În urmă cu aproape un secol și jumătate, în studiul său intitulat “În contra direcției de astăzi în cultura română”, Titu Maiorescu enunța teoria “formelor fără fond”. Nu se prea poate – zicea el încă de pe atunci – școli fără dascăli competenți și nici teatre fără un repertoriu național original și fără actori cu prestanță.
E oficial, vara asta nu se poartă sîni! Semnalul l-a dat nimeni alta decît cea mai sexy (zic bărbații), cea mai admirată (zic femeile), cea mai dorită (zice Brad), dar și cea mai vicleană (zice Jennifer) femeie din lume.
Așadar, Angelina și-a tăiat sînii. A făcut-o pentru a se proteja de un (ipotetic) cancer de sîn, după cum susține ea într-un mesaj post-factum intitulat “Alegerea mea medicală” (My Medical Choice). A ales, cu alte cuvinte, să se mutileze de teama unei boli pe care nu o are încă, dar pe care s-ar putea să o facă (cîndva, nu se știe cînd).
Încerc să revin – după momentul de excito-exaltare pricinuit de ireversibila și incomprehensibila modificare (la propriu) a profilului unicei Angelina – cu picioarele pe pămînt pentru a prelua din manichiura presei subiectul încă aburind în vederea administrării unor observații mai la rece.
Vuiesc ziarele: Angelina și-a tăiat sînii! Cum care Angelina? Nu zău, păi cîte Angelina există pe lumea asta?
Neapărat în direct şi la o oră de vîrf. Ce se poate întîmpla atunci cînd se întîlnesc două doamne (altfel, respectabile) la un pahar de vorbă? Păi inevitabil că din aburii discuției încep să apară păreri.
Sau, mai bine zis, cui nu-i e? Tuturor ne e frică de cancer, că doar așa am fost învățați. În fond și la urma urmelor, cancerul omoară.
Iar cei care ne aduc minunata veste sînt, bineînțeles, inepuizabilii cercetători britanici (care, între noi fie vorba, se pare că nu sînt la curent cu eşecurile repetate şi răsunătoare ale colegilor lor americani în unilateral declaratul lor război împotriva, ați ghicit, cancerului).
Vorba Poetului: „Există o singură viață mare la care noi participăm” Căci ce ne-am face noi, muritorii de rînd, fără El? Cine ne-ar mai desluşi nouă înțelesul? Există o singură sănătate mare din care noi ne înfruptăm, l-ar putea completa Doctorul. Doar că …
Reluăm așadar firul poveștii exact de la nodul făcut data trecută. Să spunem că vreau să proiectez (către mine și către lume) o anume imagine despre mine. Pentru mai mult succes pot folosi, să spunem, o oglindă. Iar dacă mi se pare că reflectarea mea în acea oglindă nu mă reprezintă, aș putea încerca să fac ceva.
“… lupta (sau, pe stil american, războiul) împotriva cancerului …”
“… eliminarea acestui flagel modern numit cancer…”
“… mobilizarea întregii omeniri pentru combaterea cancerului …”
“… cancerul poate (și va) fi (în cele din urmă) învins …”
Am ajuns, iacătă, în cel de-al treilea an de stat de vorbă despre cancer. Un răstimp în care am scris şi am învățat, am învățat şi am scris. Am parcurs astfel un drum al cunoaşterii şi al înțelegerii pe care nu mi l-aş fi putut imagina dintru început.
Undeva înainte de această ultimă pauză de scris am fost la un “tîrg” de medicină alternativă. Acolo am participat la o prelegere în care cineva a vorbit despre boală în general şi despre cancer în particular. La sfîrşit i-am pus vorbitorului o întrebare voit provocatoare: “Ce este cancerul?”.
Hugo Chavez, flamboaiantul președinte al Venezuelei, face în ultimul timp naveta între țara pe care (încă) o conduce și Cuba. Motivul este un cancer (de colon?) diagnosticat anul trecut. Cancer care, în ciuda optimismului public afișat de președintele-revoluționar (sau revoluționarul președinte), nu se lasă dus.
După ce li s-a făcut celor atinși de cancer atîta amar de vreme mai mult rău decît bine cu radio-”terapia” aplicată întregului corp, iată că mai progresăm un pic (așa, cam pînă la genunchiul broaștei). Dar nu prin aceea că le-am face (ceva) mai bine acestor semeni. Ci doar că nu le mai facem (chiar) atîta rău.
Au și britanicii secăturile lor. Una dintre ele, altfel o distinsă doamnă căreia părea că nu-i lipsește nimic (inclusiv pe sus, pe la mansardă), a comis-o urît de tot.
Braț la braț cu obezitatea. Mai multe femei mor din cauza cancerului de uter, potrivit unei organizații de caritate britanice (asta deși femeile trăiesc acum mai mult după aflarea diagnosticului).
Gluma-glumă, iată însă că ea se-ngroașă. Sau, mai degrabă, se-nalță. Zice-se că înălțimea chiar e un factor de risc pentru cancer. Cancer de colon, melanom malign, cancer de sîn, de endometru (uter), de rinichi, de sistem nervos central, limfom non-Hodgkin și leucemie. Dar și de ovare, cum tocmai – cu oarecare surpriză, dar și ceva neîncredere – am aflat ieri.
Obezitatea este un factor de risc pentru cancerul de ovare, arată o cercetare recentă a nu mai puțin de 47 de studii epidemoiologice desfășurate în 14 țări pe 105.000 de femei, dintre care 25.000 au avut această formă de cancer. Nimic surprinzător pînă aici, dat fiind faptul că o legătură fusese deja sugerată de studii anterioare, iar greutatea corporală “depășită” este un factor dovedit de risc pentru o multitudine de alte tipuri de cancer.
