Astăzi e sîmbătă, primăvara aproape că a sosit, cerul parcă e un pic mai albastru, iar aerul … Mergeam mai devreme pe un larg bulevard din marele oraș și inspiram la greu aerul compus din praf, fum de eșapament și ce-o mai fi încăput pe lîngă.
Azi un zvon, mîine o șoaptă, încet dar sigur adevărul iese, în cele din urmă, la lumină. Cam așa stau lucrurile și în ce privește dilema Homo Sapiens-iană privind efectele telefonului mobil asupra sănătății Homo Ludens-iene. Ultima confirmare venindu-ne dintr-o direcție oarecum neașteptată: Knesset (recte parlamentul israelian).
Revin asupra întîmplării cu prietenul al cărui tată s-a trezit peste noapte cu un diagnostic de cancer de prostată. Sînt cîteva lucruri simple pe care oamenii ar trebui să la facă. Și pe care aceștia de regulă nu le fac pentru că, cel mai adesea, nici măcar nu știu că le pot face. Iar aici vorbesc despre oamenii (bolnavi) în general și despre oamenii suspecți de, sau diagnosticați cu, un cancer în particular.
Sau cel puțin nu în Uniunea Europeană. Oricît ar părea de incredibil, coana Europa susține (mai nou) că apa nu hidratează.
Precum nici o comunitate omenească nu poate funcționa fără de lege, tot aşa nici corpul omenesc nu poate trăi în afara ei. Dar dacă am duce mai departe această comparație şi am privi organismul nostru ca pe o comunitate formată din diferite celule, cum ar arăta cancerul? Ca să vă răspund voi trage iar cu ochiul la ce a scris despre asta David.
