Iubitori de artă? Vă place să admirați o pictură rafinată la un pahar răcoritor de Coca-Cola?
Ei bine, tocmai ați ratat o bună ocazie ca să vă mai stingeți din setea de cultură. Zilele astea s-a vîndut cea mai scumpă sticlă de Coca-Cola.
Nu, nu e vorba de vreo sticlă cu rîvnitul lichid produsă înainte de al doilea război mondial şi găsită miraculos în pivnița unei ferme americane în curs de demolare pentru a face loc unui nou Disneyland. Nici de sticla cea de taină cu care şi-a umezit poate buzele diva Marilyn în seara cînd, după ce a înghițit un pumn de somnifere, i-a spus pentru ultima dată lui John “Bye-bye, Mr. President”.
Nu, este vorba despre o sticlă din cămara celebrului Andy Warhol, care iată, loveşte din nou. După ce a vîndut în 2006 o cutie de supă pe 11,8 milioane de dolari (nu e nici o greşeală), iată că acum plusează cu o sticlă de Coke. Care a fost prețuită de către supermarketul de artă Sotheby’s la exact trei cutii de supă, eticheta cu prețul marcînd la casă frumoasa sumă de 35,36 milioane (încă o dată, nu este vorba de lei vechi, ci de dolari americani).
Păi în aceste condiții cum să nu stea aliniați consumatorii de artă cu cărucioarele pline de replici funcționale ale celebrei sticle, pe deasupra la o minusculă fracțiune de preț?
Ce mod simplu şi eficient de a încuraja cultura de masă.
(ştire publicată de Pravda, cu o greu disimulată invidie pentru faptul că, după ce au pierdut războiul rece, ruşii pierd iată şi bătălia răcoritoarelor)
A-nnebunit lupul! :O :O :O
@arcadia: ba bine că nu, soro!
Obiecte cotidiene recuperate de arta recuparata de publicitate recuperata de arta (din ce in ce mai absconsa) recuperata de comertz.
Un joc de oglinzi paralele in care interese banesti, nebunia creatoare + cota comerciala a artistului, flerul colectionarilor, snobismul consumatorului, instinctul de turma al publicului, bunul simt al lui nea Ghitza din Cuca Macaii si alti indecelabili parametri se intrepatrund si relativizeaza absolut totul. Totul e cultura, arta si impostura in acelasi timp.
Iar eu beau rose de Provence (dupa o lunga pauza … al dracu, stii ca nu-i rau), vorbesc aiurea si ascult
http://www.youtube.com/watch?v=v5_0iZQ-TuA si
http://www.youtube.com/watch?v=hSsjxbRxgqY&playnext=1&list=PL1B93E5A1B54F8AB6&index=11
Pe vremea aceea, Wright nu murise de cancer, arta lor era la apogeu, nu se apucasera sa faca publicitati la Gini, Converse si alte suparari, erau frumosi, zvelti, nihilisti si umanisti. Amestec de senzualitate, moarte, nepasare, frumusete celesta care, mie cel putin, imi taie respiratia. Efectul rose-ului, probabil si al varstei inaintate…
Pardon, monchericule. Gata, ma duc la culcare
@Daniel: probabil că discursul ți s-a arătat cam pe la fundul paharului, cînd reflexele fin rubinii ale licorii trezesc mai abitir reverii paseiste; altfel, cred că ai vrut să spui “efectul rose-ului şi al orei înaintate …”; din fericire, la miezul nopții – vorba poetului – vine îngerul şi ne schimbă; hai cele bune.
Ba nu! A turbat oaia! 😀
@silavaracald: eu cred că s-a scrîntit ciobanul, iremediabil …
Tot din ciclul Sotheby’s mi-am adus aminte de următoarea situaţie,care mie mi s-a părut greu de înţeles (ca să mă exprim eufemistic) la momentul respectiv:
http://www.daylife.com/photo/0eCD9ahbla1wG?q=Mark+Rothko
@Teodora: tocmai am citit că Federal Reserve vrea să mai arunce pe piață încă 600 de miliarde de dolari, peste alte tone de hîrtii (la propriu) verzi care nu mai au demult nici o acoperire în realitate; aşa că ce mai contează cîteva zeci de milioane (strînse cine ştie cum de vreun băiat dibace) aruncate la mişto pentru un capriciu? în fond ce face el? dă nişte hîrtie colorată în verde pe o pînză colorată în roşu; nu-i aşa că sîntem simpatici cu toții, cum ne jucăm noi cu culorile?
Andy Warhol a fost un mare ironic. iar ironia continua. imi pare totusi rau ca nu a putut beneficia de banii astia el personal 😀
@Zazuza: a beneficiat destul în timpul vieții, nu cred că a avut de ce să se plîngă, ba chiar cred că a rîs din toată inima de prostia omenească (chiar dacă a beneficiat din plin de ea).
sau, ca tot se vorbeste de Warhol si de ceva muzici, http://www.youtube.com/watch?v=0piLgzapXaw , de exemplu
@Zazuza: poate că e ora înaintată, vorba lui Daniel, eu unul nu am putut să ascult pînă la capăt (sau poate că mi-a lipsit paharul de rose, vorba aceluiaşi).
hihi, pai asta era si ideea. nothing song. nimic nu te poate face sa asculti pana la capat 😀
@Zazuza: uf, m-am liniștit, pentru o clipă am crezut că nu mai sînt în “tendinți”.
Asta-i mai degrabă arta cu —dinți, sau chiar cu colți pentru muritorii de rând. Măcar de-ar fi „înălțătoare” pentru cineva, cum ar cam trebui să fie arta…
@Daria B.: cred că şi comuniştii ar fi invidioşi pe succesul acestui nou realism în artă (că doar au încercat şi ei cu tractoarele, cu vapoarele, dar nu le-a ieşit nici pe departe atît de bine)
Pingback: mai multe mîini împreună | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Am citit în suplimentul “Adevărul literar&artistic” că “în timpul licitaţiei, participanţilor […] li s-a servit, bineînţeles, coca-cola.”
@Teodora: tot e bine că nu i-au “tratat” și cu țigări, zic eu; informația circulă, iată, extrem de greu, din păcate.
Pingback: mai multe mîini împreună | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Pingback: pe urmele lui Ahile | tot ce (nu) ai vrut să știi …