
Iluzia fumului minim (foto: www.9am.ro)
Fum maxim poate, deşi nu e sigur la ce ne-ar folosi.
Una dintre principalele explicații pentru internaționalul (şi iraționalul) succes al excentricului obicei al fumatului este – după mintea mea – abilitatea celor care îl practică de a fi simultan atît practicieni înverşunați, cît şi teoreticieni de forță. Abilitate care se pare că nu cunoaşte bariere de sex, vîrstă, educație, apartenență politică sau echipă de fotbal preferată.
Dacă reuşeşti cumva să te menții un timp suficient de lung în aura afumată a vreunui respectiv, îți poate fi dat să auzi cele mai elaborate justificări menite să le susțină alegerea. De la argumente (pseudo-)ştiințifice cum că ar fi – totuşi – ceva efecte medicale pentru care merită să-ți îmbîcseşti plămînii, trecînd prin motivări stupid-recreaționale (țigara mă linişteşte!) şi terminînd cu lamentări emoționale bătînd înspre lacrimogen (nu pot să mă las, nu am atîta voință!).
Mi-a fost dat să trec – acum cîteva zile – prin tot spectrul de mai sus în decurs de doar cîteva ore.
Mai întîi, un inginer de profesie medic în timpul liber mi-a sugerat – timid, e adevărat – că ar fi unele beneficii de sănătate, bine ascunse pe undeva prindărătul fuioarelor albastre. A citit el undeva.
Mai apoi am auzit – prin intermediar, că nu se putea staționa în zonă din cauza fumului – o explicație cel puțin hilară, de la un cetățean cu o educație de asemenea peste medie (care din păcate practică ceva medicină alternativă): “la cît fum de maşini inhalăm pe străzi, cîteva țigări sînt inofensive”. Drept pentru care autorul acestui panseu expirat între două rotocoale de fum a tras – ca să facă probabil economie la chibrituri – țigară după țigară.
În sfîrşit, cel mai simpatic a fost cineva care a recunoscut cu o franchețe dezarmantă că a încercat să se lase de fumat, însă are naturelul prea slab ca să se poată opune zeului Tabac. Apoi s-a dus în altă parte ca să-şi ascundă feblețea după o perdea de fum intens gudronat.
După această serie de-a dreptul - desigur, în lipsa conotațiilor morbide – simpatică, am dat la o zi distanță peste un articol de presă în care şeful serviciului de sănătate publică din Statele Unite (U.S. Surgeon General) declară sec:
“Nu există nivel de expunere la fumul de tutun care să fie complet lipsit de risc.”
După care continuă imperturbabil:
“Inhalarea celei mai mici cantități de fum de țigară poate afecta de asemenea ADN-ul, ceea ce poate conduce la cancer.”
Raportul enumerează apoi 13 forme de cancer a căror apariție este direct legată de fumat, printre care: cancer de plămîni (85% din cazuri), cancer de esofag, cancer traheal, cancer de stomac, cancer de pancreas, cancer de rinichi, cancer de vezică urinară, cancer de col (cervical) şi leucemie (mieloidă acută).
“Fumătorii ocazionali cred că prin reducerea numărului de țigări îşi pot ameliora starea de sănătate, însă nu există un nivel sigur” conchide raportul.
Poate că fumătorii cred, se pare însă că ei cred în ceva care nu există.
(raportul în cauză a ajuns la urechile noastre – vorba vine – prin intermediul paginilor electronice ale CNN)
fii primul care votează