motto: “Un nebun aruncă o piatră în apă și o mie de proști sar să o scoată.” – proverb românesc

Așadar, Angelina și-a tăiat sînii. A făcut-o pentru a se proteja de un (ipotetic) cancer de sîn, după cum susține ea într-un mesaj post-factum intitulat “Alegerea mea medicală” (My Medical Choice). A ales, cu alte cuvinte, să se mutileze de teama unei boli pe care nu o are încă, dar pe care s-ar putea să o facă (cîndva, nu se știe cînd). Totul pe baza unor calcule – făcute pe ce bază? – ale unui teoretic risc probabil (da, cam ca la prognoza vremii).

Lumea, avidă de senzațional chiar și atunci (sau mai ales) cînd acesta ia forma suferinței, a revărsat în contrapartidă un puhoi de mesaje de compasiune, de susținere, de admirație. Dintre toate acestea unul, venit tocmai din Novegia și produs de mintea – probabil mai puțin înfierbîntată – unui oarecare Peder, ne sare direct în ochi (drept pentru care îl reproduc, tradus, în totalitate):

“Cred că e un lucru nebunesc.

O respect pe Angelina Jolie în multe privințe, nu în ultimul rînd pentru munca ei umanitară. Cu toate astea, dezaprob profund decizia ei de a face o dublă mastectomie.

Nu cred că există o legătură directă între o genă defectă și cancer, mai degrabă una indirectă. Avem gene care o pot lua razna prin expunerea la toxine produse de om, iar apoi apare cancerul. Așa că o mai bună strategie ar fi să alegi calea alternativă (e totuși ridicol că abordarea naturală e acum numită variantă alternativă) și să eviți aceste toxine: mănîncă organic, respiră aer proaspăt fără fum și alți poluanți, bea apă curată, locuiește într-o casă sănătoasă din lemn fără expunere la chimicalele din mobilă (impregnată cu substanțe ignifuge), fă-ți somnul etc etc.

Frecvența cancerului este acum uriașă față de ce era acum 150 de ani, iar formele de cancer de azi sînt diferite de cele de acum 150, 100 și 50 de ani.
 Deci ceva datorat omului ne-a adus aici.

Totuși, dacă există așa ceva precum o legătură directă între gene și cancer, continui să cred că ar trebui să trăim sănătos, în spiritul naturii, fără o astfel de chirurgie. Acei sîni naturali fac parte și ei din sistemul de apărare al corpului tău.

Dragoste și foarfeci (sursa: www.web.icicom.up.pt)

Mă miră faptul că nici un alt comentariu pe care l-am citit nu-mi împărtășește punctul de vedere. Și nu sînt un creștin/extremist de stînga sau dreapta sau vînzător de terapii naturale. Sînt un programator de computere, cu ceva experiență privind bolile cronice și viața naturală. Mi-am pierdut mama din cauza unui cancer de plămîni la 7 ani.”

Lamentația lui Peder nu e, din păcate, decît o altă “vox clamantis in deserto”. Un deșert al unei “științe” medicale care iată, se îndepărtează tot mai fără scăpare de umanul omenesc.

În filmul “O lume nebună, nebună, nebună” personajul principal tot încearcă figura cu aruncatul pălăriei spre cuier direct din prag. Evident că nu-i reușește niciodată, normal că acel cuier e așezat lîngă o fereastră mereu deschisă și de la sine înțeles că fereastra respectivă dă într-o stradă. Una intens circulată. Încurajat de politețea unor șoferi ce evită obstinant să-i turtească ambiția, omul nostru perseverează în greșeală pînă la finalul filmului, cînd cineva se îndură să i-o arate. Greșeala.

Lumea – vorba filozofului – e așa cum este. Iar ca dînsa sîntem noi.