Nu cred să existe pe lume cineva care să-și dorească în mod conștient să fie bolnav. Elevii care înghit cretă pentru a fenta o teză o fac cu siguranță din inconștiență. Iar deținuții care-și bat cuie-n cap pentru cîteva zile de “evadare” procedează probabil așa dintr-un calcul disperat.
boala, departe de a fi ceva concret (care, culmea, să mai poarte şi un nume), e mai degrabă o absență
ea “apare” (sau, mai curînd, se manifestă) atunci cînd “ceva” nu e; cînd “ceva” lipseşte sau nu e de ajuns
boala e pentru sănătate ceea ce e întunericul pentru lumină
sînt bolnav, nu îmi e bine
vreau să mă ridic din boală şi nu ştiu cum
aş schimb ceva şi nu ştiu ce
şi totuşi e atît de uşor, atît de nespus (şi de nesperat) de uşor
tot ceea ce e nevoie pentru a mă vindeca e o simplă întoarcere în sănătate; nu trebuie să schimb nimic pentru că nu e nimic de schimbat
motto: “Am început să înțeleg cîte ceva din ceea ce ştiu.” – Nichita Stănescu
“Din vremuri imemoriale omul a căutat un mîntuitor; iar cînd nu caută un mîntuitor, caută un leac. El crede în paternalism. Vrea să primească ceva pe nimic, fără să ştie că prețul suprem pe care îl plătim vreodată pentru orice e să-l primim de-a gata. (…)
Vorba Poetului: „Există o singură viață mare la care noi participăm” Căci ce ne-am face noi, muritorii de rînd, fără El? Cine ne-ar mai desluşi nouă înțelesul? Există o singură sănătate mare din care noi ne înfruptăm, l-ar putea completa Doctorul. Doar că …
Dacă am văzut că se poate trăi (ei bine, cel puțin pînă la un punct) doar cu nuggets, a venit momentul să confirmăm teoria și cu pizza. Eroina este tot o tînără, și tot din Marea Britanie.
Zilele trecute, în timp ce răsfoiam prin CNN & Co., am dat peste o știre care mi-a trezit interesul. Sub un titlu bombastic (15 top killers of Americans – “Primii 15 ucigași ai americanilor”) erau prezentate primele 15 – ca număr – cauze de deces în rîndul locuitorilor Statelor Unite. Pe un deloc onorant loc 2, imediat după bolile cardio-vasculare, se lăfăia … cancerul (sau, mă rog, multitudinea de boli maligne reunite sub acest nume generic).
Mă opresc asupra acestei știri doar pentru a face un comentariu amar. Știrea (la prima vedere bună) este că o companie farmaceutică sud-coreeană a primit aprobarea pentru a produce și comercializa primul medicament anti-leucemic dezvoltat vreodată de o țară asiatică.
Sau unde ne poate duce abordarea (exagerat de mecanicistă) a medicinii. Recte, a bolii și/sau a sănătății. Luiz Inacio Lula da Silva este un tip extrem de simpatic. Un bonom. Care, datorită faptului că a fost pînă anul trecut președintele Braziliei, mai face încă, din cînd în cînd, prima pagină a ziarelor.
Am adus vorba ieri despre suportul pe care îl primesc (sau nu) pacienții cu cancer din România. Iar aici aș vrea să fac o distincție. Prin suport înțeleg toate acele activități, servicii și resurse pe care un pacient cu cancer le poate accesa în scopul de a-și grăbi vindecarea și reintegrarea în familie și în societate. Asta spre deosebire sau, mai exact, pe lîngă îngrijirea medicală directă de care beneficiază aceștia în spitale sau cabinete medicale.
E deja un fapt acceptat pînă și de medicina noastră occidentală și mecanicistă că avem, pe lîngă corpul fizic, și unul energetic. Iar cei care au studiat din vremuri imemoriale problema (și aici mă refer la învățații din Orient) ne spun că, mai înainte de a ne îmbolnăvi în corpul nostru fizic, suferim (de) o dereglare energetică.
Revin asupra subiectului de ieri deoarece am realizat, chiar în timp ce-l tratam, că am abordat problema oarecum limitat. Vorbind adică doar despre vitamine, cînd aș fi putut digresa despre medicament(e) în general. Reiau și (doar) punctez, ca să nu mă repet:
Să luăm de pildă astăzi vitaminele. Mai întîi a fost faza sălbatică, în care strămoșii noștri – ferm angajați pe calea (h)uman(oid)izării – culegeau vitaminele direct din pămînt, copaci sau alte tufe și le consumau ca atare și la nevoie. Erau multe, erau peste tot și, cel mai important, nu costau nimic. Pentru a ți le procura aveai nevoie doar de: 1) puțină îndemînare și 2) un strop de energie care să-ți miște fizicul.
Sîntem, noi oamenii, ființe profund limitate. Primim – indiferent de unde sau de la cine – o viață. Iar o dată cu aceasta și – destul de – multă libertate pentru a alege cum s-o trăim. De-a lungul ei avem parte de multe. Unele mai bune (pe care le primim ca și cînd ni s-ar cuveni), iar altele mai rele (pe care le respingem fără ca măcar să încercăm să le înțelegem rostul).
Ce au în comun Che Guevara și Chavez? Amîndoi sînt personalități vulcanice care și-au trăit viața tumultuos, fiecare dintre ei fiind ceea ce s-ar putea numi un revoluționar pur-sînge. Însă dacă primul a ajuns un simbol datorită celebrei sale fotografii cu pletele în vînt, Chavez se prezintă zilele astea lumii […]
China începe să dea piept, și ea, cu binefacerile progresului. E adevărat că cetățenii celei mai mari țări din lume o duc mai bine decît o duceau în urmă cu doar 30 de ani. Locuiesc în case mai arătoase, se îmbracă mai elegant, mănîncă mai bine. Sau cel puțin așa […]
Oricît ar părea de neverosimil, mai nou merele sînt la originea a tot felul de rele. Nu, nu e vorba de merele pe care le culegem cu toții din copac, ci de cele pe care ni le-a lăsat moștenire Steve Jobs. Care mere, iată, încep să pună tot mai multe […]
A debutat anul trecut în forță: 10 octombrie, parcul Herăstrău, participare gratuită. Am fost acolo și am văzut cum, în ciuda unui frig de le tremurau alergătorilor numerele de pe tricouri, oamenii au venit, au alergat și au învins. Cu toții. Ei bine, anul acesta ceva pare că nu a […]
E plină media de reacții la moartea lui Steve Jobs. Spre exemplu, secțiunea de tehnologie a CNN online e monopolizată zilele astea de articole care îi sînt dedicate. Toate marile publicații şi televiziuni i-au dedicat măcar o rubrică sau o ştire. Nu e de mirare deci că nici Mircea Badea – în […]
… mai bine mort, susține o tînără de doar 21 de ani din India. Care, după ce a luptat timp de nouă ani cu o formă relativ rară de cancer al sîngelui (anemie aplastică pe numele ei științific), a decis că nu mai are nici banii, nici energia să continue. […]
