nasc şi la Moldova oameni 5
Şi chiar dacă ei nu sînt răzeşi de-ai lui Ştefan, nu înseamnă că sînt mai puțin vrednici a fi pomeniți de cronicarii vremurilor noastre. Astăzi este ziua de naştere a lui Iosif Sava, un “răzeş” ceva mai aparte.
Şi chiar dacă ei nu sînt răzeşi de-ai lui Ştefan, nu înseamnă că sînt mai puțin vrednici a fi pomeniți de cronicarii vremurilor noastre. Astăzi este ziua de naştere a lui Iosif Sava, un “răzeş” ceva mai aparte.
Am fost, am văzut, au cîntat. Cînd am intrat în sala plină de prichindei care ne aşteptau cuminți pe scăunele, am trăit un sentiment de un fel anume. Mi-am amintit ca şi cum ar fi fost ieri de momentele cînd, cu mulți ani în urmă, aşteptam şi eu alături de doamna educatoare vreun spectacol de păpuşi venit în vizită la grădinița noastră.
Stîrnite de dragostea unui copil pentru muzică, amestecate de dorința unui tată de a-şi creşte copilul frumos. Şi puse cu meşteşug pe note de doi copii mai mari, care se vor pune la drum lung în prag de iarnă pentru (doar) un capriciu copilăresc.
Un prieten iubitor de muzică mi-a aruncat recent o mănuşă, sugerîndu-mi să mă aplec puțin asupra rolului acesteia – în caz că ar fi unul – în terapia bolnavilor cu cancer. Dar, fie şi numai pentru că amîndoi trăim într-o țară care-şi obligă bolnavii de prin spitale să-şi cumpere singuri medicamentele, am tot amînat. Prietenul însă a insistat, drept pentru care am dat rapid o clapă pe google.
L-am remarcat în primul rînd pentru eleganța pe care o arăta în folosirea limbii române. Şi mai ales pentru faptul că vorbirea sa era completamente lipsită de supărătoarele “ă” şi “î” cu care cei mai mulți dintre noi ne “împodobim” cele mai simple enunțuri.