Archive for decembrie, 2011

decembrie 27th, 2011

și o altă poveste, tot de Crăciun

by doctorul

Drama prin care trec Kezia și Saoirse mi-a adus aminte de o altă poveste, la fel de emoționantă și aproape trasă la indigo.

O poveste care se petrece – atît geografic cît și sufletește – mult mai aprope de noi. O poveste care se scrie, de astă dată, direct în limba română.

Protagonistele sînt două fete de toată isprava: o mamă (Alm pentru prietenii virtuali) și fiica ei, Theodora, care în martie viitor va împlini 7 ani.

Două flori (foto: www.dipity.com)

Acum cîțiva ani, Alm a trecut de cîteva ori pe lîngă moarte după ce a fost diagnosticată cu o boală, vorba ei, “a cărui nume doar la pronunțare produce fiori de spaimă”.

Anul acesta, Theodora a fost diagnosticată – ironia sorții, în preajma zilei de 1 Iunie – cu o formă agresivă de tumoră malignă numită nefroblastom.

Astfel încît, la ani distanță, Alm retrăiește alături de fiica ei o poveste pe care și-a dorit-o fără îndoială uitată.

O poveste în care, după spusele ei, “timpul se măsoară în așteptare, lacrimi, speranțe și chimioterapie”.

Crăciunul din acest an le-a prins pe Alm și pe Theodora pe “lungul drum în lupta cu boala”.

Fie ca la aniversarea din martie să fi încheiat deja acest drum.

 

8 persoane apreciază
decembrie 26th, 2011

problema cu medicina alopată …

by doctorul

Drum în iarnă (foto: www.wallpaperstock.net)

După ce m-a (oarecum) certat acum cîteva zile, Larisa revine ceva mai împăciuitoare (probabil și ca urmare a faptului că a mai citit între timp cîte ceva din ce scriu) cu următorul mesaj, redat aici întreg și întocmai și cu păstrarea grafiei originale:

“Problema e ca medicina alopata nu functioneaza, de zeci de ani tratamentele chimioterapeutice nu s-au imbunatatit, exista aceiasi mortalitate, aceiasi deteriorare a organismului, si cu toate astea sunt singurele tratamente aprobate!

Asta nu este normal, de ce toata lumea se agita impotriva tratamentelor hemeopate, dar nu contesta medicina alopata care s-a dovedit incapabila in atatia zeci de ani in ajutorarea bolnavilor de cancer, incapabila de a mari speranta de viata sau a imbunatatii calitatea vietii. Din contra, stim cu totii cum arata holurile spitalelor unde vin pacientii pt chimio, sunt daramati dupa 2-3 sesiuni de chimio, dar asta n-are rost sa comentez pentru ca stiti foarte bine.

Si atunci de ce sa nu incerci altceva? Cand vezi ca tratamentele recomandate de medici nu dau rezultate, cand ei dau verdicte de 2-3 luni speranta de viata, atunci ce sa faci, sa astepti moartea? Trebuie incercat altceva, ce mai e de pierdut? Eu inteleg neincrederea ta in celelalte tratamente, dar ce mai e de pierdut daca oamenii le incearca? De ce sa-ti pregatesti groapa daca inca nu ai incercat tot posibilul?

Asta e, sunt mult mai multe marturii ale celor care s-au vindecat sau si-au prelungit durata vietii cu ajutorul tratamentelor alternative si a unui regim vegetarian decat a celor care au reusit cu tratamentele chimio. Chiar daca par povesti pentru unii, pentru altii sunt dovezi ca trebuie sa lupti si nu sa astepti moartea doar pentru ca medicii nu sunt de acord cu aceste tratamente cum e vidatoxul.

Asta e singurul care a dat rezultate si a imbunatatit calitatea vietii bolnavilor, si atunci pe mine nu ma mai intereseaza parerea medicilor. Dupa parerea mea, sunt interese mult prea mari si la nivel inalt, se invart prea multi bani in industria farmaceutica si s-ar pierde multi bani daca le-ar aproba vidatox-ul in occident. Ce-ar mai face ei cu mii de tone de tratamente chimio?

Bine, acum nu stau sa fac teoria conspiratiei, dar mi se pare o prostie sa nu incerci altceva atunci cand numai ai nimic de pierdut.

Numai bine va doresc, sarbatori fericite si linistite!”

Larisa, după cum vezi, ți-am publicat opinia în întregime și fără să intervin sau să o comentez în vreun fel (lucru care, zic eu, spune prin el însuși ceva).

Îți admir determinarea, îți apreciez convingerile și da, sînt de acord cu tine că trebuie să încerci ceva pînă în ultima clipă.

Iar pînă una-alta îți mulțumesc pentru urări și îți doresc la rîndul meu sărbători numai cu bine.

p.s. pentru cei interesați, i-am dat Larisei și un răspuns ceva mai in extenso.

1 persoană apreciază
decembrie 25th, 2011

o altfel de poveste de Crăciun

by doctorul

Saoirse și Kezia (foto: www.jacobsphotographic.snugmug.com)

Sînt blonde și au ochi albaștri.

Amîndouă rîd ușor. Și, în plus, au o preferință comună pentru piersici.

Ca să nu mai spun de faptul că sînt rude. Kezia, 28 de ani, este mama. Iar Saoirse, un an și un pic, este fiica (cu ocazia asta observ că amîndouă au – chiar dacă diferite – nume straniu de frumoase).

Dar cele două mai au ceva în comun, chiar dacă se manifestă în forme diferite. Este vorba despre … cancer. La doar cinci luni după ce mama (Kezia) a primit diagnosticul, a fost rîndul fiicei (Saoirse) – în vîrstă de doar un an – să treacă prin aceeași experiență.

Kezia are un limfom Hodgkin (considerat una dintre cele mai “curabile” forme de cancer), în timp ce Saoirse a fost diagnosticată cu un neuroblastom (una dintre cele mai frevente tipuri de cancer la copii, după leucemie și tumorile cerebrale).

Nu e chiar un lucru neobișnuit ca perechi mamă-fiică să treacă împreună prin experiența dură a unui cancer de sîn, sau tată-fiu care să împartă suferința prilejuită de un cancer de prostată.

Saoirse și Kezia (foto: www.jacobsphotographic.snugmug.com)

Însă întîmplări ca cea prin care trec Kezia și Saoirse te lasă, fără doar și poate, fără cuvinte. Mama și fiica abia născută bătînd împreună holurile spitalelor în așteptarea programărilor pentru ședințele de chimioterapie, iată ceva care nu are cum să te lase indiferent.

Aflasem povestea celor două în urmă cu cîteva săptămîni, dintr-un articol de pe CNN Health. Am tot amînat să scriu despre ele pentru că nu am găsit niciodată starea necesară. Pur și simplu nu știam ce se (mai) poate spune sau face într-o asemenea situație.

Zilele astea nu m-am putut însă împiedica să mă gîndesc cum ar putea arăta sărbătorile de Crăciun pentru familia respectivă, pentru Kezia și pentru Saoirse în special. Oare ce și-ar dori Kezia să-i aducă Moșul fiicei sale în dar? Și oare ce i-ar scrie Saoirse acestuia dacă ar putea să o facă?

Trebuie să recunosc că e un exercițiu de imaginație mai greu decît se poate imagina.

Drept pentru care mă mulțumesc să le trimit un gînd bun și să le doresc ce e mai bine.

actualizare, 28.12.2011: se pare că am amînat un pic cam mult decizia de a scrie despre Kezia și Saoirse; ieri am dat întîmplător peste un articol care anunța că micuța nu a mai avut răbdare și a plecat ea singură în căutarea lui Moș Crăciun.

 

2 persoane apreciază
decembrie 24th, 2011

să-mi dai implanturile înapoi

by doctorul

Paul Gaugain - Două tahitiene

Să mi le dai pe toate.

E noul refren pe care guvernul francez vrea să-l impună în Hexagon, în special în rîndul populației (mai exact, a unei părți a acesteia) de sex feminin.

De la care vrea să răscumpere implanturile mamare de un anume tip produse de o companie franceză, implanturi care au fost între timp interzise. Nu pentru că – spun autoritățile – ar fi vreun risc crescut de cancer în ce le privește pe posesoare. Doar că e mai bine așa. Atît de bine, încît guvernul e dispus să plătească femeile respective pentru a renunța la acestea.

Iar pentru cele care au suferit o reconstrucție mamară ca urmare a unui cancer de sîn, aceași guvern plusează cu plata pentru un implant nou.

Graba, ca și generoasa ofertă, par cel puțin suspecte. Mai ales că există voci în Franța care susțin că cel puțin opt cazuri de cancer (incluzînd și un deces) pot fi legate de folosirea acestui tip de implanturi.

Încă o dată se dovedește că frumusețea vine cu un preț.

Ca de obicei, plătit de mai multe ori.

(știre (im)plantată de către Pravda online)

fii primul care votează
decembrie 23rd, 2011

războiul de patruzeci de ani

by doctorul

America a pierdut războiul.

E vorba despre aceeași Americă pe care o știm cu toții și care nu s-a distins niciodată de-a lungul istoriei printr-o abilitate deosebită de a cîștiga războaie. De fapt, chiar din contră.

Și n-ar fi încă nimic dacă ar pierde doar războaiele duse pe fronturi reale – în fond ce caută aia găsește (deocamdată în Iraq, iar în curînd și în Afganistan).

Mai nou însă – probabil încă un simptom al decăderii generalizate care o paște, America începe să piardă și bătăliile duse pe fronturi umanitare, lupte de pe urma cărora ar putea beneficia întreaga omenire.

După război ... (foto: www.sodahead.com)

În cazul în speță America a avut drept inamic declarat cancerul. Un inamic pe care după patruzeci de ani de înfruntare – răstimp în care l-a întors pe toate fețele și l-a analizat din toate unghiurile – nu a reușit să-l dovedească.

În 1971, Richard Nixon semna National Cancer Act, o lege care asigura Americii resurse nemăsurate în lupta acesteia contra cancerului. După 40 de ani însă, în ciuda unor progrese evidente în prevenție și a unor succese relativ importante în tratarea cancerului diagnosticat în stadii precoce, se bate în continuare, fără nici o grație, pasul pe loc.

Cele – în cel mai bun caz – cîteva luni de viață smulse în formele avansate de cancer nu pot fi sub nici o formă asimilate unei victorii. Și, ce e încă și mai rău, boala numită cancer nu a ajuns nici măcar să fie mai bine înțeleasă.

America mai pierde așadar un război.

De data asta însă unul pe care o lume întreagă și-ar fi dorit să-l cîștige.

(corespondență de război adusă de CNN Health)

fii primul care votează
decembrie 22nd, 2011

șofer pe drumul vieții

by doctorul

La drum (foto: www.aaanything.net)

Nu știu voi cum sînteți, dar eu unul nu m-aș urca la volan fără să știu să conduc.

Și fără să am un minimum habar despre circulația pe drumurile publice.

Și fără să verific starea tehnică a mașinii.

Și fără să alimentez.

Pentru că știu că, cu cît voi fi mai atent la toate aceste lucruri, cu atît îmi vor crește șansele de a ajunge în cele mai bune condiții acolo unde mi-am propus.

Iar odată plecat la drum, mi se pare normal să respect regulile de deplasare.

Și să țin cont de semnificația semnelor și indicatoarelor de circulație.

Și să îmi adaptez viteza de deplasare la starea drumului, la condițiile meteo, dar și la posibilitățile tehnice ale mașinii.

Cu alte cuvinte, sînt eu cel care îmi adaptez stilul de condus la influențele externe și nu viceversa.

Ca să mă bucur cît mai mult timp de mașina mea încerc să nu abuzez de ea.

Și mai am grijă să îi fac periodic revizii pentru a o menține în permanență în cele mai bune condiții tehnice.

Și tot timpul mă asigur că primește ulei, combustibil și alte consumabile de cea mai bună calitate.

Asta ca să mă ducă în siguranță unde și de cîte ori am nevoie și să rămînă alături de mine pentru o perioadă de timp cît mai lungă.

Acum pot foarte bine să înlocuiesc cuvîntul “mașină” cu cuvîntul “corp” (al meu, eventual), iar cuvîntul “drum” cu cuvîntul “viață”.

Însă în ambele situații tot eu sînt conducătorul.

1 persoană apreciază
decembrie 21st, 2011

cancerul ne caută pe mobil

by doctorul

... la purtător (foto: www.unicornbooty.com)

Nu știu de unde are numărul fiecăruia dintre noi, însă de căutat ne caută (pînă și OMS – Organizația Mondială a Sănătății a fost nevoită acum cîteva luni să admită acest lucru).

Iar pe unii dintre noi ne și găsește, în cele din urmă. Orice ar spune marile companii de telecomunicații, care nu vor să-și vadă profitul amenințat de un aspect – cel puțin pentru ele – mai mult decît minor.

Am scris la momentul respectiv despre avertizarea OMS. Iar apoi am revenit – din dorința de echidistanță – asupra anunțului, atunci cînd acesta a părut lovit de nulitate. Însă doar a părut.

Pe cine să mai crezi însă, într-o dispută similară celei privind medicamentele de sinteză (despre care industria farmaceutică ne tot asigură – în ciuda evidențelor consemnate în chiar … prospectele medicamentelor respective – că sînt bune pentru sănătatea noastră)?

O bună variantă ar fi să ascultăm opinia unui cercetător independent, neimplicat în proiecte finanțate de industrie, carevasăzică (puțin spre deloc) influențabil.

Un copil, un mobil (foto: www.teach-ict.com)

În ceea ce privește efectul radiațiilor produse de telefonul mobil asupra sănătății noastre am găsit zilele astea un articolaș (apărut într-o broșură – “Sănătatea contează” – minoră) scris de Dr. Nicoleta Cadicheanu, fizician și cercetător principal la Institutul de Geodinamică de pe lîngă Academia Română.

Verdictul acesteia este unul fără echivoc: telefonul mobil – ca dealtfel orice rețea de comunicații fără fir – (ne) este dăunător. Opinie întărită de Prof. Dr. Monica Dragomir, șefa secției de oncopediatrie de la Institutul Oncologic din București, care ne anunță că “durata de carcinogeneză poate fi de cinci pînă la douăzeci de ani.” Cu alte cuvinte, un copil precoce în ale telefoniei mobile se va îndrepta spre maturitate cu spectrul unui cancer cerebral deasupra – ca să zic așa – capului.

Un fel de variantă modernă a poveștii drobului de sare.

1 persoană apreciază
decembrie 20th, 2011

țară mare, mese multe …

by doctorul

Adio fum! (foto: www.smokersnews.net)

… fum (mai) puțin …

Se schimbă vremurile. Și nici Brazilia nu mai e ce-a fost.

Dacă Lula da Silva, fostul ei președinte, a fost “liber” să fumeze unde și cum a vrut vreme de mai bine de patruzeci de ani (chiar dacă s-a ales cu un cancer de laringe drept urmare), se pare că nu mai este cazul.

O dată cu legea semnată zilele trecute de noul ei președinte, Dilma Rousseff, Brazilia devine cea mai populată țară care interzice complet fumatul în spațiile închise. În toate spațiile închise.

E puțin probabil că promulgarea noii legi are vreo legătură cu faptul că Dilma însăși este o supraviețuitoare a unui cancer (limfom malign). Cu atît ai puțin cu întîmplarea că Lula da Silva suferă acum, și el, de pe urma acestui obicei.

E mai mult ca sigur însă că se datorează celor 200.000 de concetățeni care mor anual din cauza fumatului, printre altele din cauza cancerului de plămîni.

Cum spuneam: țară mare, mese multe, probleme pe măsură.

Pe cale însă – se pare – de rezolvare.

(știre preluată de pe Yahoo News)

 

fii primul care votează
decembrie 19th, 2011

Kim a murit, trăiască Kim

by doctorul

Kim Jong Il (foto: www.wikipedia.org)

S-ar fi putut număra – precum tatăl lui, și împreună cu întregul său popor – printre prietenii necondiționați ai poporului nostru.

Asta dacă România nu ar fi trecut printr-o ciudată întîmplare pe care nici astăzi, după 22 de ani, încă nu știm cum să o denumim.

A murit Kim (Jong Il), fiul lui Kim (Il Sung). Ultimul dintre ei cunoscut de (cei mai mulți dintre) noi sub numele de Kim Ir Sen.

Oficial, Kim fiul a murit din cauza stresului și a extenuării datorate unui program de muncă prea încărcat. Neoficial (sau pe surse, cum e la modă să se spună acum acum), din cauza unui cancer de pancreas.

Nu am știut niciodată mare lucru despre el, însă întotdeauna m-a amuzat cu mutrița lui de copil întîrziat și mofturos. Iar faptul că americanii nu au precupețit nici un efort pentru a-l demoniza mi l-a făcut aproape simpatic (asta pentru că l-am privit poate ca pe o copie palidă a unui alt ghimpe din coasta americană, Fidel pe numele lui).

Așadar, Kim (Jong Il) a murit. Urmează Kim (Jong Un).

Nimic nou pe frontul de est.

(nu mai știu de unde am preluat știrea, însă e peste tot)

fii primul care votează
decembrie 18th, 2011

revoluția de catifea s-a oprit …

by doctorul

Vaclav Havel (foto: www.guardian.co.uk)

Chiar astăzi, la mai bine de douăzeci de ani de cînd a început.

O dată cu cel care a inițiat-o și i-a fost, atunci ca și peste ani, simbol.

Vaclav Havel, scriitorul care nu și-a închipuit, probabil, că va ajunge președinte.

Vaclav Havel, președintele care nu a uitat că este în primul rînd scriitor.

Vaclav Havel, omul care, folosindu-se de cea mai inofensivă dar și cea mai de temut armă, un stilou, a început, condus și încheiat cu succes o revoluție.

O revoluție care a pornit cu mult înainte de a se produce.

O revoluție care astăzi (doar) s-a oprit puțin în loc.

O revoluție însă care, cel mai probabil, continuă.

(în paralel cu bătăliile publice prin care s-a făcut cunoscut, Vaclav Havel a mai dus, cu același succes, o luptă personală cu un inamic ceva mai tăcut dar nu mai puțin redutabil, respectiv un cancer de plămîni).

 

fii primul care votează

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.