ginecologie, pediatrie, endocrinologie, ortopedie, psihiatrie … dar şi: dermatologie, cardiologie, hematologie, stomatologie … sau, şi mai bine: alergologie, imunologie, virusologie, radiologie … ca să nu mai zic de: diabetologie, oncologie, neurologie … ce s-a ales de săraca medicină, ce a (mai) ajuns şi bietul om …
Parcă nu ne era de ajuns că ne înmulțim. Nu, mai trebuie pe deasupra să ne și mărim. Tocmai ce sărbătorirăm (vorba vine) venirea pe lume al celui de-al 7 miliardelea pui de Homo Sapiens. Pe o planetă care, deși rămîne la fel, pare tot mai mică.
Azi un zvon, mîine o șoaptă, încet dar sigur adevărul iese, în cele din urmă, la lumină. Cam așa stau lucrurile și în ce privește dilema Homo Sapiens-iană privind efectele telefonului mobil asupra sănătății Homo Ludens-iene. Ultima confirmare venindu-ne dintr-o direcție oarecum neașteptată: Knesset (recte parlamentul israelian).
… al omului se pare că rămîne tot cîinele, în ciuda concurenței tot mai strînse din partea telefonului mobil. Care, chiar dacă ne ajută să vorbim cu prietenii la o nevoie, să le trimitem mesaje de ziua lor sau să navigăm din alergare pe internet, nu ne vor arunca niciodată vreo privire umedă de drag şi nici nu vor da în veci din coadă de bucurie că le acordăm puțină atenție.
De la Descartes citire am aflat brusc faptul că noi oamenii sîntem deştepți. Ne-o mai spusese cu vreo două milenii înainte şi Socrate, însă deoarece a făcut-o în greaca lui veche noi nu l-am înțeles. Pe primul însă l-am auzit în cele din urmă, că doar nu degeaba am studiat franceza la pension.
De fapt “este”, pentru că şi “băieții răi” sînt în cele din urmă doar unul. Ne-am obişnuit să vedem cancerul ca pe un grup de boli, care afectează cele mai diverse organe, în cele mai variate forme şi cu cele mai neaşteptate deznodăminte.
Cultura – mai mult sau mai puțin generală – este, se spune, ceea ce mai rămîne după ce ai uitat tot ce ai învățat. Am încercat astăzi să-mi amintesc care sînt caracteristicile unui organism viu, fie el animal sau plantă, organism superior şi multilateral dezvoltat sau doar celulă, amoebă sau parameci. Ce este de fapt viața, indiferent de forma sub care se manifestă ea?
Nu facem nici un secret noi oamenii din faptul că nu prea ne înnebunim după şoareci. Iar pentru asta stau mărturie – fie şi numai – numeroasele mijloace pe care le-am creat pentru a-i ține cît de cît la respect (dacă la distanță nu prea reuşim). De exemplu, imediat ce rostim cuvîntul “cursă” (în sensul de “capcană”), completarea firească ce ne vine în instantaneu minte este “de şoareci”. Iar noțiunea de “otravă” ne poate duce cu gîndul la multe, însă prima conexiune pe care o facem involuntar este tot “de şoareci”
Celebrii cercetători englezi ne mai aruncă zilele astea, de dincolo de Canalul Mînecii, o dilemă. De data asta însă una de grup. Sau, şi mai exact (şi, implicit, mai dramatic), de specie. Noroc lui Homo Sapiens că, bine ancorat deja în poziția bipedă care l-a consacrat, poate cel puțin să se scarpine fără probleme după ceafă pînă se dumireşte încotro s-o apuce.
Chiar dacă monstruos de departe, Daniel nu doarme (v-am zis eu!) şi, mai ales, nu iartă. Pe bună dreptate însă, nimic de comentat aici. Am făcut ieri – păcatele mele – o impardonabilă eroare, trimițîndu-vă aiurea-n tramvai să votați petiția cu ierburi la raionul de vitamine (bune şi ele, fără doar şi poate, doar că nu dînsele îşi aveau locul în cătarea noastră zilele astea).
Mult fum. Este noua compoziție a aerului din marile oraşe. După ce mii – dar ce zic eu mii, milioane! – de ani am respirat cuminți, alături de toate celelalte lighioane de pe fața pămîntului, un aer compus din doar două elemente, noi oamenii am decis că a venit timpul să facem o schimbare. Şi am mai adăgat unul, după cum ne-a dus pe noi capul.
