tot ce (nu) ai vrut să știi …

Energie verde (sursa: www.fineartamerica.com)

A fost o sesiune parcă și mai bună decît cea de ieri.

Nu atît prin informațiile aduse – cele mai multe deja revin, din fericire – cît prin felul în care acestea au fost prezentate.

Primul vorbitor – doctorul Thomas Lodi – a fost o adevărată încîntare. Mi-ar trebui cîteva articole ca să prezint tot ce a spus – și nu a vorbit deloc pe lîngă subiect. Aș menționa totuși două dintre ideile împărtășite și care îi sintetizează oarecum intervenția.

Prima idee este aceea că pentru a trăi avem nevoie – nimic nou, nu-i așa? – de energie. Care energie ne vine de la soare, direct și indirect. Direct atunci cînd mergem la plajă (dar asta nu prea ne ține de foame), iar indirect prin plante, care o transformă – prin fotosinteză – în proteine. Plantele beneficiază așadar de energia pură a soarelui la prima mînă.

Mai departe, animalele ierbivore primesc energie atunci cînd consumă plantele, însă deja este o energie “la mîna a doua”. Iar animalele carnivore – ați prins deja ideea – primesc de la ierbivore ce mai rămîne.

Consecința este aceea că, cu cît sîntem mai departe pe acest lanț de sursa primară de energie, cu atît sîntem mai vulnerabili și trăim mai puțin (sînt copaci care trăiesc mii de ani, elefanții ajung la cîteva zeci de ani, iar leii se “mulțumesc” doar cu 10-15 ani de viață).

Noi oamenii avem privilegiul de ne putea situa unde dorim pe acest lanț de energie. Însă de cele mai multe ori alegem, din păcate, să fim lei.

A doua idee expusă de Thomas se referă la o modalitate de tratament, numită “terapie potențată de insulină”, prin care administrează citostatice (da, deși naturopat, nu exclude chimioterapia) în doze mult mai mici decît cele standard. Cu efecte la fel de bune însă cu efecte secundare mult reduse pentru pacient (dar despre asta într-un articol dedicat, pentru că merită).

Cel de-al doilea participant – David Getoff, nutriționist – chiar dacă nu la fel de sclipitor ca Thomas Lodi, a fost la fel de convingător. Oamenii trebuie să mănînce tot ce le dă pămîntul, crede el (inclusiv animale), cu o singură condiție însă: ca acestea să crească singure (cu alte cuvinte nu roșii de seră, nu animale de fermă). Ideea e că omul compromite cam tot ceea ce atinge.

Și la fel ca Thomas Lodi, David nu tratează cancerul, ci ajută corpul să se vindece singur. Nu există cancer la care corpul nostru să spună: “nu știu ce să îi fac”, argumentează el. Iar aici citează cu umor un coleg doctor care a spus la un moment dat, în fața unei pline de medici: “Eu nu tratez cancerul holistic, pentru că e ilegal în statul meu; eu tratez corpul tău, iar dacă în acest fel cancerul decide să plece, nu da vina pe mine!”

Cu asta am trecut și de jumătatea seminarului.

Să vedem ce mai urmează.

2 persoane apreciază

îmi place

nu îmi place