Bei coca-cola zero? Atunci se prea poate să ai impresia că eşti, vorba reclamei-sufletul-comerțului, la dietă. Protejat(ă), carevasăzică, de maleficul zahăr. E doar o impresie. De fapt te afli în situația, inspirat descrisă de moşi-strămoşi, de “sărit din lac în puț”.
Nu mi-a venit să cred prima dată cînd am citit știrea. Am revenit apoi de cîteva ori asupra ei și tot nu am înțeles cum de e posibil așa ceva. O citesc acum din nou și mintea mea refuză să priceapă. O tînără de 17 ani pe nume Stacey Irvine din Marea Britanie a trăit timp de 15 ani hrănindu-se doar cu nuggets (bucățele) de pui de la fast-food.
Însă numai la individual, dacă se poate. Munca în colectiv şi sportul de echipă nu sînt pentru noi. Măria-Sa poporul român poate produce, cu puțină sforțare, individualități remarcabile prin mai toate domeniile de activitate antropică la care ne putem gîndi. O Nadia Comăneci sau un Ilie Năstase se află încă, vii şi pipăibili, printre noi (asta ca să luăm în considerare doar sportul, la care ne pricepem, nu-i aşa, cu toții).
S-a dus vara. Iar cu ea dusă e şi repetabila povară a procesului – absolut natural şi sănătos dealtfel – de evaporare care ne deshidrata din oră în oră. Dar cu atîta cola la îndemînă nu am avut nici un motiv să ne îngrijorăm. Sau poate că ar fi trebuit?
Azi, în timp ce navigam seren şi inconturnabil prin ciberspațiu, m-am izbit frontal, la o viteză de mai mulți maci*, de lamentația unui alt căuzaş virtual.
Vechii grecii au preamărit ambrozia, nectarul zeilor. Dar pentru că aceasta le era rezervată, noi ceilalți, muritorii de rînd, nu prea am am reuşit să vedem cum arată. Necum să o mai şi gustăm. Chinezii venerează ceaiul, elixirul nemuritorilor. Care însă, nemaifiind doar privilegiul acestora, poate fi privit, pipăit, adulmecat, degustat, de către oricine.
E luni, o frumoasă zi de început de săptămînă şi de toamnă care predispune la un pic de filozofie. Să filozofăm dară.
Am tot discutat în ultima vreme despre alimente şi despre rolul acestora în sănătatea noastră. Despre cum felul în care ne hrănim ne influențează viața. Despre cîteva principii de alimentație pe care trebuie să le urmărim pentru a evita să ne îmbolnăvim de cancer. Am prezentat chiar şi o listă cu cinci dintre “băieții răi”, anume alimente de care ar fi bine să ne ferim. Am văzut, cu alte cuvinte, partea goală a paharului. Haideți să vedem acum şi partea plină a acestuia.
… ca să-ți spun cine eşti. Eventual de ce (poți să) te îmbolnăveşti. Sau, în varianta optimistă, de ce (poți să) te vindeci. Căci o povață de la tăicuța Hipocrate ne îndeamnă să învățăm să folosim alimentele drept medicamente. Cum e posibil aşa ceva? Din cele mai vechi timpuri oamenii au folosit ceea ce le-a oferit natura pentru a se obloji de diverse boli.
Ce e bun ori e imoral ori e ilegal ori îngraşă. În plus, aş mai adăuga eu, a fost deja descoperit, inventat sau cugetat. Ca şi enunțul din titlu, pe care mi-ar fi plăcut să-l pot zice eu primul. Din păcate nu se mai poate, pentru că a fost spus deja de către altcineva. Un tip pe nume Hipocrate, care a trăit cu mulți, mulți ani în urmă.
Zilele astea rulează pe televizor o reclamă care încurajează consumul de lapte. De preferat la cutie, pentru că, nu-i aşa, e selectat, controlat, sterilizat. Şi frumos ambalat, desigur. Îmi amintesc de copilărie, de zilele petrecute la bunicii de la țară. De momentele de început ale serii cînd veneau vacile de la păscut. Bunica mea apărea imediat cu un scăunel şi cu o găleată albă pe care o aşeza între picioarele vacii, chiar sub uger. Apoi începea să mulgă laptele strîns peste zi. Un lapte alb-galben, de consistență păstoasă, care făcea o spumă ce emana prospețime şi sănătate. Iar bunica mai avea ceva pregătit de fiecare dată: o cană cu care la sfîrşit ne dădea nouă, nepoților, să bem din laptele cald şi gustos.
Îmi amintesc cum imediat după revoluție, în timp ce fermele avicole erau devalizate de mînia populară, am fost invadați de americani. Dar nu de americanii pe care îi aşteptau bunicii noştri încă de la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, ci de puii lor. Mari, frumoşi, cu pielea întinsă plesnind de sănătate (vorba vine, că erau gata congelați). Drept pentru care le-am oferit imediat şi necondiționat galantarele noastre. Că noi tot nu prea mai aveam ce pune în ele.
Mai bine nişte piept. Sau, şi mai bine, o coadă. Dar de peşte.
O vorbă destul de populară printre “gurmanzii” de pe la noi proclamă că “cea mai bună legumă e porcul”. Asezonat bineînțeles cu o generoasă garnitură compusă tot din legume – cartofi prăjiți. Şi uite-aşa cineva mai puțin avizat ar putea crede că sîntem o nație de vegetarieni.
Haideți să ne continuăm slalomul printre excese început ieri. Astăzi vorbim despre cald şi rece.
Ce poate mai mai reconfortant pe căldurile astea decît o bere rece? Sau mă rog, un ice tea pentru doamne. Coca-cola, Pepsi-cola trebuie băute neapărat reci ca gheața, după cum ne îmbie toate reclamele de la televizor. Iar la desert putem încerca o înghețată, eventual un mic rafinament oferit de unele restaurante chinezeşti – înghețata prăjită.
Aşa cum i-am promis lui Eufrosin, începem să vorbim despre rolul alimentației în boala numită cancer. Vom discuta despre ce trebuie să mîncăm dacă îmbolnăvim de cancer, pentru a putea spera să ne vindecăm. Iar dacă înțelegem acest lucru cît timp sîntem sănătoşi, poate schimbăm din timp ceva în modul în care ne hrănim, pentru a preveni cancerul. Principiile sînt aceleaşi, în definitiv.
