi tare). În tot acest răstimp a mîncat – cu mici variații – cam aceleaşi lucruri, preparate – cu oareşce îmbunătățiri – cam în acelaşi mod. Hrana, dintotdeauna greu de procurat, a fost prețuită de strămoşii noştri mai mult decît orice altceva, iar drept urmare nici o masă – eveniment aproape sacru pentru întreaga familie – nu începea fără o rugăciune.
