Ahile sînt eu …

Interesantă digresiunea despre Ahile şi Ulise – veţi spune poate – dar ce are a face asta cu noi?

Ei au fost eroi, noi sîntem doar nişte (bieţi) consumatori.

Căci dacă ei sînt cei care au ridicat sabia împotriva Troiei, tot ce mai putem noi mînui este furtunul de la pompa de benzină, telecomanda de la televizor şi căruciorul de la supermarket. Nici minimul efort de a apăsa pe tastele unui computer nu ne mai e la îndemînă, de cînd cu tabletele astea.

Ce vine carevasăzică de are polisul grec cu urbea mioritică? Grecia, cu ţara lui Mitică? Iliada, cu “De-ale carnavalului”?

Păi mai nimic, aveţi dreptate, însă altul e chichirezul. Pentru că, aşa cum fiecare dintre ei a putut alege cum să-şi trăiască viaţa, tot aşa putem face şi noi. E adevărat că alegerile noastre sînt, potrivit cu vremile, mult mai banale. Prin urmare e foarte puţin probabil ca ele să fie imortalizate de vreun bard (post)modern în vreo blogopee migălos scrijelită prin măruntaiele internetului.

Mai banale am spus, nu mai inofensive. Căci, la fel ca şi atunci, fiecare dintre ele, alegerile, ne poate aduce mai aproape. Mai aproape de viaţă sau de moarte, după dorinţă.

Să luăm, bunăoară, una dintre cele mai mari dileme contemporane (şi aproape la fel de mare ca cea înfruntată de numiţii Ahile şi Ulise atunci cînd au fost chemaţi la oaste), anume: e bine să bem Coca-cola?

Nu mai departe de 2-3 ani în urmă v-aş fi răspuns cu un sec şi categoric (şi repetat) “Nu!”. Acum, după ce i-am mai revăzut un pic pe clasici, o să vă zic: “Depinde”. Vrei să fii cool, să ai parte de minutul tău de glorie precum celebrităţile inventate din reclame? Atunci e bine, e chiar indicat să bei Coca-cola. Ridică sticla precum Ahile sabia, însă fii conştient că pînă şi eroica lui mînă a obosit la un moment dat.

… şi eu …

… şi eu …

Mai departe … Îţi place excitaţia oferită de un baton de ciocolată hăpăit pe nemestecate? Chiftelele lui nea Mac te îmbie iremediabil, ba-ţi mai place, cînd şi cînd, să dai iama şi prin puii vecinului Keefsi? Fumul de ţigară te face să vezi viaţa în roz, alcoolul te lecuieşte de inimă albastră? E foarte bine, dar la fel de bine nu uita că asta e calea lui Ahile (mai puţin, desigur, factorul “eroism”).

Şi uite-aşa, dintr-un condei, marii producători de orice au scăpat de încă un vajnic băgător de seamă – adicătelea eu – şi pot continua nestingheriţi (nu că îmi imaginez că ar fi avut vreo apăsare) să-l vîndă tuturor aspiranţilor la soarta lui Ahile.

Vorba cîntecului: “Eroi au fost, eroi sînt încă …”