Gluma-glumă, iată însă că ea se-ngroașă. Sau, mai degrabă, se-nalță. Zice-se că înălțimea chiar e un factor de risc pentru cancer. Cancer de colon, melanom malign, cancer de sîn, de endometru (uter), de rinichi, de sistem nervos central, limfom non-Hodgkin și leucemie. Dar și de ovare, cum tocmai – cu oarecare surpriză, dar și ceva neîncredere – am aflat ieri.
Obezitatea este un factor de risc pentru cancerul de ovare, arată o cercetare recentă a nu mai puțin de 47 de studii epidemoiologice desfășurate în 14 țări pe 105.000 de femei, dintre care 25.000 au avut această formă de cancer. Nimic surprinzător pînă aici, dat fiind faptul că o legătură fusese deja sugerată de studii anterioare, iar greutatea corporală “depășită” este un factor dovedit de risc pentru o multitudine de alte tipuri de cancer.
Ei bine – și oarecum contrar a ceea ce se credea îndeobște – se pare că da. E vorba despre o mumie egipteană veche de 2.200 de ani căreia cercetători de la Universitatea Americană din Egipt i-au descoperit o tumoră. Care tumoră s-a dovedit a fi un cancer de prostată, posibila cauză de deces a bărbatului aflat undeva în jurul vîrstei de 40 de ani.
Sau, în limbaj mai puțin medical, din lac în puț. Este ceea ce a trăit Mary-Ann, o scoțiană care suferea de insuficiență renală (o boală gravă a rinichilor, care pierd capacitatea de a elimina toxinele care se acumulează permanent în corpul nostru). Toate necazurile ei păreau să se fi terminat atunci cînd Mary-Ann a primit un transplant de rinichi.
Vă vedeți cumva ținînd la nesfîrşit pe foc o oală sub presiune? Dar mergînd la o plimbare prelungită cu maşina turată la roşu? Dacă răspunsul la ambele întrebări este “da”, puteți încheia această lectură aici. Asta ca să nu vă pierdeți vremea. Dacă însă e din contră, mergem împreună mai departe.
De fapt “este”, pentru că şi “băieții răi” sînt în cele din urmă doar unul. Ne-am obişnuit să vedem cancerul ca pe un grup de boli, care afectează cele mai diverse organe, în cele mai variate forme şi cu cele mai neaşteptate deznodăminte.
Et functio laesa. Sună savant? Poate, dar de fapt înseamnă doar “umflătură”, “roşeață”, “căldură” şi “durere”. Care au drept consecință o “funcție lezată”. Iar asta pe latineşte, o limbă care pe noi, vajnici urmaşi ai lui Traian (celălalt) n-ar trebui să ne sperie prea tare.
Rudolf Wirchow a fost un medic german de renume, considerat părintele patologiei moderne şi creditat, printre altele, cu identificarea celulelor din leucemie. Acum mai bine de o sută de ani, după ore şi ore de observații aride la microscop el a descris – într-un mod mai degrabă poetic – ceea ce a văzut el că înseamnă cancerul. În cuvintele lui, boala malignă nu e altceva decît o încercare de reparare a unei răni în cursul căreia, din diverse motive, ceva nu a funcționat bine.
Cineva a ajuns astăzi pe blog cu această căutare: “noduli la colon”.
Nu ştiu dacă a găsit ce căuta în pagina de cancer de colon, pe care se pare că a accesat-o. Nu ştiu nici dacă va mai reveni foarte curînd aici, în cazul în care a găsit informația respectivă.
Pentru mine însă e un bun prilej să abordez acest subiect, care e de interes pentru mai multă lume decît poate părea la prima vedere.
