Întotdeauna va exista o cerere pentru lucrurile folosite, deoarece mereu vor fi oameni care vor găsi un uz pentru ceea ce vînd sau aruncă alții.
Există maşini la mîna a doua, mobilă la mîna a doua, biciclete la mîna a doua, ba chiar şi – chiar dacă unii le-ar considera obiecte prea personale pentru o asemenea ipostază – haine la mîna a doua. Aceasta din urmă e valabilă mai ales pentru România, însă la ce te-ai putea aştepta de la o țară de mîna a doua, ca cea în care am fost anunțați de curînd că ne ducem zilele.
Poate nu v-ați gîndit, dar există şi fum la mîna a doua. Pe care ni-l pun la dispoziție – unde mai pui că şi gratuit – semenii noştri fumători. Care nu par deloc preocupați să ne întoarcă amabilitatea de a le respecta alegerea. Putem astfel alege dintr-o mare varietate de “arome”, iar dacă vrem o terapie-şoc, nu trebuie decît să petrecem o oră-două într-un bar sau restaurant.
E adevărat că, adulți şi responsabili fiind, putem alege să evităm frecventarea acestor locuri. Ce ne facem însă cu copiii cărora soarta le-a rezervat părinți fumători? Ei ce alegere au? Căci, chiar dacă tatăl lor nu le pune el însuşi țigara în gură, e cam acelaşi lucru. Ca să nu mai vorbim despre riscul de a ajunge la rîndul lor fumători, încurajați de exemplul pe care îl primesc de la cei care le sînt cel mai aproape. Mai ales dacă au “norocul” ca şi mama lor să cocheteze cu tutunul.
Vă spuneam că zahărul nu ne e prieten indiferent de forma sub care ne face cu ochiul, tot aşa precum nici radiațiile ultraviolete nu devin mai benigne doar pentru că ne ademenesc de sub capacul unui aparat de bronzat. Ei bine, nici fumul de țigară nu e mai puțin periculos după ce a trecut prin plămînii cuiva. Nu s-a dovedit încă – şi nici nu cred că o va face cineva vreodată – că plămînii umani pot filtra cu succes nicotina. Prin urmare, riscul de a fi diagnosticat cu un cancer e la fel de mare şi pentru cineva care fumează doar pasiv. Mai ales dacă vorbim despre un copil, care mai are o viață întreagă de trăit.
Pare îndepărtat şi abstract?
Cancer de plămîni, cancer de cap şi gît; cancer de col; cancer de pancreas; cancer de rinichi; cancer de stomac; cancer de vezică urinară; cancer de colon. Posibil şi alte forme de cancer.
Sînt riscurile la care ne expunem copiii atunci cînd fumăm. Riscuri care sînt cu atît mai mari cu cît “joaca” acestora cu țigara începe de la o vîrstă mai fragedă.
Acum e ceva mai concret, sper.
Cu zece ani in urma ajunsesem sa fumez mai mult de doua pachete de tigari pe zi. Nu m-am lasat niciodata de fumat, insa am schimbat raportul: un pachet imi ajunge doua, trei luni sau chiar mai mult. Iar in prezenta copilului nu fumez. Si nu mi-a fost greu. Deloc. Insa nu m-am lasat niciodata.
@virtualkid: acuma ştii vorba aia: o treabă, ori o faci ca lumea, ori te laşi de tot de ea; e cam ca sexul cu degetul, care poate că mai introduce cîte un orgasm, pe ici, pe colo, dar copii în nici un caz … să auzim de (mai) bine
unii nu mai au nici degetele!
@virtualkid: atunci să cheme un vecin
Din păcate, încă mai fac parte din categoria ”dragonilor” care scot fum pe nas. Sper să remediaz acest lucru cât de repede. Mi-am propus 1 septembrie. Te țin la curent! 🙂
@silavaracald: un dragon matinal şi cu reflexe bune, aş spune; deci, de la 1 septembrie, lumea se schimbă; din nou; aştept şi eu, cu sufletul la gură, realinierea planetelor; mi-a spus mie cineva că doar un dragon poate face asta
Pingback: dragonul se întoarce | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: tutunul, plantă medic(in)ală | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: anti-poveste hollywoodiană | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: un jack şi un snack | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: pisici, blonde și poze trucate | tot ce (nu) ai vrut să ştii …