Posts tagged ‘cancer de col’

aprilie 9th, 2012

cancerul tratat la băi în Dubai

by doctorul

Percepție distorsionată (foto: www.fineartamerica.com)

Au și britanicii secăturile lor.

Una dintre ele, altfel o distinsă doamnă căreia părea că nu-i lipsește nimic (inclusiv pe sus, pe la mansardă), a comis-o urît de tot.

Femeia în cauză a suferit o histerectomie (extirparea uterului) în urma unui cancer de col diagnosticat în 2003. Apoi a cerut (și a și primit) de la autorități sub formă de ajutor social peste 130.000 de euro pentru a se reface, motivînd că are nevoie de ajutor pentru a se deplasa, pentru a mînca, pentru a se îngriji în general.

Între timp însă ea nu a avut – după cum s-a dovedit mai apoi – deloc probleme să-și plimbe cîinii, să dea cu aspiratorul sau să meargă la cumpărături. Nici să se plimbe pe banda rulantă la sala de sport sau să se dea la vale pe un tobogan de apă de prin Dubai.

Mai mult, soțul șomer care o îngrijea s-a dovedit a fi un inginer foarte bine plătit care, pentru că lucra în străinătate, nu știa probabil cu ce se ocupă soția lui pe acasă. Acum însă a aflat, în urma unui proces în care judecătorul, în cel mai pur stil englezesc, i-a spus consoartei sec:

“Lipsa dumneavoastră de onestitate este evidentă”.

Pedeapsa propriu-zisă aproape că nici nu mai contează.

(știre preluată de pe Realitatea online)

fii primul care votează
martie 21st, 2012

cancerul de col sub microscop

by doctorul

Sub lupă (foto: www.waleshome.org)

Cancerul de col are șanse mai mari de a fi vindecat atunci cînd este diagnosticat pe baza testului Babeș-Papanicolau, spun cercetătorii (nici nu mai are importanță care).

Iar astfel se deschide un nou teren de luptă și discuții în contradictoriu privind utilitatea procesului de screening în cancer. Asta în ciuda eșecului răsunător al abordării în alte două tipuri de cancer extrem de frecvente, respectiv cancerul de sîn și cancerul de prostată.

E adevărat că cifrele prezentate pentru cancerul de col sînt impresionante și (aproape) convingătoare prin ele însele. Iar probitatea științifică a instituției care a studiat problema (Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia) e situată dincolo de orice dubiu.

O serie de întrebări apar, totuși.

Prima și cea mai evidentă ar fi de ce folosirea detecției precoce prin screening ar da rezultate mai bune în cancerul de col, cîtă vreme metoda a eșuat cu brio în celelalte două forme de cancer mai sus pomenite.

A doua, ceva mai greu de scos la lumină, ar fi cum putem fi siguri că toate cazurile diagnosticate ar fi evoluat într-adevăr către un cancer manifest (testul Babeș-Papanicolau detectează anomalii celulare descrise cu termenul generic și ambiguu de “modificări preanceroase”). Iar de aici, întrebarea subsidiară: oare cîte femei au fost tratate și declarate apoi “vindecate” pentru o boală pe care nici măcar nu au avut-o (ca o consecință a așa-numitului “diagnostic fals pozitiv”), fenomen documentat dealtfel și în celelalte două tipuri de cancer de care aminteam mai devreme?

În sfîrșit cea de a treia, oarecum retorică dar nu mai puțin importantă: există cumva vreo legătură între studiul respectiv și eforturile remarcabile de promovare a vaccinuluimai nou inclusiv la băieți – împotriva virusului papilomatos uman (HPV – Human Papilloma Virus)? E adevărat că aici un cîrcotaș mai pe fază ar putea obiecta că primul vaccin HPV a fost aprobat în 2005, în timp ce studiul care ne reține atenția astăzi a început încă din 1999. Adevărat, numai că pînă la a fi aprobat vaccinul a trecut cel mai probabil printr-un proces de dezvoltare de peste 10 ani (13 ani în medie), ceea ce face ca întrebarea pur retorică să rămînă, totuși.

Acum întrebările au fost puse.

 

(știre adusă nouă de BBC Health online)

fii primul care votează
martie 13th, 2012

consiliere gratuită pentru bolnavii de cancer

by doctorul

"Pe-un picior de rai/E-o gaură-n rai" - © Ada Milea (foto: www.flickr.com)

Iaca poznă cum am fost prins în flagrant taman cînd vărsam mai abitir lacrimi de crocodil pentru mioritica noastră țărișoară.

Ziceam că nu s-au inventat încă suportul și consilierea psihologică pentru bolnavii de cancer din România (cele adevărate, că altminteri putem la fel bine să susținem că avem și autostrăzi). Ei bine, nici nu încheiasem eu bine lamentația respectivă, că o prietenă mi-a și zvîrlit prin interneant un link spre o inițiativă care exact asta zice că face.

Proiectul se intitulează “Reţea multiregională pentru terapie integrativă, consiliere și reintegrare socială a persoanelor diagnosticate cu cancer”, este finanțat cu bani europeni și implementat de către o asociație numită Patronatul Medicinei Alternative (o asociere de cuvinte care mie personal îmi cam zgîrie atît ciocanul, cît și nicovala; ba, în plus, parcă un pic și scărița).

În sfîrșit, trecînd peste limbajul solemnos (din “solemn”+”lemnos”), programul oferă prin trei centre regionale (București-Ilfov, Nord-Vest și Nord-Est) exact ceea ce propune și prin inspiratul său titlu. Și chiar dacă are prevăzute doar cîte trei persoane pentru fiecare filială (un coordonator, un asistent social și un psiholog), e totuși mai bine decît nimic.

La o lectură lejeră a site-ului lor remarc că promisiunea din titlul programului e ușurel spre binișor exagerată, cîtă vreme beneficiarii acestuia sînt doar, citez: “persoanele diagnosticate cu cancer mamar, cancer de col uterin si cancer testicular cu vârsta de peste 18 ani”. Dar optimist din fire, zic din nou că tot e mai bine decît nimic.

Mai răsfoind un pic prin interpagini, aflu că vor putea fi ajutate numai 500 de persoane bolnave, dimpreună cu 1.000 de aparținători (rude). Iarăși, tot mai bine decît deloc, nu-i așa?

Cum aritmetica nu-mi dă însă ghes, mă prind la un calcul rapid care îmi arată pe loc că, la o perioadă de desfășurare bugetată de trei ani, asta înseamnă cam 500 de persoane consiliate pe an pentru fiecare centru. Ceea ce conduce la o medie de două (plus-minus) persoane pentru fiecare zi lucrătoare (adică mai puțin decît numărul de angajați), ceea ce conduce la ideea unui program destul de lejer (sau poate doar extrem de eficient?).

În sfîrșit, nu am alte referințe și nici nu am pe cine să întreb, așa încît nu prea pot să spun nimic cu mîna pe inimă despre cam ce se întîmplă pe acolo. Pînă una-alta mie îmi miroase însă a încă o afacere cu iz dîmbovițean pe banii, bineînțeles, lui tanti coana Europa.

Însă poate, nu-i așa, sînt eu cel care se înșeală.

fii primul care votează
noiembrie 5th, 2011

vaccinul anti-HPV, varianta masculină

by doctorul

Nu s-au liniștit bine apele profund tulburate de dezbaterea privind utilitatea și oportunitatea vaccinului anti-HPV la adolescente că iată, acestea se învolburează din nou.

Noua undă de șoc vine (tot) din Statele Unite, țara în care a apărut dealtfel și prima variantă comercială a vaccinului, cunoscută sub numele de Silgard (în România) sau Gardasil (în SUA și în alte țări). Iar ea (unda) este produsă de recomandarea unui grup de experți în sensul extinderii obligativității vaccinării și la băieți.

E timpul! (sura: www.whereilive.com)

Argumentul principal cu care experții respectivi își susțin recomandarea este acela că și bărbații se pot infecta și deci transmite virusul. Iar ca urmare au și ei partea lor de contribuție la o boală – cancerul de col – care altfel le afectează doar pe femei.

Acum, din două una: ori experții în cauză nu sînt chiar atît de experți (din moment ce s-au dumirit abia acum de respectivul – și banal de evidentul – adevăr); ori jumătatea de sex feminin a omenirii a fost aleasă – prin tragere la sorți sau altcumva – ca să servească drept cobai la un experiment medical la scară planetară.

Și chiar înainte de a închide acest articol un spiriduș îmi mai șoptește la ureche un (al treilea) posibil motiv: anume că firmele care produc vaccinul cu pricina au realizat brusc faptul că își pot – cu un minim efort și practic peste noapte – dubla efectiv piața și, consecutiv, vînzările.

Ce ți-e și cu spiridușii ăștia!

*HPV – Human Papilloma Virus (Papilomavirusul uman)

(știre venită cu valul tocmai de la CNN)

 

 

fii primul care votează
septembrie 15th, 2011

poveste dîmbovite(x)ană

by doctorul

Pecan de Texas (sursa: www.statesymbolsusa.org)

Ca să nu mai creadă cineva că astfel de lucruri se întîmplă doar în republica dîmbovițeană.

Nu, ele au loc – e adevărat, cu ceva mai mult ştaif – şi în măreața republică texană. Unde zilele astea unul dintre prezidențiabili – recte guvernatorul statului Texas, un foarte distins domn pe nume Rick Perry – a fost prins cu mîța-n sac.

Şi cu mîinile pînă la coate în fonduri – chipurile donații – făcute în beneficiul lui de către o reputabilă companie farmaceutică.
(Compania, Merck pe numele ei, produce unul dintre cele două vaccinuri anti-HPV, comercializat şi în țara noastră sub numele de Silgard).
Cum a răspuns domnul guvernator solicitudinii respectivei întreprinderi? O nimica toată, doar un ordin de vaccinare a tuturor fetelor de vîrstă adolescentă din parohia lui, Texas.
Un altfel de “Un fleac, le-am ciuruit!”

notă: virusul HPV (Human Papiloma Virus – papilomavirusul uman) produce o infecție ce poate conduce la cancer de col uterin.

1 persoană apreciază
ianuarie 3rd, 2011

rana care nu se vindecă

by doctorul

Rudolf Virchow a fost un medic german de renume, considerat părintele patologiei moderne şi creditat, printre altele, cu identificarea celulelor din leucemie.

Acum mai bine de o sută de ani, după ore şi ore de observații aride la microscop el a descris – într-un mod mai degrabă poetic – ceea ce a văzut el că înseamnă cancerul. În cuvintele lui, boala malignă nu e altceva decît o încercare de reparare a unei răni în cursul căreia, din diverse motive, ceva nu a funcționat bine.

Cel mai probabil că tocmai descrierea plastică dar lipsită de rigoare ştiințifică a făcut ca ipoteza propusă de acesta să nu fie luată prea în serios de către comunitatea academică a vremii. Abia la mai bine de o sută de ani distanță un alt coleg i-a reluat ideea, de data asta punînd la bătaie şi cîteva argumente care să o susțină.

În articolul său “Tumorile, răni care nu se vindecă” doctorul Harold Dvorak, profesor de patologie la Şcoala Medicală de la Harvard, observă faptul că în multe cazuri apariția cancerului este direct legată de existența unui proces inflamator cronic. Spre exemplu cancerul de col uterin, care apare de cele mai multe ori ca urmare a unei infecții cu virusul papilomatos. Sau cancerul de colon, des întîlnit la oameni care suferă de o boală inflamatorie cronică a intestinului.

Cancerul de ficat de după hepatita B sau C, cancerul de stomac legat de infecția cu bacteria Helycobacter Pylori, sau cancerul de plămîni ca urmare a agresiunii repetate a fumului de țigară. Iar exemplele pot continua cu alte tipuri de cancer mai puțin cunoscute precum mezoteliomul (fibrele de azbest) sau sarcomul Kaposi (virusul  herpetic uman). În sfîrşit, să nu uităm cancerul de piele sau melanomul malign, care apar pe terenul pregătit de şedințele nesăbuite de bronzare, naturale sau nu (“bronzarea” e de fapt tot o inflamație, a pielii).

După mai mult de douăzeci de ani de la acest remarcabil articol Institutul Național pentru Cancer (National Cancer Institute) a confirmat printr-un raport aceste suspiciuni, chiar dacă ele continuă să fie în mare măsură ignorate de către medicii oncologi. Astfel, se pare că, pentru a apărea şi a se dezvolta, cancerul are nevoie de un mediu inflamator puternic şi de (cît mai) lungă durată.

Un copac (foto: http://english.pravda.ru)

Un mediu care apare în diverse contexte şi din cele mai variate motive. Dar pe care celulele maligne ajung să îl preia şi să îl întrețină în folosul lor, deturnînd de la sensul lui firesc un mecanism – altfel legitim – pe care corpul nostru îl are la dispoziție pentru vindecare.

Astfel, sub aparența că îl ajută să se vindece, cancerul începe să deturneze resursele organismului către propria lui supraviețuire. Grație inflamației autoîntreținute celulele maligne ajung să se înmulțească necontrolat, după care se infiltrează în țesuturile învecinate şi în vasele de sînge. Prin care migrează apoi în tot corpul, stabilind colonii invadatoare denumite metastaze. Pînă cînd, după un proces de “vindecare” fără nici o noimă şi fără nici o finalitate, îi dă gazdei lovitura finală, cu prețul propriei anihilări.

Un proces extrem de complex şi de elaborat care nu serveşte la nimic şi nimănui. Dar pe care, cel mai adesea, nu numai că îl declanşăm, dar îl şi susținem – inconştient, desigur – prin toate mijloacele posibile.

Vom vedea pe mai departe cînd, cum şi cu ce urmări.

(repovestire a unui fragment din cartea “Anticancer – Învinge prin mijloace naturale” a lui David Servan-Schreiber)

1 persoană apreciază
decembrie 21st, 2010

umilința te vindecă

by doctorul

contribuție a Dariei B.

Veste proastă: România se află pe primul loc la decese din cauza cancerului de col uterin, mai precis 2.000 de românce mor anual de această boală.

Veste bună: se pare că e singura formă de cancer care poate fi complet vindecată, dacă este depistată la timp.

Veste proastă: cancerul de col uterin nu manifestă simptome.

Veste bună: printr-un simplu control la ginecologie pentru testul Papanicolau se poate depista la timp.

Cel puţin aşa ne sfătuieşte Sanda Nicola, care a fost diagnosticată în 2005 cu cancer de col uterin şi s-a vindecat. Asta nu înseamnă că putem dormi liniştite pe-o ureche. Tot ea ne spune că o femeie care a fost diagnosticată cu această boală trebuie să-şi schimbe stilul de viaţă, alimentaţia, să se odihnească suficient. Ceea ce ea recunoaşte că nu făcea înainte. Ştim cu toţii cât de prezentă era pe micile ecrane şi cât de plină de viaţă, însă nu vedeam şi stresul din spate: odihnă puţină, alimentaţie haotică, fumat excesiv. A refuzat să i se facă histerectomie totală, aşa cum au recomandat medicii români, şi a cerut o a doua opinie, în Olanda, unde i-a fost extirpată doar bucata din colul uterin afectată.

Sanda față cu inacțiunea (foto: www.viva.roo)

După ce a învins boala, s-a implicat în toate campaniile de informare şi de prevenţie a cancerului de col uterin. Conştientă că metodele prin care autorităţile aleg să informeze populaţia nu ajung de obicei în mediile unde este mai mare nevoie, Sanda, cu acelaşi entuziasm de care a dat dovadă şi ca jurnalistă, şi-a luat foarte în serios rolul şi de data aceasta. A discutat public despre boala ei şi nu a ignorat cele câteva sute de persoane care au contactat-o să-i ceară sfatul.

Sanda Nicola afirmă că „boala este cel mai bun lucru care i se putea întâmpla şi că umilinţa e, câteodată, cel mai bun medicament: te vindecă.” Oare câtă forţă, înţelepciune, împăcare îţi trebuie ca să poţi spune aşa ceva? Nu ştiu dacă aşa trebuie abordat cancerul, cu umilinţă, dar se pare că o măsură de umilinţă şi una de optimism covârşitor este reţeta care dă roade.

(după ce eu am tot amînat – nici eu nu ştiu prea bine de ce – să scriu despre Sanda, iată că a venit Daria B. ca să corecteze această – să zicem – “scăpare” a mea; îi mulțumesc pentru acest articol, dar mai ales pentru discreta perspectivă feminină pe care o introduce prin contribuția ei)

fii primul care votează
decembrie 14th, 2010

fum minim nu există

by doctorul

Iluzia fumului minim (foto: www.9am.ro)

Fum maxim poate, deşi nu e sigur la ce ne-ar folosi.

Una dintre principalele explicații pentru internaționalul (şi iraționalul) succes al excentricului obicei al fumatului este – după mintea mea – abilitatea celor care îl practică de a fi simultan atît practicieni înverşunați, cît şi teoreticieni de forță. Abilitate care se pare că nu cunoaşte bariere de sex, vîrstă, educație, apartenență politică sau echipă de fotbal preferată.

Dacă reuşeşti cumva să te menții un timp suficient de lung în aura afumată a vreunui respectiv, îți poate fi dat să auzi cele mai elaborate justificări menite să le susțină alegerea. De la argumente (pseudo-)ştiințifice cum că ar fi – totuşi – ceva efecte medicale pentru care merită să-ți îmbîcseşti plămînii, trecînd prin motivări stupid-recreaționale (țigara mă linişteşte!) şi terminînd cu lamentări emoționale bătînd înspre lacrimogen (nu pot să mă las, nu am atîta voință!).

Mi-a fost dat să trec – acum cîteva zile – prin tot spectrul de mai sus în decurs de doar cîteva ore.

Mai întîi, un inginer de profesie medic în timpul liber mi-a sugerat – timid, e adevărat – că ar fi unele beneficii de sănătate, bine ascunse pe undeva prindărătul fuioarelor albastre. A citit el undeva.

Mai apoi am auzit – prin intermediar, că nu se putea staționa în zonă din cauza fumului – o explicație cel puțin hilară, de la un cetățean cu o educație de asemenea peste medie (care din păcate practică ceva medicină alternativă): “la cît fum de maşini inhalăm pe străzi, cîteva țigări sînt inofensive”. Drept pentru care autorul acestui panseu expirat între două rotocoale de fum a tras – ca să facă probabil economie la chibrituri – țigară după țigară.

În sfîrşit, cel mai simpatic a fost cineva care a recunoscut cu o franchețe dezarmantă că a încercat să se lase de fumat, însă are naturelul prea slab ca să se poată opune zeului Tabac. Apoi s-a dus în altă parte ca să-şi ascundă feblețea după o perdea de fum intens gudronat.

După această serie de-a dreptul - desigur, în lipsa conotațiilor morbide – simpatică, am dat la o zi distanță peste un articol de presă în care şeful serviciului de sănătate publică din Statele Unite (U.S. Surgeon General) declară sec:

“Nu există nivel de expunere la fumul de tutun care să fie complet lipsit de risc.”

După care continuă imperturbabil:

“Inhalarea celei mai mici cantități de fum de țigară poate afecta de asemenea ADN-ul, ceea ce poate conduce la cancer.”

Raportul enumerează apoi 13 forme de cancer a căror apariție este direct legată de fumat, printre care: cancer de plămîni (85% din cazuri), cancer de esofag, cancer traheal, cancer de stomac, cancer de pancreas, cancer de rinichi, cancer de vezică urinară, cancer de col (cervical) şi leucemie (mieloidă acută).

“Fumătorii ocazionali cred că prin reducerea numărului de țigări îşi pot ameliora starea de sănătate, însă nu există un nivel sigur” conchide raportul.

Poate că fumătorii cred, se pare însă că ei cred în ceva care nu există.

(raportul în cauză a ajuns la urechile noastre – vorba vine – prin intermediul paginilor electronice ale CNN)

fii primul care votează
noiembrie 28th, 2010

la sfat de taină

by doctorul

Români, vi se pregătește ceva! Dar de data asta cel puțin e de bine.

Vineri seara, la întoarcerea acasă, am ajuns chiar la timp pentru o întîlnire cu alți trei prieteni cu preocupări similare (doar v-am expus teoria mea).

Zbor peste umbre (foto: http://english.news.cn)

Totul a început de la o vorbă cu o prietenă a unei prietene, care m-a pus în contact cu un tînăr entuziast și ambițios. Care tînăr, împreună cu o prietenă de-a lui la fel de hotărîtă, au conceput un proiect deosebit dedicat pacienților cu cancer. Prevăzut a se desfășura pe durata unui an, programul lor propune crearea unor nuclee de terapie de grup pentru persoanele diagnosticate cu diverse forme de cancer. Planul include și o serie de ședințe de discuții individuale (coaching), în care pacienții vor fi ajutați să își înțeleagă mai bine boala și să găsească cele mai bune metode pentru a lupta împotriva ei.

Cumva, cei doi au reușit să o contacteze și să o coopteze în acest demers și pe Sanda Nicola, cea care a trecut ea însăși prin experiența unui cancer de col uterin. Iar Sanda nu a stat nici o clipă pe gînduri și s-a alăturat inițiativei cu ceea ce știe să facă mai bine. Adică o serie de emisiuni tv – aflate deocamdată în stadiu de proiect-pilot în curs de aprobare – care ar urma să fie realizate anul viitor.

Eu am primit invitația de a lua parte la proiect datorită acestui blog, care va deveni – alături de alte resurse online – o platformă de informare în limba română pentru problemele legate de cancer.

Luni urmează să punem cap la cap piesele acestei construcții.

După care o vom lansa, cu speranța că o să zboare.

fii primul care votează
august 28th, 2010

născut pentru a fuma

by doctorul

Puiu' mamii, vrei o țigară? (www.renunta-la-fumat.com)

Am tot insistat pe “binefacerile” fumatului. De care fiecare dintre noi poate alege să se “bucure”, în virtutea dreptului la liberul arbitru.

Invers, cei care nu savurează deliciile fumatului au opțiunea – chiar dacă un pic mai dificilă – să îşi păstreze plămînii cît de cît mai curați. O misiune mai grea în acest sens au copiii cu părinți fumători, însă cumva-cumva se pot şi ei descurca, la o adică.

Problema cu adevărat dramatică apare la un copil care nu s-a născut încă. Acestuia îi este cu adevărat imposibil să se apere, pentru că el trăieşte numai datorită cordonului ombilical cu care este legat de mama lui. Prin care primeşte fără împotrivire tot ce îi oferă aceasta. Inclusiv, în multe cazuri, nicotină.

Urmarea? Copilul în cauză primeşte o cantitate mai mică de sînge (deci inclusiv de hrană şi de oxigen) deoarece vasele sanguine ale unei gravide care fumează se îngustează. Pe cale de consecință, copilul are toate “şansele” (spun totuşi şanse pentru un astfel de copil are un risc destul de mare să nu se mai nască deloc) să se nască prematur, cu o greutate mai mică decît cea normală şi cu plămîni insuficient dezvoltați. Şi să fie deci predispus la fel de fel de boli, în special din sfera respiratorie: astm bronşic sever, bronşite, pneumonii şi multe asemenea.

Ce-ar fi dacă ...? (www.quitsmokingpregnancy.info)

Oricît de grav ar părea, asta nu e încă totul. Acest copil se naşte după 9 luni în care a fumat cot la cot cu viitoarea lui mamă. El are deja nicotina în sînge şi, în mediul familial în care va fi crescut în continuare – predictibil înconjurat de fumători – are toate premizele pentru a ajunge la rîndul lui unul dintre ei. Cu toate riscurile care decurg de aici, inclusiv acela de a fi diagnosticat la un moment dat al vieții cu cancer.

Iar acum e momentul, cu riscul de a deveni agasant, pentru a pune din nou placa: cancer de plămînicancer de cap şi gîtcancer de colcancer de pancreas; cancer de rinichi; cancer de stomac; cancer de vezică urinară; cancer de colon.

Repetitio mater studiorum est.

fii primul care votează

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.