Sau poate, şi mai bine, şi verde şi roşu! Aflam ieri cu surprindere (dar şi cu speranță) secretul, bine ascuns pînă de curînd, al cancerului. Iar un distins profesor ne spunea, într-un articol dintr-o revistă de înaltă ținută ştiințifică, că toate substanțele folosite în lupta împotriva cancerului iau ca țintă acest factor cheie.
Dacă ieri a fost rîndul cercetătorilor americani, astăzi cei englezi revin în forță. Ceaiul verde – ne anunță ei cu aplomb – ne protejează atît împotriva bolii Alzheimer, cît şi împotriva cancerului. Ne bucurăm pentru ambele categorii de (potențiali) bolnavi, însă ne concentrăm – după cum ne e obiceiul – doar pe cea din urmă.
Avem cu toții prieteni. Prieteni despre care ştim că îi avem şi prieteni despre care ştim că i-am avut. Dar mai sînt unii, cei despre care nici măcar nu ştim că îi avem.
Vechii grecii au preamărit ambrozia, nectarul zeilor. Dar pentru că aceasta le era rezervată, noi ceilalți, muritorii de rînd, nu prea am am reuşit să vedem cum arată. Necum să o mai şi gustăm. Chinezii venerează ceaiul, elixirul nemuritorilor. Care însă, nemaifiind doar privilegiul acestora, poate fi privit, pipăit, adulmecat, degustat, de către oricine.
Am tot discutat în ultima vreme despre alimente şi despre rolul acestora în sănătatea noastră. Despre cum felul în care ne hrănim ne influențează viața. Despre cîteva principii de alimentație pe care trebuie să le urmărim pentru a evita să ne îmbolnăvim de cancer. Am prezentat chiar şi o listă cu cinci dintre “băieții răi”, anume alimente de care ar fi bine să ne ferim. Am văzut, cu alte cuvinte, partea goală a paharului. Haideți să vedem acum şi partea plină a acestuia.
