Azi un zvon, mîine o șoaptă, încet dar sigur adevărul iese, în cele din urmă, la lumină. Cam așa stau lucrurile și în ce privește dilema Homo Sapiens-iană privind efectele telefonului mobil asupra sănătății Homo Ludens-iene. Ultima confirmare venindu-ne dintr-o direcție oarecum neașteptată: Knesset (recte parlamentul israelian).
Se pare că da, de data asta tutunarii au dreptate. Sau cel puțin așa consideră un judecător federal american. Judecător care tocmai a dat o sentință prin care absolvă companiile producătoare de țigări de obligativitatea de a afișa pe pachetele de tutun imagini care avertizează asupra efectelor nocive ale fumatului asupra sănătății.
Se prea poate că da, potrivit principiului libertății de exprimare. Chiar dacă – cel puțin în cazul lor și asta exclusiv în opinia mea – este vorba doar despre libertatea de a spune prostii (asta ca să nu zic blăstămății).
Din același ciclu de succes “Eu le-aș lăsa, dar nu mă lasă ele pe mine!”, încă o poveste îmbibată de o pasiune similară celei trăite de Stacey Irvine cu nuggets-urile McDonald’s. De data asta vorbim despre bărbat de două ori (și mai bine) mai în vîrstă, a cărui obsesie – chiar dacă mult mai volatilă – e la fel de albastră ca și fumul țigărilor la care nu poate renunța.
Este foarte posibil ca acesta să devină cît de curînd cel mai puternic avertisment în cadrul campaniei de descurajare a fumatului (sau cel puțin pentru jumătate din populația adultă predispusă la a adopta acest fascinant obicei, respectiv vajnicele urmașe ale Evei). Este convingerea unui medic plastician american, descumpănit de problemele pe care le întîmpină cu pacientele sale, dornice pe de o parte de a-și remodela linia sînilor, dar care nu ar renunța pe de altă parte în ruptul capului la țigară.
Vestea veștilor ne vine astăzi (vorba vine, că articolul în cauză e deja prin online de vreo cîteva zile) tocmai de la antipozi. Pentru că s-au săturat să mai umble cu cioara … ăăă … pardon, cu țigara vopsită, australienii au zis stop joc. De aici încolo (iar vorba vine, că legea va intra în vigoare în luna decembrie a anului viitor) toate pachetele de țigări vor arăta la fel.
Barack Obama s-a lăsat de fumat. O informație sigură, confirmată oficial chiar de către medicul său. E adevărat că i-au trebuit vreo cinci ani pentru această (mică) performanță, dar a meritat efortul. (În paranteză fie spus, i-a luat acestuia mai puțin timp pentru a ajunge președintele Statelor Unite. Orice o însemna acest lucru.)
Tocmai am realizat că a trecut ceva vreme de cînd nu am mai abordat misteriosul obicei al fumatului. Imediat mi-am amintit de un filmuleț văzut pe YouTube. Un filmuleț în care cineva ne arată, printr-un experiment remarcabil de simplu, cam ce lucruri minunate ajung în fizicul celor care obișnuiesc să […]
Cam asta ar fi triada chinezească pentru o invitație la orice nuntă care se respectă. Tradiții adînc înrădăcinate în subconștientul colectiv le spun chinezilor că pentru a-și “salva fața” mirii trebuie să pună pe mese cele mai bune branduri de băuturi și de țigări. Nu e de mirare deci că […]
Probabil una dintre cele mai perverse invenții omeneşti, telefonul mobil. Unul dintre acele lucruri menite a ne oferi o viață mai uşoară, dar care a ajuns să ne-o facă de-a dreptul imposibilă. În doar cîțiva ani am ajuns, nu ştiu cum, să nu mai putem trăi fără telefonul mobil. Aproape […]
… parcă aerul devine un pic mai respirabil, iar lucrurile ceva-ceva mai clare. Scade numărul de fumători, anunță ziarele. Deocamdată în Statele Unite (şi probabil că şi în alte țări vestice care chiar se ocupă serios de problemă). Pe de o parte campaniile de informare, iar pe de alta restricțiile […]
În ciuda faptului că a fost posesorul unor superbi ochi albaştri, nu a putut distinge culorile. Drept urmare, deşi a dorit să devină pilot, nu s-a “calificat” decît pentru un curs de transmisionist radio, calitate în care a luat parte la cel de-al doilea război mondial, pe undeva prin Pacific.
Fum maxim poate. Una dintre principalele explicații pentru internaționalul (şi iraționalul) succes al excentricului obicei al fumatului este – după mintea mea – abilitatea celor care îl practică de a fi simultan atît practicieni înverşunați, cît şi teoreticieni de forță. Abilitate care se pare că nu cunoaşte bariere de sex, vîrstă, educație, apartenență politică sau echipă de fotbal preferată.
Mult fum. Este noua compoziție a aerului din marile oraşe. După ce mii – dar ce zic eu mii, milioane! – de ani am respirat cuminți, alături de toate celelalte lighioane de pe fața pămîntului, un aer compus din doar două elemente, noi oamenii am decis că a venit timpul să facem o schimbare. Şi am mai adăgat unul, după cum ne-a dus pe noi capul.
Ca să nu treacă toată luna de aniversare (că zile deja au trecut cam de vreo săptămînă) am să fac astăzi vorbire despre un cetățean cu un destin excepțional.
Fumatul poate ucide. Nu zău! Păi și curiozitatea poate ucide. De exemplu dacă este prost direcționată, așa cum noi oamenii am învățat de la pisică (vezi și celebrul dicton „curiosity killed the cat”).
Cel mai tînăr – dacă se poate vorbi astfel despre un copil de doar doi ani – fumător din lume a devenit de curînd cel mai tînăr fost fumător.
După seria de articole despre fumat în urma cărora, bănuiesc, fumătorii (poate cu excepția celor trei “trădători”) s-au jurat să nu mai intre pe blogul meu, a venit rîndul să închei conturile şi cu băutorii. După care să închid probabil şi blogul, din lipsă de clienți.
Am zis! Mă alătur celor trei curajoşi care s-au hotărît ieri să renunțe la ele. Dar pentru că eu nu fumez, nu pot să renunț decît, cel mult, la cele din capul meu. Drept pentru care voi lua o pauză în campania mea anti-fumat.
Dar nu, nu de fumul de la numeroasele şi interminabilele (parcă) incendii cu care ne umple în fiecare vară ecranele buletinelor de ştiri. Căci acelea, cu sau fără intervenția competentă a pompierilor, se sting oricum o dată cu încheierea sezonului. E vorba de un alt fum, mult mai insidios, mult mai persistent şi, drept urmare, mult mai periculos.
