vin


fiarbă vinu-n cupe 7

Doar ce s-a potolit – parcă mai ieri – din “fiert”, prin pîntecoase butoaie de pe ale patriei podgorii, mustul pornit pe amețitorul drum al transformării în vin. Că iar s-a pus pe fiert – de astă dată de-adevăratelea – prin oale şi ibrice puse la foc iute de oameni zgribuliți, alungați de pe străzi de baba iarna cotoroanța. Cu bucăți de mere aruncate în fiertură şi un praf de scorțişoară prefirată de-un pamplezir – ummm, ce dezmierd pe bulbul nostru olfactiv, şi ce răsfăț pe ale noastre papile gustative.


de la un om către altul

Toamna unii numără bobocii. Alții numără doctorii. Atîția cît au mai rămas. Unii mai fac – încă – vinul din strugurii crescuți în via proprie sau pun murături pentru la iarnă. Alții se caută prin doctori, fără să ştie dacă vor mai apuca să bea din vinul nou sau să mănînce de sărbători sărmăluțe învelite în varza tocmai pusă la murat.


a bea sau a nu bea 9

Aceasta e (cel puțin pentru noi şi cel puțin pentru astăzi) întrebarea. Iar dacă poporul a dat deja un răspuns gîlgîitor la acestă dilemă lichidă, noi, ca filozofi amatori ce preferăm întotdeauna un fir de mătase savant despicat în patru unui odgon zdravăn de cînepă neprelucrată, mai adăstăm preț de o duşcă asupra subiectului.


ceaiul, elixirul nemuritorilor 12

Vechii grecii au preamărit ambrozia, nectarul zeilor. Dar pentru că aceasta le era rezervată, noi ceilalți, muritorii de rînd, nu prea am am reuşit să vedem cum arată. Necum să o mai şi gustăm. Chinezii venerează ceaiul, elixirul nemuritorilor. Care însă, nemaifiind doar privilegiul acestora, poate fi privit, pipăit, adulmecat, degustat, de către oricine.


ori eşti bolnăvioară

… drăguță mioară? Se vorbeşte mult despre sentimentul mioritic al ființei propriu poporului român. De multe ori cu o disperare surdă şi neputincioasă, care confirmă încă o dată implacabilul destin care se pare că ne-a fost hărăzit. Orice am face – părem să fi căzut deja de acord la nivel național – nu are nici un rost, sîntem iremediabil condamnați şi e prin urmare complet inutil să mai încercăm ceva, orice.


războiul celor două cole …

… se încheie pentru noi aici. Chiar dacă el durează de peste o sută de ani, pentru noi o săptămînă e mai mult decît de ajuns. Şi chiar dacă va mai dura o sută de ani, tot nu merită mai mult. Pentru că nu e războiul nostru, ci al lor. De fapt e doar un pseudo-război, în care noi sîntem doar spectatori şi victime.