Archive for februarie, 2012

februarie 29th, 2012

sînt doctor, nu mă ascultați!

by doctorul

Astăzi e o zi care n-ar trebui să existe. Încropită din resturi, înghesuită în calendar o dată la patru ani, taman cînd e lumea mai ocupată cu venirea primăverii … în sfîrșit … și tot restul.

Acesta e un articol care nu ar trebui să existe. Însă realitatea – mereu proaspătă, surprinzătoare mereu – îl face să fie.

Cum ne-am obișnuit deja, preoții nu fac chiar întotdeauna ceea ce predică. Și nici doctorii, precum am stabilit, nu sînt mai breji. Că mănîncă și beau ce (și cît) nu trebuie, mai treacă-meargă. Că mai și fumează (unii) pe deasupra, mai închidem ochii. Că de, sînt și ei oameni.

Dar că nu ar lua nici măcar medicamentele pe care ei înșiși le “vînd” propriilor pacienți dimpreună cu promisiunea de a se vindeca, asta da performanță. Sau contra.

Dr. Firth, expertolog (foto: www.bbc.co.uk)

Dacă ar afla că au un cancer terminal, medicii oncologi ar alege mai degrabă modelul Ivan Turbincă (muzică, băutură etc.) pentru a-și petrece zilele pe care le mai au de trăit. Medicamente? Nici vorbă, ele nu se regăsesc pe lista scurtă.

Două gînduri, ambele deloc îmbucurătoare:

– primul, stupefiant, e că medicii nu cred că medicamentele pe care își bazează însăși rațiunea de a fi au vreun rol în vindecarea cancerului;

– al doilea, descurajant, e că medicii nu cred nici măcar că, în vreun fel sau altul, te poți vindeca de cancer.

Cu toate astea, continuă să meargă în fiecare zi la cabinet și să scrie rețete unor oameni care chiar cred că ei, doctorii, îi pot vindeca, oameni care chiar își pun toată speranța lor în asta. În timp ce li se spune – e adevărat că doar în gînd – cu totul altceva:

Sînt doctor, nu mă ascultați!

(avertisment inspirat de un articol apărut în Daily Mail online)

1 persoană apreciază
februarie 28th, 2012

au și tutunarii dreptatea lor?

by doctorul

Varianta lor (foto: www.dipity.com)

Se prea poate că da, potrivit principiului libertății de exprimare.

Chiar dacă – cel puțin în cazul lor și asta exclusiv în opinia mea – este vorba doar despre libertatea de a spune prostii (asta ca să nu zic blăstămății).

Și e suficient să ne gîndim la campaniile suprarealiste de susținere a fumatului din America anilor în care totul părea posibil și orice era permis: doctorii să recomande țigări pacienților, copiii să sugereze părinților ce mărci de țigări li se potrivesc, iar toată lumea să se îmbie cu toată lumea să fumeze ca să capete o voce mai virilă (bărbații) sau o privire mai languroasă (femeile).

Iar toate astea într-o vreme în care o altă țară, presupus retrogradă și aparent îndreptată nu numai împotriva propriilor cetățeni, dar și a întregii lumi – am numit aici Germania nazistă – se prinsese de mult cam cum stă treaba cu tutunul. Ba, mai mult decît atît, avea deja în desfășurare prima campanie anti-fumat (lucru pe care alte țări pretins civilizate aveau să-l facă abia în ultimele decenii ale secolului trecut).

Varianta noastră (foto: www.yourlife.usatoday.com)

Dar revenind, de unde supărarea tutunarilor? Pasămite de la obligația impusă prin lege de a tipări pe pachetele lor de țigări imagini care să (re)prezinte potențialele efecte nocive ale fumatului. Care obligație ar fi, vezi dragă Doamne, o încălcare a drepturilor pe care le au conform acestui principiu, deoarece imaginile impuse de autorități sînt concepute astfel încît să inducă “respingere, dezgust și repulsie” (nu ca imaginile cu care veneau ei și care erau nemaipomenite, chiar dacă pline de minciuni).

Culmea e că unii judecători consideră că firmele producătoare de țigări s-ar putea să aibă de data asta un caz solid. Iar unul dintre ei a și emis la sfîrșitul anului trecut o decizie temporară de suspendare a obligativității de tipărire a unor astfel de imagini pe pachetele de țigări. Urmînd ca în cel mai scurt timp să ia și o decizie finală.

Se întîmplă în America, bineînțeles.

fii primul care votează
februarie 27th, 2012

cu zahărul gîlgîind prin vene

by doctorul

Nu știu dacă ați remarcat, însă mai toate poveștile noastre se termină cu un stop-cadru pe perechea Făt-Frumos – Ileana Cosînzeana care, după ce au învins – în urma unui lăudabil și exemplar efort de echipă – balaurul cel cu multe capete, trăiesc “fericiți pînă la adînci bătrîneți”.

Nimic despre cum își împart mai apoi drăguții de ei trebile prin gospodărie. Sau despre cum reușesc să rămînă în relații cordiale cu neamurile. Nimic despre care dintre ei cîștigă mai mult (și prin urmare plătește facturile și rămîne acasă în concediu pentru creșterea copiilor). Sau – întrebarea întrebărilor – cum se descurcă, invariabil, să rămînă împreună pînă la moarte cu atîtea alte Ilene Cosînzene primprejur.

Ei bine da, nimic din toate acestea nu par să umbrească ceea ce noi, muritorii de rînd, trebuie să luăm ca pe un dat.

Cam tot așa stau lucrurile și cu Coca. Coca-Cola.

Și în cazul ei totul se termină brusc cu momentul de orgasm organoleptic în care Făt-Frumos dă pe gît (avînd grijă să țină întotdeauna eticheta îndreptată către camera de filmat) sticla cu contur patentat din care gîlgîie licoarea doldora de calorii zaharisite.

Am avut zilele trecute o viziune. Un film imaginar cu ceea ce se întîmplă după ce reclama oficilă se termină, iar cele 50 de grame (cam 10 lingurițe) de zahăr se revarsă mai departe, gîl-gîl, în sîngele Făt-Frumosului modern.

Gîl-gîîl-gîîîl (foto: www.ciqueen.blogspot.com

Încotro, Neculaie? (foto: www.soloflex.com)

Un calcul simplu ne arată că, la o valoare – fiziologică – a glicemiei de 100 mg/dl (sau 10 grame la litru), în sîngele unui adult sănătos se găsesc în orice moment în circulație cam 50 de grame de zahăr (5 litri de sînge x 10 grame/litru). Asta înseamnă că, la fiecare sticlă de cola (la juma’ de litru) dublăm practic cantitatea de zahăr aflată – în condiții normale, repet – în sîngele nostru.

Iar cu asta cred că am spus tot.

(mai multe calcule, la fel de delicioase, găsiți aici)

fii primul care votează
februarie 25th, 2012

cancerul ascuns într-o proteină

by doctorul

Liu Bolin - De-a v-ați ascunsea (foto: www.ego-alterego.com)

Ca să vezi unde s-a putut ascunde perfidul cancer atîta timp. În spatele unei biete proteine!

Noroc cu cercetătorii – de astă dată cei adevărați, adică englezii – care au dibuit-o. Proteina respectivă, științifico-poetic denumită “molecula OPCML” este activă în țesuturile sănătoase, dar inactivă în celulele maligne. Fapt dovedit de un studiu desfășurat pe mai bine de 1500 de pacienți cu diverse forme de cancer: de ovar, de stomac, intestinal, cerebral, pulmonar și hepatic.

Aceeași cercetători ne anunță că speră ca, prin administrarea acestei proteine, să blocheze dezvoltarea tumorilor canceroase. Deocamdată în cadrul unor viitoare studii, iar mai apoi (unde am mai auzit asta?) cine știe?

Însă pînă acolo mai e drum lung, iar în plus de asta mai sînt și alte, destule proiecte asemănătoare care, în opinia mea, vor duce cam în același loc.

Dar e sîmbătă și m-am gîndit că poate vreți să știți.

(știre preluată de pe Realitatea online)

fii primul care votează
februarie 24th, 2012

coca (cola) de contrabandă

by doctorul

Viva la coca! (foto: www.erin-obrien.blogspot.com)

Zice-se că celebra băutură cu pretenții răcoritoare a luat-o pe urmele suratei cu același nume de familie și care se prezintă cunoscătorilor doar sub formă de praf alb.

Oricît ar suna de incredibil, se pare că mai nou coca-cola a ajuns obiect de contrabandă. Pe aceleași cărări cunoscute și bătătorite dintre Mexic și Statele Unite și în același sens.

Să nu le mai ajungă oare americanilor lichidul fabricat în propria bătătură? Nici vorbă, pentru că mai curge încă destulă apă pe Misissippi, iar zahăr …

Ei bine, se vede treaba că aici e chichirezul. Americanii, așa dezorientați cum îi știm, s-au prins totuși de o chestie. Anume că formula pentru coca-cola produsă în Statele Unite conține, în loc de zahăr, o chimicală pe nume HFCS (prescurtare de la High Fructose Corn Syrup, adică “sirop concentrat de fructoză din porumb”). Pe cînd surata (sau mai bine zis verișoara) ei de la sud de Rio Grande se dedulcește în continuare cu bătrînul și demodatul … zahăr.

Coca-cola mexicana (foto: www.flickr.com)

Tare, o să ziceți poate, americanii o preferă pe coca în varianta ei naturală (iar pentru asta sînt dispuși să plătească și în plus, aceasta fiind totuși un pic mai scumpă). Însă tristul adevăr e că urmașii yankeilor îl cotropesc în continuare pe blajinul lor vecin de la sud doar pe motivul pueril că are coca mai … dulce.

Cît despre calorii, ele sînt cam tot pe acolo, așa încît nu există nici cel mai mic risc să le scadă prea curînd invadatorilor prea cuprinzătoarea lor talie.

Cu sindromul ei metabolic cu tot.

(știre cvasi-subversivă venită pe canalul absolut oficial al NY Times online)

fii primul care votează
februarie 23rd, 2012

porumb, agave și alte chimicale

by doctorul

Porumb high-tech (foto: www.thestir.cafemom.com)

Nu vă faceți iluzii!

Pentru că siluirea (citește “modificarea genetică”) plantelor nu e decît ultimul cadru al unui film în care acestea au fost terfelite, zdrelite, storcite (citește “înmuiate, mărunțite, hidrolizate”), pentru a ne fi în cele din urmă oferite nouă drept mîncare.

Vorbesc aici despre tot felul de produse “naturale”, care dealtfel numai naturale nu sînt.

Să luăm siropul concentrat de fructoză din porumb, spre exemplu. Fructoză, porumb, aparent nimic suspect pentru o ureche neavizată (mai ales că e sirop concentrat, carevasăzică fără alte ingrediente care să-i altereze proprietățile, nu-i așa, absolut benefice). Doar că siropul în cauză (mai) are, în realitate, prea puțin de-a face cu natura. În schimb datorează nemăsurat și nepermis de mult … industriei chimice. Iar ușurința de fabricare, combinată cu subvenționarea masivă a prețului porumbului, au făcut ca siropul – cunoscut mai ales sub numele de alint HFCS (High Fructose Corn Syrup) – să aibă o prezență ubicuitară în produsele alimentare procesate. Iar de aici, natural (?), în fizicul nostru. Rezultatul fiind creșterea incidenței de apariție a unui întreg set de boli așa-zise ale omului modern: obezitate, boli cardio-vasculare, diabet, cancer.

Gogoașa chimică (foto: www.diet-fitness.healthguru.com)

Siropul de agave? Cam aceeași poveste, acesta fiind doar răspunsul – pervers de inteligent -cu care marketingul marilor companii alimentare încearcă să-i păcălească pe consumatorii educați, tot mai avizați în privința HFCS. Singura diferență e că se produce într-adevăr în Mexic, dar asta doar pentru controlul costurilor. Nu însă și al calității, cîtă vreme multe șarje de produs sînt “arse” datorită prelucrării termice excesive, iar ca urmare siropul capătă o culoare arămie. Credeți cumva că îl aruncă? Nici vorbă, iar soluția vine tot de la marketing, care a propus să-l vîndă ca pe un produs de nișă, chipurile produs artizanal.

Ar mai fi cîte ceva de spus, însă nu ne ajunge internetul.

Pînă una-alta, trăiască industria chimică! (Și noi pe lîngă ea.)

(mai multe despre monstruozitățile care pot rezulta din mezalianța dintre industria chimică și marketing sînt expuse – în limba engleză – aici)

fii primul care votează
februarie 22nd, 2012

conspirația planetară a semințelor

by doctorul

Papa Frank(enstein) (foto: www.birthofanreearth.com)

Dacă tot am vorbit despre două plante rele – ciupercile psihotrope și marijuana – care ne pot face bine, să vedem acum cum de se întîmplă de ajung plantele bune să ne facă rău.

Totul a început – normal – cu o idee generoasă: să hrănim pînă la unul tot mai numeroșii locuitori ai frumoasei planete albastre.

Drept pentru care avem nevoie de recolte mai predictibile, carevasazică mai puțin expuse calamităților și altor boli lumești ale pantelor. Drept pentru care trebuie să dezvoltăm plante de cultură mai rezistente, capabile să producă mai mult în cele mai dificile condiții. Drept pentru care nu avem încotro decît să le modificăm prin metode artificiale semințele.

Stop! Pentru că aici am atins în sfîrșit miezul problemei, mai exact chiar codul ei cel genetic.

Uite-așa au apărut așa-numitele OMG-uri (organisme modificate genetic), respectiv semințe cărora le-a fost alterată informația vitală ce le permite acestora reproducerea și le asigură rezistența la modificările survenite în mediul extern.

În teorie pare un lucru bun. În practică nu chiar, din cel puțin două motive:

1) – din perspectivă individuală, aceste făcături sînt susceptibile de a ne influența nouă, celor care le înghițim, propriul metabolism (ba chiar, spun unii, chiar propriul cod genetic); cu consecințe pe care nimeni nu le poate deocamdată prevedea, chiar dacă noi le putem, nu-i așa, bănui (cîtă vreme știm prea bine că mecanismul de apariție a cancerului are la bază o eroare genetică ce nu mai poate fi reparată și care începe apoi să se propage în întregul organism);

2) – din perspectiva speciei, apare riscul (aici poate ar fi trebuit să vorbesc deja la trecut) amenințării biodiversității, consecința fiind scăderea varietății de (soiuri de) plante disponibile; cu alte cuvinte ne tăiem singuri craca de sub picioare, deoarece mai puțină biodiversitate înseamnă mai puține alternative pentru omenire în cazul în care aceste experimente, voit sau nu, se împotmolesc.

Ceapa lor! (foto: www.islandbreath.blogspot.com)

A, și încă un amănunt: noile semințe pot fi (și chiar sînt, pentru că asta era de fapt miza) patentate (și sînt, prin urmare, ocrotite de legislația pentru protecția proprietății intelectuale). Ceea ce înseamnă – pentru cei care le produc, desigur – pe de o parte profituri uriașe, iar pe de alta o armă strategică cu care pot controla o întreagă planetă. Să zicem, albastră …

Toate astea cu niște simple, nevinovate semințe.

(știre deloc nevinovată primită prin Al Jazeera online)

1 persoană apreciază
februarie 21st, 2012

cui îi este frică de marijuana?

by doctorul

Medijuana (foto: www.dvorak.org)

După ciuperci a venit acum rîndul ierbii. Și nu orice fel de iarbă, ci chiar vestita marijuana.

Drept pentru care, pentru a vedea ce se întîmplă în acest nou episod, ne mutăm tocmai în Israel. Acolo unde un grup de cercetători sînt de părere că mai mulți medici ar trebui să recomande marijuana pacienților cu cancer.

Pentru că, spun aceștia, mai mult de două treimi din pacienții cu cancer care au primit marijuana pentru combaterea durerii au fost satisfăcuți de tratament. Atît de satisfăcuți încît l-ar recomanda și altora.

Formele de cancer pentru care marijuana este prescrisă mai mult sînt, potrivit studiului, cancerul de plămîni, cancerul de sîn și cancerul de pancreas.

Marijuana ar trebui oferită și celor aflați în stadiile inițiale ale bolii, susțin aceeași cercetători. Mai ales că efectele secundare au fost caracterizate drept “moderate”, amețeala fiind cel mai întîlnit.

Marijuana de apartament (foto: www.medmarijuanaoil.com)

Pentru a veni în întîmpinarea nevoilor acestor pacienți, statul Israel a dezvoltat un sistem prin care le permite acestora să cultive chiar la ei acasă un anumit număr de plante. Cum ar veni, își produc singuri medicamentul.

Care medicament, cum ar veni, e doar o plantă.

Înțelegeți cam încotro bat.

(știre citită fără pic de stupoare pe Haaretz online)

2 persoane apreciază
februarie 20th, 2012

noua medicină psihedelică

by doctorul

... ghici ciupercă ... (foto: www.basbasbas.com)

Dispărute recent dintre atracțiile turistice ale Amsterdamului, ciupercile magice (citește “halucinogene”) revin mai nou în forță.

De data asta în studii medicale cît se poate de respectabile. Asta pentru că psilocibina, componenta chimică responsabilă pentru “călătoriile” extrem de colorate provocate amatorilor de senzații tari, oferă pe de altă parte o – deocamdată – promisiune în tratamentul depresiei.

“Am descoperit că această substanță inhibă zonele de creier care integrează senzațiile – vederea, auzul, simțul tactil (pipăitul) – cu gîndirea”, spune David Nutt, unul dintre co-autorii studiului și cercetător la Colegiul Imperial din Londra.

Este și motivul pentru care psilocibina este ilegală în Statele Unite, fiind clasificată în aceeași grupă de risc cu heroina și cu LSD. Ceea ce nu îl împiedică însă pe Nutt să o ia în considerare pentru tratamentul anxietății la pacienții cu cancer în fază terminală.

“Unii oameni spun că devin una cu Universul”, spune mai departe Nutt, fost consilier-șef pentru medicamente al Marii Britanii (funcție din care a fost demis pentru că a îndrăznit să scrie despre efectele nocive ale unor medicamente).

“Oamenii susțin că au o percepție mai clară a sinelui, un echilibru emoțional mai bun, sînt mai înțelegători, mai sensibili la nevoile altora”, adaugă unul dintre voluntarii sănătoși care au testat substanța.

Cercetarea arată că memoriile experienței cu psilocibină, precum și urmările pozitive pe care utilizatorii i le atribuie acesteia, pot dura chiar și pînă la 25 de ani.

Sună interesant (și nu numai pentru bolnavii de cancer).

(știre mai mult decît normală preluată de pe CNN online)

2 persoane apreciază
februarie 18th, 2012

războiul împotriva cancerului, reîncărcat

by doctorul

Patru Rambo (foto: www.waroncancer.us)

“OMS (Organizația Mondială a Sănătății) declară război cancerului”, citesc pe un site pe care mai adăst din cînd în cînd pentru cîte o lectură.

Problema e că au mai făcut-o și alții, fără prea mare succes însă. Iar asta pentru că, pentru a cîștiga un război, trebuie să știi ce arme să iei cu tine cînd pleci la luptă (vorba ceea: “a plecat la război fără pușcă”). Ceea ce înseamnă că mai înainte de orice e nevoie să-ți cunoști foarte bine dușmanul.

Iar aici mă întorc din nou la zicerea dureros de adevărată a lui David, cea care m-a surprins și pe mine la o primă (și superficială) lectură: “Cancerul nu trebuie învins, cancerul trebuie înțeles”.

Luna februarie are o importanță aparte pentru tot ce are legătură cu cancerul. Mai întîi “Ziua mondială a cancerului”, pe data de 4 februarie, apoi imediat, pe 15, “Ziua internațională a copiilor cu cancer”. De aceea probabil o organizație altfel respectabilă precum OMS se simte datoare să marcheze cumva momentul (ca să nu pară că doar adună statistici seci și lipsite de vreo finalitate practică).

Anul ăsta activitățile s-au desfășurat sub sloganul “Together it is possible” (Împreună este posibil). Un slogan care nu ne spune însă, din păcate, ce este posibil, cum este posibil și, mai ales, cînd este posibil.

Astfel încît orice este posibil.

1 persoană apreciază

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.