Nu știu de unde are numărul fiecăruia dintre noi, însă de căutat ne caută (pînă și OMS – Organizația Mondială a Sănătății a fost nevoită acum cîteva luni să admită acest lucru). Iar pe unii dintre noi ne și găsește, în cele din urmă. Orice ar spune marile companii de telecomunicații, care nu vor să-și vadă profitul amenințat de un aspect – cel puțin pentru ele – mai mult decît minor. Am scris la momentul respectiv despre avertizarea OMS.
Sau unde ne poate duce abordarea (exagerat de mecanicistă) a medicinii. Recte, a bolii și/sau a sănătății. Luiz Inacio Lula da Silva este un tip extrem de simpatic. Un bonom. Care, datorită faptului că a fost pînă anul trecut președintele Braziliei, mai face încă, din cînd în cînd, prima pagină a ziarelor.
Revin asupra subiectului de ieri deoarece am realizat, chiar în timp ce-l tratam, că am abordat problema oarecum limitat. Vorbind adică doar despre vitamine, cînd aș fi putut digresa despre medicament(e) în general. Reiau și (doar) punctez, ca să nu mă repet:
Vitaminele sînt, așa cum le spune și numele, niște amine* vitale. Adică niște amine esențiale pentru viață. Sau, altfel spus, amine fără de care viața nu prea poate exista. Cineva s-ar putea gîndi imediat că – din moment ce sînt atît de importante – mai multe vitamine înseamnă mai multă sănătate.
De fier, pentru că ne-am prins, noi oamenii, că de asta are organismul nostru mai mare nevoie. Vorbeam ieri despre surprizele – oarecum bănuite, dealtfel – pe care ni le rezervă planta de tutun. Astăzi este rîndul cerealelor, pe care le mîncăm – sub forma delicaților fulgi – cu lapte […]
Există vreo legătură? Întrebarea poate părea superfluă după cinci zile de seminar în care toți invitații – doctori, nutriționiști, suporteri sau pacienți – au vorbit, fără excepție, despre rolul esențial pe care îl are alimentația pentru sănătate. Și cu deosebire pentru prevenirea sau vindecarea cancerului. Am găsit însă astăzi această […]
Atenție toată lumea, s-a schimbat modificarea! Nu mai e valabil ce spuneam cu doar cîteva luni în urmă, pentru că oamenii de știință … ei bine, alți oameni de știință, e bine? spun că telefonul mobil e bun, de fapt. E bun adică pentru aceea că, pe lîngă faptul că […]
Ce au în comun Che Guevara și Chavez? Amîndoi sînt personalități vulcanice care și-au trăit viața tumultuos, fiecare dintre ei fiind ceea ce s-ar putea numi un revoluționar pur-sînge. Însă dacă primul a ajuns un simbol datorită celebrei sale fotografii cu pletele în vînt, Chavez se prezintă zilele astea lumii […]
Haideți să o recunoaștem cinstit: ghimbirul nu se regăsește prea sus printre preferințele noastre. Fie ele culinare sau în materie de băuturi (că veni vorba, am avut ocazia în primăvara asta să beau o minunată bere de ghimbir preparată în casă). Dar asta nu înseamnă decît că (mai) ratăm (încă) o […]
… mai bine mort, susține o tînără de doar 21 de ani din India. Care, după ce a luptat timp de nouă ani cu o formă relativ rară de cancer al sîngelui (anemie aplastică pe numele ei științific), a decis că nu mai are nici banii, nici energia să continue. […]
Cînd vine vorba despre cancer stăm (din ce în ce mai) bine, se pare. Sau cel puțin pe aici prin Europa. Asta ne anunța cu destul entuziasm prin luna februarie a acestui an un grup de experți, după ce au răsfoit cu grijă prin date ale Organizației Mondiale a Sănătății. […]
Şi totuşi se învîrte! cum zicea şi amicul Galileo cu spectrul arderii pe rug luminîndu-i fața. Şi ce dreptate a avut! Pe cale de consecință Pămîntul a continuat să se învîrtă în toate aceste trei luni cît am lipsit eu de la apel. Iar între timp, după cum spuneam, s-au întîmplat […]
“Mezelurile dăunează grav sănătății!” În curînd cu poze colorate însoțite de mesaje scrise cu litere de-o şchioapă care să ne explice fără ocolişuri riscurile de sănătate la care ne expunem dacă le consumăm. Printre altele multe şi cîteva tipuri de cancer cu localizare în principal digestivă. Poate că pare desprins dintr-un film – nu e clar încă dacă unul horror sau doar unul ştiințifico-fantastic – însă e doar cruda (viața bate, din nou, filmul) realitate.
Poveştile următoare, cărora le-am fost martoră nemijlocită, deopotrivă fericită şi nefericită, încep în 1997 şi respectiv 1999. Tatăl meu, pe atunci în vârstă de 59 de ani, a sesizat că un nev nevocitar (aluniţă nepigmentată, de culoarea pielii) de pe braţul drept şi-a mărit dimensiunile, devenind stânjenitor. Având oarecum idee de riscurile pe care le presupun astfel de modificări la nivelul nevilor, i-am spus că va trebui să-l însoţesc foarte curând la un consult de specialitate.
Nu există boli, ci doar bolnavi. Este unul dintre primele lucruri pe care îl află orice student la medicină. Şi chiar dacă mai apoi învață tot despre boli, acelaşi student la medicină ştie că atunci cînd va ajunge medic va trebui să trateze pacienți individuali. Oameni diferiți, fiecare cu modul lui de a primi, de a duce şi de a lupta cu boala.
Ar trebui să țină doctorul departe, după cum ne învață un proverb galez care a făcut între timp o frumoasă carieră internațională. Nu este, se pare, cazul lui Steve Jobs, chiar dacă întreaga lui viață se desfăşoară sub semnul mărului.
Da, vorbim despre banala, ubicuitara apă, sursa şi suportul vieții etc. etc. etc. Elementul fără de care nu am putea să existăm nici noi, oamenii, atîta vreme cît acesta reprezintă cam 60% (chiar pînă la 75% în cazul copiilor) din greutatea noastră. Am scris la un moment dat despre aurita cale de mijloc pe care o caută înțelepții. Şi au ei, cei aleşi, motive bine întemeiate pentru care fac acest lucru.
Runda a doua. “La ce-i trebuie chelului tichie de mărgăritar?” probabil că se întreabă cu năduf Unchiul Sam privind mai către sud dinspre Florida lui cea însorită. Sau altfel spus, la ce-i trebuie Cubei un “Centru de Imunologie Moleculară”?
