Zilele trecute media mioritică a fost inundată de (încă) o știre din ciclul “noi sîntem români”. “El e românul care a găsit un leac împotriva cancerului” titra – prin condeiul unei prea june, probabil – ditamai ziarul “Adevărul”. “Hait!”, mi-am zis, în timp ce știrea se revărsa înspre noi din toate canalele și ungherele de informare, punînd în alertă maximă cetățeni altfel extrem de pașnici.
După ce am ascultat avertismentul faraonilor, haideți să ne aplecăm un pic mai în detaliu asupra problemei şi să căutăm ceva argumente care să susțină eventual mesajul mut al mumiilor egiptene. Aproape imediat ne cad ochii pe un studiu clinic foarte recent care confirmă faptul că terapia de înlocuire hormonală după instalarea menopauzei creşte atît riscul de cancer de sîn cît şi pe acela de deces la femeile în cauză.
Avem aşadar cele mai felurite metode de a ne îndestula cu zahăr. Să ne punem şi în cap, la o adică (ceea ce, într-un sens desigur figurat, nu ar fi neapărat rău atîta timp cît zahărul este singurul “combustibil” pe care creierul îl poate folosi pentru a funcționa normal).
Au venit americanii! În sfîrşit! Am răsuflat uşurat, alături de numeroşi alți compatrioți cărora bunicii le-au lăsat cu limbă de moarte să-i aştepte cu pîine şi sare. E adevărat, nu sînt chiar americanii înalți şi chipeşi pe care şi-i imaginau bunii noştri în serile în care ascultau pe furiş la radio Vocea Americii. Sau mă rog, poate că sînt în continuare înalți, însă între timp au devenit cumva şi destul de lați. Ba chiar rotunjori bine.
Ce este comisia de oncologie şi ce vrea ea? Să o luăm metodic.
În România bolnavii de cancer beneficiează de servicii gratuite de diagnostic şi tratament în cadrul unui Program Național de Oncologie, susținut de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Aceste servicii sînt acordate la recomandarea unor doctori care aparțin mai multor specialități medicale – oncologi medicali, oncopediatri, hematologi, radioterapeuți şi chirurgi oncologi.
Îmi amintesc cum imediat după revoluție, în timp ce fermele avicole erau devalizate de mînia populară, am fost invadați de americani. Dar nu de americanii pe care îi aşteptau bunicii noştri încă de la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, ci de puii lor. Mari, frumoşi, cu pielea întinsă plesnind de sănătate (vorba vine, că erau gata congelați). Drept pentru care le-am oferit imediat şi necondiționat galantarele noastre. Că noi tot nu prea mai aveam ce pune în ele.
