Copiii – știm deja asta de la televizor – spun lucruri trăznite. Iar ăsta e un merit al lor. Pe de altă parte copiii mai și fac lucruri trăznite. Bunăoară să mănînce timp de 15 ani doar nuggets pînă la a ajunge pe punctul de a muri.
Un copil de opt ani moare de cancer. Se întîmplă peste tot în lume, din păcate. Doar că apoi părinții sînt acuzați de omor involuntar. De data asta se întîmplă în America. Dar de ce se fac vinovați respectivii, de fapt?
Sărim un pic peste ocean pentru o știre care ar putea fi considerată amuzantă dacă n-ar fi de-a dreptul tristă. Cartoful și pasta de tomate sînt, în viziunea Congresului american, vegetale. Iar pe cale de consecință eligibile pentru a primi subsidii federale în cazul în care sînt incluse în meniul oferit de către școli elevilor.
Atenție toată lumea, s-a schimbat modificarea! Nu mai e valabil ce spuneam cu doar cîteva luni în urmă, pentru că oamenii de știință … ei bine, alți oameni de știință, e bine? spun că telefonul mobil e bun, de fapt. E bun adică pentru aceea că, pe lîngă faptul că […]
Şi totuşi se învîrte! cum zicea şi amicul Galileo cu spectrul arderii pe rug luminîndu-i fața. Şi ce dreptate a avut! Pe cale de consecință Pămîntul a continuat să se învîrtă în toate aceste trei luni cît am lipsit eu de la apel. Iar între timp, după cum spuneam, s-au întîmplat […]
Eşti doar un copil, ai strîns cu greu cîțiva anişori. Parcă abia a trecut seara magică în care ți-ai lăsat la culcare un ciorăpel la capul patului pentru ca a doua zi să te trezeşti cu el plin de bunătăți de la Moşu’ Nicolae. Nici nu ți-ai revenit bine din uimire că în casă ți-a aterizat un brăduț. Pe care, împreună cu părinții, l-ai împodobit cum ai putut tu mai bine în aşteptarea lui Moş Crăciun.
Stîrnite de dragostea unui copil pentru muzică, amestecate de dorința unui tată de a-şi creşte copilul frumos. Şi puse cu meşteşug pe note de doi copii mai mari, care se vor pune la drum lung în prag de iarnă pentru (doar) un capriciu copilăresc.
Dacă ieri am vorbit despre cum preparăm o mîncare bună, haideți astăzi să vedem în ce anume o preparăm, pentru ca ea să fie şi sănătoasă. Bunicile noastre primeau printre altele ca zestre – ce vremuri – un set de argintărie, eventual cu blazonul unui orfevrar de renume (deh, obiceiuri mic burgheze, fasoane de capitalism decadent). Mamele noastre, crescute în spiritul unui socialism angajant şi uniformizant, se mulțumeau cu ceva inoxărie standard, cu ştanța vreunei fabrici aproape invariabil numită Oțelul Roşu. Surorile şi fiicele noastre, mă tem, vor trebui să se mulțumească doar cu nişte plasticărie ieftină, cumpărată de la buticul din colț şi turnată pe la vreo presă dintr-o curte aflată la două străzi distanță.
Întotdeauna! Pentru că la ei totul este simplu, se întîmplă în imediat și nu generează consecințe, copiii nu simt nevoia să înfrumusețeze sau să ascundă ceea ce ei percep drept adevăr. Ceea ce îi face fără nici un dubiu cei mai buni exponenți ai zicalei “ce e-n gușă și-n căpușă”. De unde și corolarul – valabil însă doar în lumea oamenilor mari – potrivit căruia “copiii spun lucruri trăznite”.
Un prieten iubitor de muzică mi-a aruncat recent o mănuşă, sugerîndu-mi să mă aplec puțin asupra rolului acesteia – în caz că ar fi unul – în terapia bolnavilor cu cancer. Dar, fie şi numai pentru că amîndoi trăim într-o țară care-şi obligă bolnavii de prin spitale să-şi cumpere singuri medicamentele, am tot amînat. Prietenul însă a insistat, drept pentru care am dat rapid o clapă pe google.
Ieri am fost la tenis, la finala turneului ATP. A fost un meci care s-a jucat în limba spaniolă. Asta pentru că finaliștii au fost un spaniol și un argentinian. Marele cîștigător a fost însă un român.
Fumatul poate ucide. Nu zău! Păi și curiozitatea poate ucide. De exemplu dacă este prost direcționată, așa cum noi oamenii am învățat de la pisică (vezi și celebrul dicton „curiosity killed the cat”).
Astăzi este prima zi de şcoală. Toți copiii … De fapt nu chiar toți. Căci pentru o parte dintre ei clopoțelul nu a sunat astăzi. Sau dacă a sunat, ei nu l-au putut auzi.
Cel mai tînăr – dacă se poate vorbi astfel despre un copil de doar doi ani – fumător din lume a devenit de curînd cel mai tînăr fost fumător.
Am tot insistat pe “binefacerile” fumatului. De care fiecare dintre noi poate alege să se “bucure”, în virtutea liberului arbitru. Invers, cei care nu savurează deliciile fumatului au opțiunea – chiar dacă un pic mai dificilă – să îşi păstreze plămînii cît de cît mai curați. O misiune mai grea în acest sens au copiii cu părinți fumători, însă cumva-cumva se pot şi ei descurca, la o adică.
Să nu scoți un cîine afară din casă. Un cîine poate nu, dar un om da. De fapt nici nu trebuie să-l scoți, că iese el singur. Spuneam ieri că, mînată de căldură, România se va muta probabil în acest sfîrşit de săptămînă la mare. Sau mă rog, cea mai mare parte a ei. Cu cățel, cu purcel, cu copil cu tot.
Viața bate filmul, iar realitatea întrece orice imaginație, după cum ştim deja cu toții. Ce avem acum? Țigările încep să înlocuiască bomboanele, pe măsură ce tot mai mulți copii încep să fumeze. Tot mai mulți şi de la vîrste din ce în ce mai mici. Cît de mici?
Nimic nu e mai înfricoşător decît o călătorie în necunoscut, sau o privire care scrutează întunericul. Elisabeth Kübler-Ross ne spune la ce trebuie să se aştepte cineva care a fost diagnosticat cu cancer. Sînt cinci stadii ale durerii, care formează aşa-numitul model Kübler-Ross:
Ieri am pornit, cu speranța că fac ceva util, acest proiect dedicat celor dintre noi atinşi de cancer. Iar pentru că era ziua copiilor, am vorbit despre ei. În special despre copiii bolnavi de cancer.
1 iunie, ziua în care toți copiii ar trebui să fie fericiți. Sînt însă şi copii pentru care ziua lor vine în fiecare an mai devreme. Copii care, fără să înțeleagă de ce, descoperă deodată că sînt diferiți de prietenii lor de joacă.
