Undeva înainte de această ultimă pauză de scris am fost la un “tîrg” de medicină alternativă. Acolo am participat la o prelegere în care cineva a vorbit despre boală în general şi despre cancer în particular. La sfîrşit i-am pus vorbitorului o întrebare voit provocatoare: “Ce este cancerul?”.
Dacă vi-l închipuiți ca pe un personaj întunecat și misterios, eluziv dar în același timp profund agresiv, genul de individ malign pe capul căruia s-a pus o recompensă imensă și care este urmărit de către toate serviciile secrete prin filmele de Oscar de la Hollywood, ei bine nu. Vă înșelați amarnic.
… al omului se pare că rămîne tot cîinele, în ciuda concurenței tot mai strînse din partea telefonului mobil. Care, chiar dacă ne ajută să vorbim cu prietenii la o nevoie, să le trimitem mesaje de ziua lor sau să navigăm din alergare pe internet, nu ne vor arunca niciodată vreo privire umedă de drag şi nici nu vor da în veci din coadă de bucurie că le acordăm puțină atenție.
Nu ştiu alții cum sînt (vorba unui ilustru înaintaş) însă eu unul am descoperit pe pielea şi osul meu că, atunci cînd începi să te preocupi la modul serios de ceva, lucrurile încep cumva să vină către tine. Auzi întîmplări ce dau deoparte strat după strat de neîncredere, citeşti cărți care îți întăresc încet-încet convingerile, afli de oameni cu interese similare care te fac să strigi: există!
Şi nu mai insist, deoarece îmi închipui că știți continuarea. Mai întîi prietenul, Daniel. Autorul unui nou set de învățături – pe linia celor de la Neagoe (iară nu nea Goe) cetire, însă mult mai aplicate la problemele globale ale omenirii contemporane nouă – pe care a avut deosebita amabilitate […]
Preiau de la un prieten virtual un apel pentru ajutor. Un apel de la cineva care, la mai puțin de un an de viață, nu are nici măcar conştiința propriului sine. Dar care trece printr-o încercare de care pînă şi oamenii mari s-ar teme.
Avem cu toții prieteni. Prieteni despre care ştim că îi avem şi prieteni despre care ştim că i-am avut. Dar mai sînt unii, cei despre care nici măcar nu ştim că îi avem.
