Greu, vorba lui nenea Iancu, se mai împușcă azi francul (de fapt dolarul, că între timp francofonia a devenit o dulce și – prin comparație – nevinovată amintire, iară pe noi ne-au năpădit yankeii, cu tot cu cowboi și cu tot restul neamului lor).
Care are prin urmare șanse tot mai mari ca, pînă la Marea Trecere, să rămînă acolo unde îi este locul. Testul anual (la americani) de depistare a cancerului de prostată (PSA – Prostate Specific Antigen, sau, în dulcele grai, Antigenul specific al prostatei) nu salvează vieți. Au demonstrat-o 76.000 de bărbați urmăriți între 10 și 13 ani pentru acest lucru.
Nici răpusă. Încă o ilustrare a faptului că, o dată ce îți pui mintea, poți să susții – chiar cu dovezi – aproape orice. Ba, în plus, cu aceleași șanse de succes, chiar și atunci cînd vorbim despre lucruri sau despre poziții care se bat cap în cap. Nu au trecut decît doi ani de cînd un grup de experți americani a pus la îndoială beneficiile mamografiei ca test de screening, cu recomandarea de a se crește la 50 de ani vîrsta pentru prima examinare.
Mai precis, chimioterapie potențată de insulină (cel de-al doilea subiect pe care am promis că-l voi aborda separat în urma seminarului de medicină integrativă). Ideea se bazează pe o serie extrem de pertinentă de observații simple puse cap la cap. Astfel, celulele sănătoase își produc energia necesară vieții cu ajutorul oxigenului (prin reacții aerobe). Prin contrast, cele tumorale folosesc procese anaerobe, adică reacții care au loc în absența oxigenului (un fel de fermentație).
Vă place ardeiul iute? Atunci e de bine, băieți! Se vede treaba că ardeiul iute e cea mai recentă preocupare a cercetătorilor (nici nu mai contează din ce țară). Iar respectivii cercetători au descoperit – într-un studiu recent pe șoareci (tot ei, săracii!) dar și pe celule prostatice umane afectate de […]
Mai multe mere. Dacă tot am adus ieri vorba despre ele, poate e cazul să ne aplecăm un pic asupra lor. Nu de alta, dar se pare că dintre toate fructele, mărul este cel care a influențat cel mai mult destinul omenirii.
Fum maxim poate. Una dintre principalele explicații pentru internaționalul (şi iraționalul) succes al excentricului obicei al fumatului este – după mintea mea – abilitatea celor care îl practică de a fi simultan atît practicieni înverşunați, cît şi teoreticieni de forță. Abilitate care se pare că nu cunoaşte bariere de sex, vîrstă, educație, apartenență politică sau echipă de fotbal preferată.
“Numai cine nu munceşte nu greşeşte” zice o înțeleaptă (şi de multe ori salvatoare) vorbă din bătrîni. Cam aşa şi cu mine, dacă includem acest blog la capitolul “muncă”. Astfel, după ce doar cu cîteva zile în urmă am eratat-o cu un link spre o campanie care încearcă să evite scoaterea plantelor şi remediilor naturale în afara legii, iată că am eratat-o din nou.
E vineri şi e vară, prieteni. Chiar acum cei mai norocoşi dintre noi aleargă spre mare ca să mai prindă un loc pe plajă, eventual cu o cola rece în față. Fără să fie conştienți de întregul potențial pe care îl “ascunde” atît de – aparent – inofensiva sticlă.
