doar o părere să-ți mai spun 6
Neapărat în direct şi la o oră de vîrf. Ce se poate întîmpla atunci cînd se întîlnesc două doamne (altfel, respectabile) la un pahar de vorbă? Păi inevitabil că din aburii discuției încep să apară păreri.
Neapărat în direct şi la o oră de vîrf. Ce se poate întîmpla atunci cînd se întîlnesc două doamne (altfel, respectabile) la un pahar de vorbă? Păi inevitabil că din aburii discuției încep să apară păreri.
China este – și asta nu mai e demult un secret – cel mai mare exportator. De (aproape) orice. Supranumită “fabrica lumii”, dar și situată – cel puțin pentru chinezi – în mijlocul lumii (Zhong guo, numele în limba chineză al Chinei înseamnă “Imperiul de mijloc”), China și-a arătat deja cu vîrf și îndesat abilitatea de a inventa, copia și apoi fabrica de toate.
O nouă știre din ciclul “mai tăiem un pic pe ici, pe colo, prin părțile neesențiale” și-a făcut loc zilele trecute prin pagini de media.
Fără să dea deloc semne de oboseală, aspirina lovește din nou. Din fericire tot în cancer și de data asta, chiar dacă prin alte mijloace.
America a pierdut războiul. E vorba despre aceeași Americă pe care o știm cu toții și care nu s-a distins niciodată de-a lungul istoriei printr-o abilitate deosebită de a cîștiga războaie. De fapt, chiar din contră. Și n-ar fi încă nimic dacă ar pierde doar războaiele duse pe fronturi reale – în fond ce caută aia găsește (deocamdată în Iraq, iar în curînd și în Afganistan).
Probabil că nimeni nu și-a imaginat, atunci cînd Bayer a introdus acum mai bine o sută de ani aspirina pe piață, succesul de care se va bucura aceasta peste ani. Devenită în scurt timp de la lansare un succes internațional, aspirina a fost la un moment dat – de fapt […]
Există vreo legătură? Întrebarea poate părea superfluă după cinci zile de seminar în care toți invitații – doctori, nutriționiști, suporteri sau pacienți – au vorbit, fără excepție, despre rolul esențial pe care îl are alimentația pentru sănătate. Și cu deosebire pentru prevenirea sau vindecarea cancerului. Am găsit însă astăzi această […]
Vă place ardeiul iute? Atunci e de bine, băieți! Se vede treaba că ardeiul iute e cea mai recentă preocupare a cercetătorilor (nici nu mai contează din ce țară). Iar respectivii cercetători au descoperit – într-un studiu recent pe șoareci (tot ei, săracii!) dar și pe celule prostatice umane afectate de […]
“Pot alergiile să prevină cancerul?” Dincolo de întrebarea stîngaci formulată în binecunoscutul stil americano-jurnalistic – deja solid implantat, din nefericire, şi pe malurile strîmte ale Dîmboviței – rămîne descoperirea (sau, mai bine zis, observația), intrigantă şi tulburătoare în acelaşi timp prin implicațiile ei.
Astăzi este Ziua Mondială a Cancerului. Nu chiar o zi de sărbătorire, ci mai degrabă o zi de reamintire. Adoptată în anul 2000 prin Carta de la Paris, decizia de a marca în fiecare an ziua de 4 februarie ca Zi Mondială a Cancerului (World Cancer Day, în engleză) este o inițiativă menită să încurajeze prevenția, diagnosticul şi tratamentul cancerului.
Doar ce s-a potolit – parcă mai ieri – din “fiert”, prin pîntecoase butoaie de pe ale patriei podgorii, mustul pornit pe amețitorul drum al transformării în vin. Că iar s-a pus pe fiert – de astă dată de-adevăratelea – prin oale şi ibrice puse la foc iute de oameni zgribuliți, alungați de pe străzi de baba iarna cotoroanța. Cu bucăți de mere aruncate în fiertură şi un praf de scorțişoară prefirată de-un pamplezir – ummm, ce dezmierd pe bulbul nostru olfactiv, şi ce răsfăț pe ale noastre papile gustative.
Au trecut deja 6 luni de cînd vorbim pe acest blog despre cancer. Iar conform principiului că întotdeauna e mai bine să previi decît să vindeci, am abordat cu precădere subiecte legate de prevenția cancerului. Anume: cum să ne alimentăm corect, ce să mîncăm şi ce să bem (şi, mai ales, ce nu), cum să ne protejăm de soare, cum să nu fumăm. Am reluat unele dintre teme, uneori obsesiv, pînă la punctul de a-mi atrage reacții vehemente din partea unora (“ce-ai, domnule, cu fumătorii?”).
Celebrii cercetători englezi ne mai aruncă zilele astea, de dincolo de Canalul Mînecii, o dilemă. De data asta însă una de grup. Sau, şi mai exact (şi, implicit, mai dramatic), de specie. Noroc lui Homo Sapiens că, bine ancorat deja în poziția bipedă care l-a consacrat, poate cel puțin să se scarpine fără probleme după ceafă pînă se dumireşte încotro s-o apuce.
Am trecut ieri acest blog pe un domeniu nou, mai simplu şi – cel puțin aşa sper – mai flexibil şi mai generos în opțiuni. Nu se compară nici pe departe cu o mutare la casă nouă. Dar chiar şi aşa, după doar o mînă de var, orice gospodar simte nevoia să se oprească pentru o clipă, să tragă aer în piept şi să privească în urmă la ceea ce a realizat pînă în momentul respectiv. Ca să înțeleagă dacă e bine ce a făcut deja şi să găsească cea mai bună cale pentru a merge mai departe. Pînă şi Creatorul a procedat aşa la începutul lumii şi se dovedeşte, iată, că nu a greşit, motiv pentru care mă grăbesc şi eu să-i urmez exemplul.
Sîntem deja la mijlocul săptămînii în care vorbim despre băuturile răcoritoare, carbogazoase sau nu. Care poate că sînt într-adevăr răcoritoare – care băutură proaspăt scoasă din frigider nu ar fi? Sînt ele însă în acelaşi timp şi sănătoase?
Mă opresc şi azi la tema fumatului. De fapt o voi face întreaga săptămînă, pentru că e un subiect pe care eu unul îl consider demn de aprofundat. Va fi un mic serial pe tema prevenției în cancer dedicat celui mai evident dintre factorii de risc: tutunul. Cum remarcam şi ieri într-un fel de preambul, nu există nici o altă situație în care cineva conştient de sănătatea sa să poată obține atît de mult făcînd atît de puțin. De fapt nefăcînd, pentru că e de ajuns să nu îți mai cumperi țigări.
Sîmbăta trecută am fost la un eveniment discret dar extrem de interesant. Unul dintre evenimentele acelea aproape subterane la care invitațiile se transmit din om în om, printre prieteni sau cunoscuți, şi la care ajung astfel să participe doar un grup restrîns de inițiați.