Din același ciclu de succes “Eu le-aș lăsa, dar nu mă lasă ele pe mine!”, încă o poveste îmbibată de o pasiune similară celei trăite de Stacey Irvine cu nuggets-urile McDonald’s. De data asta vorbim despre bărbat de două ori (și mai bine) mai în vîrstă, a cărui obsesie – chiar dacă mult mai volatilă – e la fel de albastră ca și fumul țigărilor la care nu poate renunța.
Este foarte posibil ca acesta să devină cît de curînd cel mai puternic avertisment în cadrul campaniei de descurajare a fumatului (sau cel puțin pentru jumătate din populația adultă predispusă la a adopta acest fascinant obicei, respectiv vajnicele urmașe ale Evei). Este convingerea unui medic plastician american, descumpănit de problemele pe care le întîmpină cu pacientele sale, dornice pe de o parte de a-și remodela linia sînilor, dar care nu ar renunța pe de altă parte în ruptul capului la țigară.
Barack Obama s-a lăsat de fumat. O informație sigură, confirmată oficial chiar de către medicul său. E adevărat că i-au trebuit vreo cinci ani pentru această (mică) performanță, dar a meritat efortul. (În paranteză fie spus, i-a luat acestuia mai puțin timp pentru a ajunge președintele Statelor Unite. Orice o însemna acest lucru.)
Tutunul, cadoul băştinaşilor din Lumea Nouă către coana Europa (răspîndit apoi democratic de aceasta pe la restul de aborigeni), nu încetează să (mă) uimească prin succesul fulminant cu care s-a insinuat în viața noastră. Venită pe meleagurile noastre împreună cu porumbul şi cartoful cu aceeaşi cursă transatlantică, planta de tutun e singura dintre cele trei care a atins statutul de vedetă.
Dar nu, nu ca să lovească din nou, precum în filmele americane de succes (era să scriu “proaste”, însă am evitat în ultima clipă). Este vorba despre o ştire care ne de la cercetătorii din Taiwan (tot un dragon, dar mai mititel aşa). Care cercetători, chiar dacă nu se compară cu mult mai celebrii lor colegi englezi, cercetează şi ei. Astfel au ajuns la o concluzie pe jumătate bună şi pe jumătate rea.
Am tot insistat pe “binefacerile” fumatului. De care fiecare dintre noi poate alege să se “bucure”, în virtutea liberului arbitru. Invers, cei care nu savurează deliciile fumatului au opțiunea – chiar dacă un pic mai dificilă – să îşi păstreze plămînii cît de cît mai curați. O misiune mai grea în acest sens au copiii cu părinți fumători, însă cumva-cumva se pot şi ei descurca, la o adică.
Întotdeauna va exista o cerere pentru lucrurile folosite, deoarece mereu vor fi oameni care vor găsi un uz pentru ceea ce vînd sau aruncă alții. Există maşini la mîna a doua, mobilă la mîna a doua, biciclete la mîna a doua, ba chiar şi – chiar dacă unii le-ar considera obiecte prea personale pentru o asemenea ipostază – haine la mîna a doua. Aceasta din urmă e valabilă mai ales pentru România, însă la ce te-ai putea aştepta de la o țară de mîna a doua, ca cea în care am fost anunțați de curînd că ne ducem zilele.
Am vorbit ieri despre arome. Arome diverse, din plante neaoşe sau exotice, cu efecte mai mult sau mai puțin benefice pentru sănătate. Arome care, folosite cu înțelepciune, pot ajuta la vindecare în multe afecțiuni sau boli, inclusiv cancer. Există însă şi o plantă care nu numai că nu are nici un efect benefic pentru organismul uman, dar chiar se distinge prin contrariu, chiar şi în cantități minimale.
