China începe să dea piept, și ea, cu binefacerile progresului. E adevărat că cetățenii celei mai mari țări din lume o duc mai bine decît o duceau în urmă cu doar 30 de ani. Locuiesc în case mai arătoase, se îmbracă mai elegant, mănîncă mai bine. Sau cel puțin așa […]
Știința de aia e știință, ca să le știe pe toate. Mîndră de ea și de ceea ce știe, a bătut din picior la un moment dat că musai să se facă screening pentru depistarea precoce a cancerului. De sîn pentru fetițe, de prostată pentru băieței. Și s-a făcut screening […]
E Pinktober (adică un fel de Roztombrie) în Fiji. Un mod ghiduș de a numi luna octombrie pentru a marca înscrierea respectivei țări în campania mondială de conștientizare a cancerului de sîn. Fiji e o insulă pierdută pe undeva prin Oceanul Pacific. O destinație spre care turiștii se îndreaptă cu speranța […]
Dar nu prin vreo inițiativă care să ne readucă în rîndul lumii (nu mai vorbesc de spațiul Schengen). Nu, e vorba doar că 1 octombrie fiind astăzi – iar printre altele, prima zi a lunii de conștientizare a cancerului de sîn – Palatul de Justiție din București a fost iluminat […]
Cînd vine vorba despre cancer stăm (din ce în ce mai) bine, se pare. Sau cel puțin pe aici prin Europa. Asta ne anunța cu destul entuziasm prin luna februarie a acestui an un grup de experți, după ce au răsfoit cu grijă prin date ale Organizației Mondiale a Sănătății. […]
Din titlu ar putea părea că finalul povestirii începute alaltăieri este unul trist. Însă nu e deloc aşa. În primul rînd pentru că santinelele fac asta mai mereu. Iar dacă se întîmplă să fie şi pentru o cauză bună, sacrificiul lor este cu atît mai de apreciat, iar deznodămîntul parcă nu mai e nici el chiar atît de negru. E şi cazul santinelei din povestea noastră.
Trebuia să vin cu o continuare la povestea ganglionului, ştiu, dar e duminică, iar duminica lumea merge la film. Mă opresc şi eu prin urmare la o poveste din lumea filmului. O poveste care a început ca un succes, dar care a continuat apoi, să spunem, mai degrabă nedecis.
Dar nu pentru vreo renumită casă de modă. Sau pentru cea mai în vogă companie de telefonie mobilă a momentului. Sau pentru cine ştie ce nou parfum (care să-i poarte eventual numele). Nu că nu ar putea-o face, dacă şi-ar propune, pentru oricare dintre cele de mai sus. Ba chiar foarte lesne, aş spune.
Dacă tot a fost Ziua Mondială a Cancerului, am zis că ce-ar fi să mă uit un pic prin ziare, că de regulă la aşa zile importante mai apar lucruri care ne pot fi de vreun oareşce interes. Şi ce credeți c-am aflat? Păi, pentru început, numai lucruri bune. Bunăoară, cum că tot mai multe popoare din țări foste sărace, dar pornite mai nou cu avînt pe drumul dezvoltării economice, încep să se bucure de binefacerile progresului.
Răsfoiam cu mouse-ul paginile unor jurnale electronice cînd ochii mi-au căzut pe o ştire cum nu citeşti în fiecare zi. O ştire despre cel mai tînăr supraviețuitor de cancer din Canada.
Martina Navratilova este, fără îndoială, unul dintre numele mari din sportul mondial. Şi cu deosebire din tenisul de cîmp, în care a stabilit într-o singură viață atîtea recorduri că ne-ar lua nouă mai multe vieți doar ca să le numărăm (de pildă, a cîştigat mai multe titluri decît orice alt tenismen, bărbat sau femeie).
Dacă ieri a fost duminică şi ne-am ținut de vorbe şi de aduceri aminte, e timpul să reluăm firul cărții noastre pentru a vedea ce ne mai spune David. Păi azi ne spune un lucru ştiut şi acceptat deja de cîțiva ani buni în rîndul comunității medicale. Anume că aceleaşi forme de cancer care au năpădit în ultimele decenii occidentul – cu deosebire cancerul de sîn, cancerul de colon şi cancerul de prostată – sînt mult mai rar întîlnite în Asia. Cam de şapte pînă la şaizeci de ori mai rar.
Am avut împreună şi zile mai bune, cu nenumărate situații comice dar şi cu mult haz de necaz. Noi de o parte a micului ecran ca spectatori, ea de cealaltă parte ca actriță. A ajuns să se identifice într-atît de mult cu personajul jucat într-un serial de mare succes, încît pentru mulți dintre noi este poate mai cunoscută după apelativul fictiv din film decît după numele ei din viața reală.
Dar nu din parcare, ci dintr-o listă exclusivistă cu cele mai nocive substanțe pentru fragila ființă umană. Nu că aceasta – ființa adică – nu ar contribui cu propria sa mînă la respectiva fragilitate. Ca să nu mai prelungesc inutil suspansul intru direct în subiect. Se vede treaba că, dintr-un grup de 20 de pretendenți la titlul de inamicul chimic numărul unu al sus-numitei ființe, alcoolul e un fel de rege neîncoronat.
Luna octombrie, “Luna conştientizării cancerului de sîn” (Breast Cancer Awareness Month) se apropie de sfîrşit. După un debut impresionant – evenimentul anual de iluminare a unei clădiri (care a împlinit deja zece ani) şi crosul Casiopeea (aflat la prima ediție) – pare că respectiva campanie s-a încheiat prematur, cel puțin dacă ne uităm la ce (nu) se mai întîmplă pe la noi prin țară.
După ce am ascultat avertismentul faraonilor, haideți să ne aplecăm un pic mai în detaliu asupra problemei şi să căutăm ceva argumente care să susțină eventual mesajul mut al mumiilor egiptene. Aproape imediat ne cad ochii pe un studiu clinic foarte recent care confirmă faptul că terapia de înlocuire hormonală după instalarea menopauzei creşte atît riscul de cancer de sîn cît şi pe acela de deces la femeile în cauză.
Îmi pare rău că sînt eu cel care vă dă vestea, dar asta se pare că e situația. Nu e nici un dubiu, ne-o facem singuri, cu propria noastră mînă. Alături de roată, scriere şi internet, cancerul trebuie şi el trecut pe lista realizărilor – cu sau fără ghilimele – umane, dacă e să dăm crezare unui studiu recent al cărui rezultat surprinzător a fost smuls de cercetători din trupurile îmbălsămate ale mumiilor egiptene.
Dacă ieri am vorbit despre cum preparăm o mîncare bună, haideți astăzi să vedem în ce anume o preparăm, pentru ca ea să fie şi sănătoasă. Bunicile noastre primeau printre altele ca zestre – ce vremuri – un set de argintărie, eventual cu blazonul unui orfevrar de renume (deh, obiceiuri mic burgheze, fasoane de capitalism decadent). Mamele noastre, crescute în spiritul unui socialism angajant şi uniformizant, se mulțumeau cu ceva inoxărie standard, cu ştanța vreunei fabrici aproape invariabil numită Oțelul Roşu. Surorile şi fiicele noastre, mă tem, vor trebui să se mulțumească doar cu nişte plasticărie ieftină, cumpărată de la buticul din colț şi turnată pe la vreo presă dintr-o curte aflată la două străzi distanță.
Că tot vorbim zilele astea despre cancer şi campanii de conştientizare în luna dedicată cancerului de sîn. Numele Fran Drescher vă spune ceva? Poate că unora da, celor mai mulți însă sînt sigur că nu. Dar de dădaca din serialul cu acelaşi nume vă mai amintiți? Dacă da, aflați atunci că sînt una şi aceeaşi persoană.
Casiopeea este o constelație care şi-a luat numele de la o frumoasă dar trufaşă eroină din mitologia greacă. Și care, ca orice constelație care se respectă, ea nu se arată ochilor de muritor decît noaptea, cînd iese pe cer braț la braț cu luna.
