Am tot vorbit despre cum am ajuns să ne hrănim într-un timp care parcă nu mai are răbdare cu noi. Sîntem grăbiți, sîntem nepăsători, sîntem teribil de naiv de inconştienți. Ne luăm sănătatea ca de la sine înțeleasă şi nu acceptăm nici în ruptul capului că ni se poate întîmpla ceva rău. Altora, poate. Nouă? În nici un caz!
Cel mai mare rău, că mă credeți sau nu, ne vine prin mîncare. Alimentele au ajuns să fie cel mai mare duşman al nostru, oricît de absurd ar suna acest lucru. Ceea ce ar trebui să fie pentru fiecare dintre noi cea mai importantă activitate a zilei – masa – a ajuns să reprezinte doar un apendix al unei vieți trăită în continuă alergare. Mîncăm pe fugă, mîncăm cînd (şi dacă) ne aducem aminte, mîncăm ce găsim la îndemînă. Pe scurt, mîncăm prost. Foarte prost.
Şi cum altfel cînd supermarketurile ne aşteaptă cu zeci de mii de produse frumos ambalate, cînd la fiecare pas ne lovim de cîte un fast-food, iar televizorul ne asaltează literalmente cu fel de fel de reclame la non-alimente? Ce e de făcut aşadar? Pare că sîntem prinşi într-un joc ale cărui reguli nu le (mai) înțelegem. Un joc pe care l-am pierdut deja.
Vestea bună e că (încă mai) putem cîştiga acest joc. Trebuie doar să îi înțelegem regulile, care nu sînt nici pe departe atît de complicate pe cît par la prima vedere. Dar pînă la reguli haideți să ne uităm împreună pe o listă care s-a conturat în ultimele zile pe blogul nostru şi care conține cele mai nocive cinci “alimente” pe care le consumăm în mod obişnuit. Cinci “alimente” care conduc într-un top neoficial al surselor nutritive ce pot determina cancer. Să le luăm pe rînd:
1. Hot dog: nimeni nu ştie cu exactitate ce conțin, dar sînt gustoşi şi la îndemînă. Par delicați şi inofensivi (în plus au şi un nume cool) însă prin nitriții pe care îi conțin se înscriu pe lista noastră cu cancer de colon şi cancer de stomac. Puteți adăuga lîngă el şi pe vărul hamburger (cu risc de cancer de colon) fără cea mai mică teamă de a greşi.
2. Carne procesată: cîrnați, salam, şuncă, bacon, în general tot ce este tocat, colorat, conservat, ambalat pentru a ne apela pe termen lung. Dar nici cu carnea proaspătă nu aş cocheta prea mult, din motive pe care le-am prezentat deja. Ce riscăm? Cancer de colon, cancer de ficat, dar şi alte tipuri de cancer, în special din sfera digestivă.
3. Gogoşi: Drăguțele de ele, pe cît de nevinovate şi de dulci, pe atît de dezastruoase sînt în ipostaza de aliment. Nu degeaba le-am dedicat o serie întreagă de articole. Făină albă, zahăr, grăsimi hidrogenate, radicali liberi, acrilamidă. Nu există un cocktail mai sigur pentru a ne pricopsi cu un cancer. Ce cancer? Aproape orice tip de cancer.
4. Cartofii prăjiți (french fries): Ca vegetale ar trebui să fie de partea bună a baricadei, însă nu e deloc aşa. Ca factor ce contribuie la obezitate pot fi menționați cam la orice tip de cancer. Prin acrilamidă putem menționa în mod specific două forme pentru care legătura de cauzalitate a fost deja dovedită: cancer de uter şi cancer de ovar.
5. Biscuiți (fursecuri, chipsuri): Din nou făină albă, zahăr, grăsimi hidrogenate. Din nou cancer: cancer de prostată, cancer de sîn. Şi încă multe alte forme de cancer, însă mă opresc aici.
E deja un post lung. Sper că şi util.
Foarte util. Deja am convins un amic, mare mancator de hotdogi/mici/carnati sa reduca portiile si frecventa acestor mese ucigatoare.
Multumim de sfaturi si informatii.
Mă bucură mult să aud ce îmi spui; eu însumi am fost un mare carnivor; e adevărat că renunțasem de mult la macdonalds, kfc, coci-cole şi alte blăstămății, dar nu era nici pe departe de ajuns, după cum am realizat în luna martie, în urma unei călătorii aproape inițiatice în Indochina; acest blog este unul din rezultatele acestei “deşteptări”; îți mulțumesc în fiecare zi pentru sprijinul tău discret şi sper să te am alături şi pe mai departe; să auzim de bine.
Pingback: ori eşti bolnăvioară | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Sprijinul meu despre care vorbesti vine din convingerea ferma ca schimbarea stilului de viata este imperios necesar in vremurile acestea iar blogul tau este unul (singurul pe care-l stiu eu), desi stiintific documentat, perfect accesibil omului de rand. Atat ca fond cat si ca forma. Chapeau! 🙂
Să ştii că fiecare comentariu al tău, precum şi fiecare oaspete care îmi vine prin tine mă ajută mult; este foarte mult de lucru, iar cîteodată mă blochez pur şi simplu la acest gînd; cînd văd însă că numărul de vizite e din ce în ce mai mare, îmi găsesc energie să merg mai departe; mi-ai dat şi o veste bună, anume că stilul e accesibil oricui; asta a fost de la început şi dorința mea, să transmit informația medicală într-un “cod” inteligibil, iar remarca ta neprovocată îmi spune că sînt cumva pe drumul cel bun; îți mulțumesc pentru timpul pe care mi-l acorzi, cele bune.
Pingback: fă-ți din hrană leac | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: spune-mi ce mănînci | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: cinci contra cancer | tot ce (nu) ai vrut să ştii …
Pingback: pe mîna noastră | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: monstrul dinăuntru | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: cu genele pe masă | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: putem învinge cancerul, cu furculiţa! | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: pe mîna noastră | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Pingback: şoricioaică fast-food | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Pingback: cu genele pe masă | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Pingback: McDonald’s versus Loma Linda | tot ce (nu) ai vrut să știi …