Tocmai ce a fost descoperită gena responsabilă pentru cancerul de plămîni. “Un mare pas înainte către găsirea unui leac pentru această boală”, cred cei care au identificat-o, altfel niște respectabili cercetători din Singapore. Uitînd (sau prefăcîndu-se a uita) că, deși au mai tot fost descoperite gene responsabile pentru felurite alte forme de cancer, nu sîntem deloc mai aproape de a le vindeca nici măcar pe acestea.
Care are prin urmare șanse tot mai mari ca, pînă la Marea Trecere, să rămînă acolo unde îi este locul. Testul anual (la americani) de depistare a cancerului de prostată (PSA – Prostate Specific Antigen, sau, în dulcele grai, Antigenul specific al prostatei) nu salvează vieți. Au demonstrat-o 76.000 de bărbați urmăriți între 10 și 13 ani pentru acest lucru.
Revin asupra întîmplării cu prietenul al cărui tată s-a trezit peste noapte cu un diagnostic de cancer de prostată. Sînt cîteva lucruri simple pe care oamenii ar trebui să la facă. Și pe care aceștia de regulă nu le fac pentru că, cel mai adesea, nici măcar nu știu că le pot face. Iar aici vorbesc despre oamenii (bolnavi) în general și despre oamenii suspecți de, sau diagnosticați cu, un cancer în particular.
M-a căutat zilele trecute, destul de alarmat, un prieten de departe. Tatăl lui tocmai primise un diagnostic de cancer de prostată (într-o formulare dealtfel destul de laconică), iar chirurgul își pusese deja bisturiul deoparte pentru intervenția care “nu trebuia să mai întîrzie mai mult de cîteva zile”.
Poate că nu le-a spus încă nimeni că screening-ul nu mai e la modă (cazul cancerului de sîn sau al celui de prostată). Sau poate că studiul lor era deja atît de avansat încît ar fi fost păcat să-l abandoneze. Cert e că zilele astea, în plină dezbatere mondială privind […]
Ceva extrem de important se întîmplă în ultima vreme în oncologie apropo de principiul – altfel deosebit de generos și de atractiv – al detectării precoce a cancerului. Depistarea agresivă a cancerului încă din stadiile inițiale ale acestuia – prin așa-numitele programe de screening – a fost unul dintre pilonii […]
Că e mai sănătos, se pare. Și nu, nu mă refer la pictorialele din revistele pentru bărbați. Probabil că – vorba poetului – fără ele nu se poate, dovadă faptul că sînt. Ci în cazul nostru vorba vine despre mamograme, acele teste imagistice neinvazive care au devenit un instrument extrem […]
Drept pentru care au decis să o trateze cu … indiferență. Mai exact, să nu o mai verifice periodic după o anumită vîrstă în speranța de a detecta cît mai de timpuriu un eventual cancer de prostată. Pentru că – au descoperit ei – cancerul de prostată evoluează de cele […]
Probabil că prima imagine care ne vine în minte atunci cînd rostim cuvîntul “santinelă” este aceea a unui soldat înarmat pînă în dinți, gata să apere cu prețul vieții ceea ce a primit în consemn. Fie ea o clădire, o instituție sau o țară. Chiar dacă pare greu de crezut, lucrurile se petrec oarecum similar şi în corpul nostru, care este în permanență ținta a tot felul de atacuri, atît din exterior, cît şi din interiorul său.
… al omului se pare că rămîne tot cîinele, în ciuda concurenței tot mai strînse din partea telefonului mobil. Care, chiar dacă ne ajută să vorbim cu prietenii la o nevoie, să le trimitem mesaje de ziua lor sau să navigăm din alergare pe internet, nu ne vor arunca niciodată vreo privire umedă de drag şi nici nu vor da în veci din coadă de bucurie că le acordăm puțină atenție.
În 1982, cu doar un an înainte de a pleca, Nichita Stănescu publica “Noduri şi semne”. În care ne descifra încă o dată lumea creată de el în cuvînt.
Ne inhibă ceea ce nu cunoaştem, ba uneori chiar ne sperie. Mai ales dacă e ceva legat de viața şi de sănătatea noastră. Şi cu atît mai mult dacă e vorba despre cancer.
Aşa cum spuneam într-o postare anterioară, un diagnostic de certitudine în cancer se poate stabili doar pe proba de biopsie, prin examen anatomopatologic. (…) Apoi, bineînțeles, biopsia trebuie interpretată de către medicul anatomopatolog. Iar aici intervine întrebarea cea mai importantă pentru noi în acest moment: cum găsim un anatomopatolog bun?
Vorbeam deunăzi despre stadiile prin care trece un bolnav de cancer. Despre cum, atunci cînd auzim acest diagnostic, prima reacție pe care o avem e cea de neîncredere, ba chiar de negare. Nu e adevărat ce mi se întîmplă, nu se poate ca eu să am cancer.
