Răspunsul corect şi extrem de simplu este: nici una nici alta!
Ştiți ce este Coca-Cola? O companie multinațională şi multimiliardară care păstrează într-un seif de bancă de undeva dintr-un oraş american o hîrtiuță. Pe această hîrtiuță sînt trecute cîteva cuvinte, chipurile formula secretă a (mult-prea-exagerat-şi-absolut-nejustificat-de) celebrei băuturi. O formulă păzită mai ceva ca aurul de la Fort Knox. Şi cam asta e tot.
Fraților, nu e de glumă, sîntem tot mai puțini …
E adevărat că la naştere sîntem (cu puțin) mai mulți decît ele. Însă apoi tot felul de lucruri se întîmplă de-a lungul călătoriei noastre în timp şi spațiu la bordul frumoasei planete albastre. Astfel încît tot mai puțini băieți ajungem bărbați.
Am plecat la mare. Ca să stau la soare, evident. Dar pentru că mi-am propus să trăiesc o sută de ani, voi încerca să o fac inteligent. Mai exact voi fi atent la cîteva lucruri, pe care le-am făcut şi altădată şi a fost bine.
Încheiem o săptămînă “dedicată” fumatului cu un post despre, evident, fumat. Poate chiar sîntem mai macho cînd fumăm, sau poate doar ni se pare. Poate doamnele se simt mai sexy cu țigara între buze, sau poate doar noi le facem să creadă asta. Poate nu e nimic mai cool pentru un tînăr decît o țigară aprinsă într-o zi fierbinte de vară, ce ştiu eu? Şi poate că într-o zi vom găsi la raionul de dulciuri pentru copii bomboane care se pot fuma.
Viața bate filmul, iar realitatea întrece orice imaginație, după cum ştim deja cu toții. Ce avem acum? Țigările încep să înlocuiască bomboanele, pe măsură ce tot mai mulți copii încep să fumeze. Tot mai mulți şi de la vîrste din ce în ce mai mici. Cît de mici?
Un îndemn mai puternic se pare decît celebrul “Învățați! Învățați! Învățați!”. În orice caz mai apelant. Pentru că are de departe mai mult succes la adolescenți şi tineri. Dar de ce nu ar avea succes într-o țară în care bacul se ia în turmă iar diplomele de licență se vînd pe internet. Țigările sînt ieftine, contrabanda înfloritoare, să tot fumezi. Teoretic în spații publice închise fumatul e interzis, dar nimeni nu pare să se sinchisească de asta.
Azi e rîndul lor, al doamnelor care va să zică. Jumătățile noastre care, nefiind niciodată absolut sigure de acest lucru, au căutat dintodeauna orice prilej să ne demonstreze că ne sînt egale. Companiile de țigări au înțeles rapid acest lucru şi le-au dat o mînă absolut dezinteresată de ajutor. Au creat special pentru ele țigara ca simbol al feminității, armă cu care femeile au şi atacat teritoriul pînă atunci atît de masculin al tutunului.
Mă opresc şi azi la tema fumatului. De fapt o voi face întreaga săptămînă, pentru că e un subiect pe care eu unul îl consider demn de aprofundat. Va fi un mic serial pe tema prevenției în cancer dedicat celui mai evident dintre factorii de risc: tutunul. Cum remarcam şi ieri într-un fel de preambul, nu există nici o altă situație în care cineva conştient de sănătatea sa să poată obține atît de mult făcînd atît de puțin. De fapt nefăcînd, pentru că e de ajuns să nu îți mai cumperi țigări.
Am vorbit ieri despre arome. Arome diverse, din plante neaoşe sau exotice, cu efecte mai mult sau mai puțin benefice pentru sănătate. Arome care, folosite cu înțelepciune, pot ajuta la vindecare în multe afecțiuni sau boli, inclusiv cancer. Există însă şi o plantă care nu numai că nu are nici un efect benefic pentru organismul uman, dar chiar se distinge prin contrariu, chiar şi în cantități minimale.
Astăzi, pe cînd lucram la pagina de patologie a acestui blog dedicată cancerului de piele, am regăsit printre factorii de risc o condiție precanceroasă numită keratoză actinică. Este vorba despre o zonă de piele care se modifică şi devine mai aspră, chiar solzoasă. Care mai degrabă se simte decît se vede, fiind de aceea cu atît mai periculoasă, în lipsa unui (auto)examen periodic.
Din cele mai vechi timpuri oamenii au venerat soarele. În acelaşi timp însă s-au temut de el. Şi deşi îl căutau fără încetare pentru capacitatea lui de a susține viața, ştiau ce mult rău le putea face dacă îi stîrneau mînia. Poate şi din acest motiv multă vreme idealul frumuseții feminine a fost o piele albă, neatinsă de soare (vezi şi Albă-ca-Zăpada). Putem afla acest lucru şi din poveştile româneşti, unde tinerele domnițe, ba chiar şi Făt-Frumos din lacrimă aveau invariabil o piele albă ca laptele.
Ar putea fi opera de artă a unui geniu neînțeles. Dar nu e.
E o banală fotografie a unui plămîn ciuruit de boală. În alb e zona de cancer, iar în negru e zona încărcată de fum. Mai exact fum de țigară.
Doamnelor şi domnilor!
Din China ne parvine, prin grija profesioniştilor de la ziarul Libertatea, cel mai nou tratament pentru cancer. Tratament de medicină tradițională, 100% natural. Păi nu e tutunul o plantă? Iar berea, nu e făcută ea doar din apă, orz şi hamei?.
Ce poate fi mai inofensiv decît nişte banale floricele de porumb? (…)
Nici floricelele nu mai sînt ce erau odată (şi nu sînt nici de departe singurul exemplu). Acum le zicem popcorn, vin gata ambalate la pungă şi se prepară ca atare la cuptorul cu microunde.
