“… lupta (sau, pe stil american, războiul) împotriva cancerului …”
“… eliminarea acestui flagel modern numit cancer…”
“… mobilizarea întregii omeniri pentru combaterea cancerului …”
“… cancerul poate (și va) fi (în cele din urmă) învins …”
Braț la braț cu obezitatea. Mai multe femei mor din cauza cancerului de uter, potrivit unei organizații de caritate britanice (asta deși femeile trăiesc acum mai mult după aflarea diagnosticului).
Tuturor celor pasionați de povești nemuritoare, căutători neobosiți ai secretului tinereții fără bătrînețe și ai vieții fără de moarte, vă zic: ziua cea mare se apropie. De fapt, s-ar putea să fi și trecut.
Închei mica epopee de început de secol 21 cu cîteva runde dintr-un adevărat turnir al ideilor pe care cei doi aprigi și ireconciliabili oponenți le-au schimbat cu această ocazie. “McDonald’s nu se potrivește cu brandul de sănătate și bunăstare din Loma Linda” spune doctorul Wayne Dysinger, șeful catedrei de medicină preventivă a facultății de medicină.
Cum o fi să te culci și cînd te trezești să descoperi că ești de trei ori mai … ușor? Nu, nu e vorba despre nici o rețetă ultra-super-miraculoasă de slăbire. Ci de experiența prin care e trecut acum cîteva zile un vietnamez care, în urma unei operații care a durat mai mult de 13 ore, a rămas fără 82 de kilograme din … propriul său corp.
Probabil că unul dintre ultimele gînduri care i-ar putea trece prin cap cuiva diagnosticat cu cancer este acela de a … începe o afacere. Și totuși lucrul acesta se întîmplă (și nici măcar nu e vorba despre cazuri izolate). Din păcate însă mai puțin (spre deloc) pe la noi, însă destul de (și din ce în ce mai) mult prin – unde altundeva decît în țara tuturor posibilităților – America.
Nu, nu e un îndemn auzit pe la vreun concurs de frumusețe. Deși poate că așa pare. Cele cîteva cuvinte care ne duc cu gîndul la un titlu din Playboy reprezintă de fapt numele unui proiect (Be bold, feel beautiful – în engleză, în original) de o cu totul altă […]
Azi am cunoscut-o pe Delia (îi dau numele real deși nu i-am cerut permisiunea – însă am cumva sentimentul că nu mi-ar refuza-o). Delia are (doar) 32 de ani și un cancer de sîn. Cu un firesc aproape nefiresc, Delia mi-a vorbit despre boala ei. Despre cum, imediat ce a […]
Mărturisesc faptul că mesajul lui Daniel m-a luat prin surprindere. Am realizat brusc faptul că mă aşteptasem ca David să se eternizeze cumva, într-un fel de tinerețe fără bătrînețe şi viață fără de moarte. Pentru mine el devenise simbolul (mult prea) important al ideii că se poate lupta cu succes împotriva […]
Doar ce spuneam cum că Pămîntul se învîrte, cu sau fără voia noastră. Şi că între timp se întîmplă lucruri, tot asemenea. Mă pregăteam să-mi asezonez (re)intrarea în blogosferă cu o trecere în revistă a celor – cu vreo oareşce legătură cu tema noastră – întîmplate de-a lungul verii, cînd […]
Te-am cunoscut – ca cei mai mulți dintre noi – de la televizor. Foarte tînără dar cumva sigură pe tine.
Am fost, am văzut, au cîntat. Cînd am intrat în sala plină de prichindei care ne aşteptau cuminți pe scăunele, am trăit un sentiment de un fel anume. Mi-am amintit ca şi cum ar fi fost ieri de momentele cînd, cu mulți ani în urmă, aşteptam şi eu alături de doamna educatoare vreun spectacol de păpuşi venit în vizită la grădinița noastră.
Am tot vorbit despre Corina şi despre lupta ei cu cancerul. Povestea ei este una care poate să inspire şi să motiveze. Dar nu este nici pe departe singura.
Dana Deac era director al TVR 1 cînd a fost diagnosticată cu cancer de sîn. Un diagnostic care nu a apărut de la început, fapt ce a întîrziat începerea tratamentului. Un diagnostic care i-a schimbat destinul, după cum spune chiar ea.
Cineva a ajuns ieri pe blog căutînd pe internet “spital bun de oncologie în străinătate”. Ne oprim aşadar o clipă din parcursul nostru teoretic pentru a oferi un posibil răspuns unei probleme practice de extremă importanță pentru cineva care tocmai a aflat că are (sau e suspect de) cancer.
Aşa cum spuneam într-o postare anterioară, un diagnostic de certitudine în cancer se poate stabili doar pe proba de biopsie, prin examen anatomopatologic. (…) Apoi, bineînțeles, biopsia trebuie interpretată de către medicul anatomopatolog. Iar aici intervine întrebarea cea mai importantă pentru noi în acest moment: cum găsim un anatomopatolog bun?
Vorbeam deunăzi despre stadiile prin care trece un bolnav de cancer. Despre cum, atunci cînd auzim acest diagnostic, prima reacție pe care o avem e cea de neîncredere, ba chiar de negare. Nu e adevărat ce mi se întîmplă, nu se poate ca eu să am cancer.
“Am avut cancer. Mi s-a dat diagnosticul acesta pentru prima dată acum 15 ani. Mi s-a aplicat tratamentul obişnuit şi am făcut cancerul să dea înapoi, însă doar pentru a recidiva apoi, mai tîrziu. Apoi am decis să aflu tot ce îmi stătea în putință, pentru a-mi ajuta corpul să se apere împotriva bolii prin mijloacele proprii. Se împlinesc deja şapte de cînd trăiesc, după ce am învins boala.
