Azi un zvon, mîine o șoaptă, încet dar sigur adevărul iese, în cele din urmă, la lumină. Cam așa stau lucrurile și în ce privește dilema Homo Sapiens-iană privind efectele telefonului mobil asupra sănătății Homo Ludens-iene. Ultima confirmare venindu-ne dintr-o direcție oarecum neașteptată: Knesset (recte parlamentul israelian).
După ce am dat precauți două ture în jurul ei, să intrăm direct în problemă. Sînt din ce în ce mai mulți copii supraponderali sau obezi (deocamdată fenomenul e mai întîlnit în America, însă România recuperează rapid). Iar medicii pediatri încep să descopere tot mai multe legături între metabolismul zahărului, afectarea hepatică și epidemia de obezitate.
Ne-o confirmă – încă o dată – un studiu care a cercetat obiceiurile copiilor și adolescenților americani privind expunerea la soare. “Țara arde și baba se piaptănă!” sau, mai în ton cu ce se întîmplă zilele astea, “Țara e sloi iar doctorul prinde fluturi!” ar putea, pe bună dreptate, susține unii cititori ceva mai cîrcotași.
Închei mica epopee de început de secol 21 cu cîteva runde dintr-un adevărat turnir al ideilor pe care cei doi aprigi și ireconciliabili oponenți le-au schimbat cu această ocazie. “McDonald’s nu se potrivește cu brandul de sănătate și bunăstare din Loma Linda” spune doctorul Wayne Dysinger, șeful catedrei de medicină preventivă a facultății de medicină.
Păi să vedem. Ar fi mai întîi ziua cea mare: 1 iunie, sărbătoarea internațională a copiilor.
Astăzi este Ziua Mondială a Cancerului. Nu chiar o zi de sărbătorire, ci mai degrabă o zi de reamintire. Adoptată în anul 2000 prin Carta de la Paris, decizia de a marca în fiecare an ziua de 4 februarie ca Zi Mondială a Cancerului (World Cancer Day, în engleză) este o inițiativă menită să încurajeze prevenția, diagnosticul şi tratamentul cancerului.
În vreme ce fetele de vîrsta ei se mai bucurau încă de păpuşile lor, ea făcea tenis de performanță. Şi nu orice fel de performanță, ci una de cel mai înalt nivel. Înainte de a ajunge la vîrsta majoratului le-a înfruntat pe cele mai mari jucătoare ale vremii: Chris Evert, Billie Jean King, Tracy Austin, Pam Shriver.
Dacă o asemenea lume perfectă ar fi existat, el ne-ar fi fost cu siguranță împărat. Dar pentru că – nu-i aşa? – sîntem încă departe de asta, a creat el una din culori aruncate cu îndemînare şi pasiune pe hîrtie.
Am fost, am văzut, au cîntat. Cînd am intrat în sala plină de prichindei care ne aşteptau cuminți pe scăunele, am trăit un sentiment de un fel anume. Mi-am amintit ca şi cum ar fi fost ieri de momentele cînd, cu mulți ani în urmă, aşteptam şi eu alături de doamna educatoare vreun spectacol de păpuşi venit în vizită la grădinița noastră.
“Numai cine nu munceşte nu greşeşte” zice o înțeleaptă (şi de multe ori salvatoare) vorbă din bătrîni. Cam aşa şi cu mine, dacă includem acest blog la capitolul “muncă”. Astfel, după ce doar cu cîteva zile în urmă am eratat-o cu un link spre o campanie care încearcă să evite scoaterea plantelor şi remediilor naturale în afara legii, iată că am eratat-o din nou.
E gata, e oficial, se întîmplă! După lupte seculare care au durat cam două-trei luni, Virtualkid ne anunță că a biruit. Toate sînt la locul lor, iar culorile se aşează pe pînză aşa cum a fost ea imaginată de artistul-pictor care a stîrnit totul.
