opinie


cancerul ca armă politică

Hugo Chavez este un personaj colorat, fără doar și poate (nu știu cît din această faimă se datorează meritelor personale și cît influenței “binevoitoare” a canalelor mediatice internaționale, dar asta e o altă poveste). Zilele trecute, în urma anunțului că (și) președinta Argentinei, Cristina Kirchner, este bolnavă de cancer, Hugo a opinat că aceasta (respectiv, “înlesnirea” îmbolnăvirii de cancer a liderilor politici incomozi) ar putea fi o nouă armă de luptă politică folosită de SUA, prin brațul ei internațional numit CIA*.


problema cu medicina alopată …

După ce m-a (oarecum) certat acum cîteva zile, Larisa revine ceva mai împăciuitoare (probabil și ca urmare a faptului că a mai citit între timp cîte ceva din ce scriu) cu următorul mesaj, redat aici întreg și întocmai și cu păstrarea grafiei originale: “Problema e ca medicina alopata nu functioneaza, de zeci de ani tratamentele chimioterapeutice nu s-au imbunatatit, exista aceiasi mortalitate, aceiasi deteriorare a organismului, si cu toate astea sunt singurele tratamente aprobate!”


pe scut sau sub scut 3

Povestea spusă de arcadia mă face să mai adăst cîteva clipe asupra subiectului, mai ales că ea ne prezintă, trăită la prima mînă, experiența unor abordări complet diferite ale bolii: una curajoasă, proactivă şi plină de încredere în sine, vizavi de o alta resemnată, defensivă şi lipsită din start de orice speranță. Se spune că atunci cînd războinicii spartani plecau la luptă primeau de la poporul rămas în cetate urarea de a se întoarce acasă sub scut (adică purtîndu-şi propriul scut, semn că au rămas viață şi că sînt sănătoşi).


învingi sau eşti învins

Nu există boli, ci doar bolnavi. Este unul dintre primele lucruri pe care îl află orice student la medicină. Şi chiar dacă mai apoi învață tot despre boli, acelaşi student la medicină ştie că atunci cînd va ajunge medic va trebui să trateze pacienți individuali. Oameni diferiți, fiecare cu modul lui de a primi, de a duce şi de a lupta cu boala.


cînd cercul devine spirală 4

Cultura – mai mult sau mai puțin generală – este, se spune, ceea ce mai rămîne după ce ai uitat tot ce ai învățat. Am încercat astăzi să-mi amintesc care sînt caracteristicile unui organism viu, fie el animal sau plantă, organism superior şi multilateral dezvoltat sau doar celulă, amoebă sau parameci. Ce este de fapt viața, indiferent de forma sub care se manifestă ea?


circuitul cancerului în natură 12

Gheţarii care se topesc emit în aer şi oceane poluanţi care cauzează cancer, spun cercetătorii. Nu zău? spun eu. Substanţele chimice intră apoi în mâncare şi ajung în corpurile oamenilor declanşând tumori, boli de inimă şi sterilitate. Ca să vezi ce ditamai descoperire!


usturoi la blister 8

Ar fi de rîs dacă n-ar fi de un plîns amar. Păi dacă ar mai trăi nenea Iancu … ce băşcălie ar mai şti el să facă, la scară continentală şi în toate limbile oficiale ale republicii comunitare de la Bruxelles. Şi cum altfel, cînd domnii în costume de firmă şi cu morgă apretată pe măsură care se ocupă de bătrînețele coanei Europa au luat-o razna în numele ei şi pe seama noastră?


tămîia, tutunul zeilor 9

Ultima dată cînd m-am luat (iar) de cvasi-omenescul obicei al fumatului, Daria B. mi-a aruncat o provocare prietenească: “Bine-bine, înțeleg că ai ceva împotriva tutunului, dar de fumul de tămîie ce părere ai, e mai sănătos?” (citat aproximativ din memorie). Bună întrebare – m-am gîndit imediat – stai să vezi că m-a prins! O fi ea tămîie, într-adevăr, dar tot fum scoate. Iar fumul e fum, oricum te-ai uita la el. Ca să cîştig timp i-am sugerat să facă singură un test cu ambele mirosuri, apoi m-am pus pe investigat. Cu promisiunea de a reveni cu un articol pe această temă.


poveste modificată genetic 7

Am fost plecat pentru două zile în oraşul meu de baştină pentru a rezolva nişte probleme ivite pe nepusă masă. Astăzi, pe drumul de întoarcere, priveam cîmpurile agricole pe care le tăia şoseaua. Pe măsură ce mă apropiam de marele oraş, dintre culturile frumos rînduite răsăreau tot mai multe hale şi clădiri moderne care rupeau armonia vegetală. Pe una din ele, din goana maşinii, retina mea a adăstat pe un cuvînt o fracțiune de timp suficient de mare pentru ca acesta să capete un sens: Monsanto.


cine-o apără pe bunica? 6

Păi uite că nici nu s-au uscat bine kilobiții cu care am mîzgălit articolul în care strigam “Săriți, netoții!” că au şi apărut deja doi: unul e Daniel, prietenul meu (şi al nostru) care, de la capătul unei lumi mai bune veghează încă – nici el nu prea mai ştie de ce – asupra soartei crude a țărişoarei lui natale.


oxigen, azot şi fum 6

Mult fum. Este noua compoziție a aerului din marile oraşe. După ce mii – dar ce zic eu mii, milioane! – de ani am respirat cuminți, alături de toate celelalte lighioane de pe fața pămîntului, un aer compus din doar două elemente, noi oamenii am decis că a venit timpul să facem o schimbare. Şi am mai adăgat unul, după cum ne-a dus pe noi capul.