Archive for iulie, 2010

« Older Entries
iulie 31st, 2010

mamă care faci gogoşi

by doctorul

Gogoşi la tigaie (www.wikipedia.org)

Spuneam nu mai departe de ieri că voi reveni la dulcele subiect. Iar o promisiune trebuie ținută, aşa încît iacătă-mă degrabă înapoi, nu cumva să las tema (adică gogoaşa) să se răcească.

Vă spuneam despre o surpriză, însă de data asta una neplăcută. Care este legată de modul de preparare a gogoşilor, mai exact de etapa de prăjire în ulei. Nu vă grăbiți încă să scoateți în afara legii gogoşile de la mama sau de la bunica sau orice alte gogoşi făcute în casă, căci nu despre ele e vorba.

Gogoşile la care mă refer aici şi acum sînt cele pe care le cumpărăm de pe stradă. Prin ochiul acela de geam în spatele căruia se află un cazan plin cu ulei încins unde se perpelesc rînduri-rînduri de gogoşi, cît e ziulica de lungă. Eventual şi ziua următoare, ca să se sature lumea de gogoşi.

Gogoşi la bandă (www.wikipedia.org)

Ei bine, aici apare şi problema noastră. Pentru că folosirea repetată a aceluiaşi ulei – ceea ce nu se întîmplă în cazul procesului artizanal desfăşurat în bucătăria de acasă – are drept rezultat formarea unor compuşi numiți radicali liberi. Aceşti compuşi sînt extrem de instabili, iar o dată ingerați pot perturba extrem de serios activitatea celulelor din corpul nostru. Pînă la punctul în care acestea se pot transforma malign. Iar de aici încolo drumul către cancer e doar o chestiune de şansă şi de timp.

Spun chestiune de şansă pentru că nu e obligatoriu ca o celulă transformată malign să evolueze spre cancer. Un organism sănătos, cu un sistem imun competent, poate de regulă să distrugă aceste celule imediat ce se formează. Adică înainte să devină atît de numeroase încît să se poată numi cancer.

Dar e cineva dispus să-şi forțeze la nesfîrşit norocul?

fii primul care votează
nu îmi place

Posted in prevenție | No Comments »

Tags: , , , , , ,
iulie 30th, 2010

ia gogoaşa, neamule!

by doctorul

Una din strigăturile noastre naționale, alături de “ia bomboana agricolă!” şi “sticle goale cumpăr!”.

Apărută la început timid prin tîrguri şi iarmaroace prăfuite, extinsă mai apoi cu succes la festivaluri populare cu poleială roşie şi lățită în cele din urmă democratic prin cele mai diverse outlet-uri de cartier.

Dar ce e pînă la urmă o gogoaşă? Păi nu mai mult decît făină albă cu zahăr, iar restul apă. Şi cam ce ne oferă ea din punct de vedere alimentar? Ultima dată cînd am verificat, după ce că nu prea se lăuda cu vreun principiu alimentar sănătos, mai ascundea sub crusta bine pudrată şi o ditamai bomba calorică. Un fel de moartea pancreasului (cum ar decreta probabil orice nutriționist cît de cît stăpîn pe meserie).

Sau un moft, cum ar spune nenea Iancu. Iar noi românii chiar aşa am şi tratat-o de-a lungul istoriei, avînd înțelepciunea să nu ne dedulcim cu ea decît (cel mult) în zilele de sărbătoare.

Gogoşi simple (www.wikipedia.org)

A fost nevoie (iar) să vină americanii ca să ni le vîre sub nas la micul dejun, la prînz şi la cină. Eventual ca desert la o altă invenție americană la fel de sănătoasă, celebrul fast-food. Iar noi bineînțeles ne-am adaptat cuminți, căci americanii – doar e un fapt dovedit – nu pot, nu au cum să greşească.

Nu mai revin asupra rolului deja recunoscut pe care îl are consumul excesiv de făină albă şi zahăr în apariția bolilor maligne (eventual la pachet cu diabet şi obezitate). Dar mă voi întoarce cu un articol asupra unui alt mecanism, ceva mai puțin evident, prin care gogoaşa ne conduce cu paşi mărunți dar siguri către cancer.

Căci nici nu bănuiți ce surprize poate ascunde simpatică gogoaşă.

1 persoană apreciază
nu îmi place

Posted in prevenție | No Comments »

Tags: , , , , , , , , ,
iulie 29th, 2010

la micu’ gros

by doctorul

Hamburger intercontinental (www.wikipedia.org)

Mici locali (www.gustos.ro)

… sau la hamburgeru’ lat.

Dacă tot am discutat ieri despre crenvurşti şi hot dog, să ne aplecăm puțin şi asupra verilor lor mai golaşi, hamburgerul şi micul. Care deşi au forme diferite, sînt în esență cam acelaşi lucru: carne tocată, zgîrciuri, grăsimi şi ce-or-mai-fi-găsit-prin-cămară-ca-să-iasă-rețeta.

Că veni vorba de rețetă, o dată ce ai tocat carnea, cam intră orice pe lîngă ea: conservanți, amelioratori, coloranți etc. Cu mențiunea că acest lucru se aplică probabil mai degrabă la hamburger, eroul unui fenomen alimentar cu rază intercontinentală de acțiune. Micul nostru mic pe de altă parte, cu sfera lui de influență strict locală, se prezintă prin comparație mult mai proaspăt. Căci pentru a ajunge de pe raftul din supermarket pe grătarul de la iarbă verde trebuie să-şi mențină suflul cel mult pînă la primul sfîrşit de săptămînă.

Altfel, hamburger sau mic, avem o problemă comună: consumul excesiv de carne creşte semnificativ riscul de cancer (în special cancer de colon). Acest risc devine şi mai mare dacă hamburgerii sau micii sînt bine făcuți. Deoarece cu cît sînt ținuți mai mult timp pe grătar, cu atît se formează mai multe amine heterociclice, un cunoscut factor de risc pentru cancer.

Ce e de făcut? Eu unul am ales să nu mai mănînc nici hamburgeri şi nici mici. Dacă totuşi aş avea o poftă la un moment dat aş alege micii. Pe care i-aş prepara mai în sînge. Aş adăuga apoi multe vegetale, fructe, fără să exagerez totuşi cu numărul de mititei consumați.

Să mai spunem că nu avem alternative.

1 persoană apreciază
nu îmi place

Posted in prevenție | 7 Comments »

Tags: , , , , , , , , , , , ,
iulie 28th, 2010

un cîine fierbinte

by doctorul

Hot dog (www.wikipedia.org)

Haideți deci să ne uităm, aşa cum am promis, în coşulețul cu bunătăți al Unchiului Sam. Că doar a bătut sărmanul atîta amar de drum cu avionul peste ocean ca să ni-l aducă.

Şi cu ce altceva am putea începe dacă nu cu acest adevărat simbol culinar yankeu, mîndria tonetelor ambulante de la orice colț de stradă, soluția rapidă la orice criză de imaginație prilejuită de dilema umplerii economicoase a unui stomac luat la întîmplare. Celebrul hot dog, numărul 1 pe lista noastră.

Dar avem şi noi crenvurştii noştri, veți spune imediat, şi pe bună dreptate. Pe care de fapt i-am primit de la nemți, care le spun krenwurstchen. Şi care sînt cam tot un fel de hot dog, doar că mult mai puțin celebri (pentru că şi spectacolul este, fără doar şi poate, tot o specialitate americană).

Nu comentez aici procesul elaborat de gîndire sublimat în momentul unic de inspirație ce a avut drept rezultat alegerea numelui de “cîine fierbinte” pentru un cîrnat. Căci încurcate sînt căile marketingului. Însă cariera de adevărat star hollywoodian a acestuia este, trebuie să o recunoaştem, impresionantă. Iar în comparație cu flamboaiantul hot dog, atît neaoşii noştri crenvurşti cît şi mai stilații krenwurstchen sînt doar bieți actori de matineu.

Americanii consumă cam 20 de miliarde de hot dog în fiecare an, conform datelor oferite de National Hot Dog and Sausage Council (da, se pare că există şi o asemenea instituție). Ceea ce înseamnă cam 70 de bucăți de cîrnat cu nume exotic pe cap de cetățean american, spun cei care au făcut calculele. Se estimează că circa 95% din gospodăriile americane îl au în meniul lor curent, conform aceleiaşi surse.

Ceea ce este însă cu adevărat impresionant este că deşi îi consumă pe pîine – literalmente – americanii habar nu au de fapt ce conțin aceştia. Chiar şi definiția propusă de acelaşi omnipotent National Hot Dog and Sausage Council lasă loc la numeroase întrebări şi interpretări. Asupra cărora vom reveni poate cu o altă ocazie.

Deocamdată menționăm doar două substanțe, care se regăsesc şi în alte tipuri de carne procesată: nitrit (sau nitrat) de sodiu şi mono sodiu glutamat (MSG). Avînd rol de conservant şi ameliorator de gust şi de culoare, ambele sînt citate printre factorii de risc pentru apariția cancerului. Factori care se adaugă consumului de carne procesată în sine, care pe termen lung este legat de două dintre cele mai întîlnite tipuri de cancer cu localizare digestivă: cancerul de colon şi cancerul de stomac.

Un cîine foarte fierbinte, într-adevăr.

fii primul care votează
nu îmi place

Posted in prevenție | No Comments »

Tags: , , , , , , , , , ,
iulie 27th, 2010

dacă voi nu mă vreți …

by doctorul

Au venit americanii! În sfîrşit!

Am răsuflat uşurat, alături de numeroşi alți compatrioți cărora bunicii le-au lăsat cu limbă de moarte să-i aştepte cu pîine şi sare.

E adevărat, nu sînt chiar americanii înalți şi chipeşi pe care şi-i imaginau bunii noştri în serile în care ascultau pe furiş la radio Vocea Americii. Sau mă rog, poate că sînt înalți, însă între timp au devenit cumva şi destul de lați. Ba chiar rotunjori bine.

Altfel, băieți simpatici, au adus cu ei o mulțime de lucruri cu care să ne răsplătească aşteptarea. Ne-au copleşit cu  freedom, democracy, human rights, cuvinte pe care se pare că tot nu reuşim să le pronunțăm aşa cum vor ei – ori că avem noi limba prea groasă, ori că schimbă ei mereu accentul.

E adevărat însă că au venit şi cu sacoşele pline de bunătăți. Extrem de altruişti, vor cu tot dinadinsul să împărtăşească cu noi din preaplinul şi din bunăstarea lor. Aşa că ne-au adus (contra cost, desigur) ce au găsit mai bun pe la ei prin cămară: cola, cipsuri, popcorn, hotdog, hamburger, cartofi prăjiți, gogoşi (multe, multe gogoşi), organisme modificate genetic şi pui umflați cu hormoni.

Că le plătim cu bani nu ar fi mare lucru, că doar nimic nu e gratis pe lumea asta decît pentru naivi. Problema e că le plătim cu ceva mult mai prețios, anume cu sănătatea noastră. Căci mai toate “alimentele” înşirate aici sînt recunoscute ca avînd un mare potențial de a determina îmbolnăvirea de cancer. Prin diverse mecanisme pe care le vom detalia pe rînd, pe măsură ce ne vom uita mai cu atenție în punga cu cadouri de la Unchiul Sam.

Bunul şi generosul nostru unchi de peste ocean.

fii primul care votează
nu îmi place

Posted in prevenție | No Comments »

Tags: , , , , , , , , , , , , , ,
iulie 26th, 2010

eşti ceea ce mănînci

by doctorul

G. Arcimboldo-Vertumnus (www.wikipedia.org)

Întrebare: ce e albastru pe dinafară şi verde pe dinăuntru? Răspuns: Un milițian care a mîncat spanac.

O întrebare simplă şi un răspuns ce pare la mintea cocoşului. Şi totuşi, cîți dintre noi ne gîndim la ceea ce mîncăm? Cînd am reflectat ultima dată la efectele pe care le are fiecare dumicat de mîncare sau fiecare pahar de băutură pe care le introducem în corpul nostru? Poate că ne uităm la etichetele produselor alimentare atunci cînd le cumpărăm, dar înțelegem oare cu adevărat ce ne transmit ele?

Un medicament – pastilă sau fiolă – are de regulă mai puțin de un gram de substanță activă. Însă pînă să ajungă pe rafturile farmaciei trece printr-un proces extrem de complex de dezvoltare şi verificare. Mii de ore de cercetare, nenumărate studii clinice şi rapoarte de evaluare, toate acestea realizate de o întreagă armată de oameni cu cele mai diverse pregătiri şi profesii. Dar chiar şi aşa, tot avem nevoie de o rețetă sau măcar de sfatul medicului înainte de a folosi acest medicament.

Prin contrast, consumăm zilnic alimente – mîncare şi băutură – care însumate înseamnă de cîteva sute de ori cantitatea de substanță cuprinsă într-o doză de medicament. Fără să ne punem nici o problemă pentru că, nu-i aşa, e normal să ne hrănim. În plus, cu ce am putea greşi, că doar facem asta de cînd existăm ca specie, iar tot de atunci mîncăm cam aceleaşi lucruri. Oare?

Ndamukong Suh - Pepperoni, brînză şi măsline (www.jimvictor.com)

Adevărul trist e că, deşi pe dinafară arată (aproape) la fel, alimentele pe care le consumăm noi azi nu mai sînt nici pe departe cele pe care le mîncau bunicii noştri. Iar asta se întîmplă de cînd am renunțat la produsele proaspete de la țăranii din piață în favoarea celor super-procesate/-conservate/-ambalate din mini-/super-/hiper-marketuri. Şi de cînd am dat mîncarea sănătoasă preparată în casă pe plasticul de la fast-food-ul din oraş.

Să ne mai mirăm atunci că ne-au năpădit toate bolile? Diabet, obezitate, ateroscleroză, cancer – ne vin şi ele la pachet, frumos ambalate pe rafturile marilor magazine.

Doar că ele nu sînt trecute pe etichete.

fii primul care votează
nu îmi place

Posted in prevenție | No Comments »

Tags: , , , , , , , , , , , ,
iulie 25th, 2010

venus cu celulită

by doctorul

Venus din Willendorf (www.wikipedia.org)

Cu mult timp înainte de a renaşte – tînără, frumoasă şi suplă – din valurile mării pe plajele insulei Cipru, Venus-Afrodita era o doamnă planturoasă, cu şolduri late şi sîni doldora de lapte.

Cum altfel într-o lume în care o femeie nu numai că trebuia să aducă pe lume cît mai mulți copii (cu speranța că măcar o parte vor supraviețui), dar era chiar nevoită să-i apere cu mîinile goale de (nenumăratele) pericole. În mediul dur al începutului de lume idealul de frumusețe era dictat de realități concrete, iar nu de plăsmuiri abstracte izvorîte din minți exaltate de artist.

De curînd o amică îmi spunea cu tristețe că fiica ei a fost diagnosticată cu diabet. Şi că deci nu va mai putea, printre altele, să mănînce dulciuri şi fast-food sau să bea o cola cu copiii de vîrsta ei. Poate că măcar asta o va feri de celulită, a continuat amica, încercînd să găsească totuşi şi o parte bună în această întîmplare. Pentru că nici nu ştii, a continuat ea răspunzînd mirării mele vădite, cîte fete de 17-18 ani au celulită. Eu nici nu am ştiut ce e aia pînă după 30 de ani, a încheiat mărturisirea, nu ştiu ce se întîmplă astăzi cu copiii ăştia. Şi a conchis sec: Probabil că e de la mîncare!

Noua Venus (www.randomfatkids.com)

Îmi amintesc cum, copil fiind, nu ratam nimic: acadele, vată de zahăr, cico, bomboane şi ciocolată cît cuprinde. La fel făceau şi tovarăşii mei de joacă, despre care nu pot însă să spun că aveau probleme de greutate sau de celulită. Pentru că în rest mîncam lucruri mult mai sănătoase decît copiii de astăzi.

Copiii de azi trăiesc într-o altă realitate, în care idealul de frumusețe este recreat cu largul concurs al marilor corporații alimentare. Un ideal de care artiştii cetății vor trebui să țină cont pe viitor.

Venus se întoarce. Doar că de data asta cu celulită.

fii primul care votează
nu îmi place

Posted in prevenție | 3 Comments »

Tags: , , , , , , , , , , , , , ,
iulie 24th, 2010

cumpătarea vine în doze mici

by doctorul
http://commons.wikimedia.org/wiki/User:Miranda

Semafor (Miranda)

De cînd e lumea spiritele luminate au prețuit cumpătarea, fie ea în fapte, în vorbe sau doar în gînduri. Şi asta pe bună dreptate deoarece, ca orice virtute umană, cumpătarea e un lucru rar. Dar hai să vedem împreună cum devine cazul.

Caz 1:  E de multă vreme un secret public faptul că mîncarea de tip “fast-food” e de fapt “junk-food” (adică, mai pe româneşte, gunoi). Însă parcă în ciuda acestui lucru consumul continuă să crească neabătut, în special în Statele Unite (normal, pentru că aici a şi fost inventată). Ei bine, la un moment dat, unul dintre lanțurile producătoare de gunoaie alimentare a anunțat cu surle şi trîmbițe cel mai mare hamburger de pe piață. Imediat media a sărit la gîtul preşedintelui respectivei companii, acuzîndu-l că în acest fel încurajează alimentația nesănătoasă. Ce aveți cu mine, s-a apărat omul, şi a scos cifrele de vînzări, care arătau o creştere de 25% a încasărilor de la lansarea infamului produs. Păi zău aşa, lăsați omul în pace, că doar el nu face altceva decît să le dea semenilor săi ceea ce aceştia îşi doresc.

Caz 2: Tot în Statele Unite – ce vreți, țara tuturor posibilităților – există în unele restaurante un sistem numit “refill” care se aplică băuturilor răcoritoare. Adicătelea plăteşti o băutură iar apoi ți se reumple paharul gratuit. Există două tipuri de pahare, mic şi mare. Să vă mai spun că toată lumea alege paharul cel mare?

Despre limită (www.obviousmag.org)

Caz 3: Pe care am avut ocazia să-l experimentez pe pielea mea. Sau poate că ar trebui să spun “pe burta mea”. Poate ați auzit de restaurantele de carne, în care plăteşti o taxă unică la intrare iar o dată înăuntru ai liber să mănînci cîtă carne poți. E adevărat că trebuie plătite băuturile, care nu sînt chiar ieftine, acesta fiind dealtfel şi modul în care aceste stabilimente ies în final pe profit. Pentru că trebuie să consumi ceva lichide ca să faci față fără să vomiți valurilor de carne care te asaltează fără oprire. În sfîrşit, toată lumea fericită. Fiecare mesean are în dreptul lui un cartonaş cu două fețe: roşu şi verde. Cît timp mai vrea să încerce din multele feluri de carne care tot curg trebuie să țină cartonaşul cu partea verde în sus. Cînd se consideră sătul, îl întoarce cu jumătatea roşie deasupra, iar chelnerii încetează să îl mai îmbie cu hălcile aburinde. Eu unul am reuşit să întorc cartonaşul doar într-un tîrziu.

Trei cazuri diferite, acelaşi – predictibil, dealtfel – comportament.

Nimic nou sub soare.

fii primul care votează
nu îmi place

Posted in prevenție | 1 Comment »

Tags: , , , , , , ,
iulie 23rd, 2010

războiul celor două cole …

by doctorul

… se încheie pentru noi aici.

Chiar dacă el durează de peste o sută de ani, pentru noi o săptămînă e mai mult decît de ajuns. Şi chiar dacă va mai dura o sută de ani, tot nu merită mai mult. Pentru că nu e războiul nostru, ci al lor. De fapt nu e nici măcar un război adevărat, ci doar un spectacol de prost gust în care noi sîntem doar spectatori şi victime.

În primii ani de după revoluție, tineri cu ochii abia mijiți în democrație căutau cu disperare modele. Pe care încă le mai găseau, deşi din ce în ce mai greu cu fiecare zi care trecea. Erau dintre cei cîțiva seniori trecuți prin puşcăriile comuniste, munca silnică la canal, deportarea prin cotloane uitate de lume din Bărăgan – totul într-o atmosferă de inimaginabile, inumane presiuni şi umilințe securistice. Aceşti oameni avuseseră puterea să supraviețuiască anomaliei comuniste iar acum aveau din nou libertatea să vorbească despre o viață pe care cei mai mulți dintre noi o cunoşteam doar din cărți sau din filme.

Unul dintre ei – un distins lider țărănist – a fost întrebat la un moment dat de un (prea) tînăr reporter care îi sînt preferințele în materie de băuturi. La care el a răspuns simplu că apreciază întotdeauna un pahar de vin bun. Bine-bine, dar ce părere aveți despre coca-cola sau pepsi, a insistat junul, vădit surprins că niciunul dintre noile simboluri ale democrației vîrîte nouă pe gît cu anasîna nu-şi găseau loc în discursul venerabilului. Răspunsul acestuia, venit la fel de prompt şi de firesc, a fost că nu are ce să aprecieze la o băutură cu gust de cremă de pantofi.

Un răspuns pe care în mod cinstit nu am avut cum să-l combat, dar pe care l-am considerat, cu mintea mea necoaptă de atunci, uşor răutăcios. Opinie pe care între timp mi-am reconsiderat-o. Asta cu toate că pentru mine gustul democrației a luat prima dată forma unei sticlă de coca-cola savurată pe o terasă din Budapesta, în anul de grație 1990.

Deh, ale tinereții valuri!

fii primul care votează
nu îmi place

Posted in prevenție | No Comments »

Tags: , , , , , , , , ,
iulie 23rd, 2010

cola-mentos, combustibilul viitorului

by doctorul

E vineri şi e vară, prieteni.

Chiar acum cei mai norocoşi dintre noi aleargă spre mare ca să mai prindă un loc pe plajă, eventual cu o cola rece în față. Fără să fie conştienți de întregul potențial pe care îl “ascunde” atît de – aparent – inofensiva sticlă.

Estimp, noi cei rămaşi acasă, de ciudă sau poate doar din lipsă de ocupație, ce să facem? Păi hai să turnăm puțin gaz peste foc. Sau, mai exact, mentos peste cola, că diferență prea mare se pare că nu este.

O combinație explozivă (www.wikipedia.org)

Poate că ați auzit diverse relatări despre ce se întîmplă dacă se introduc pastile de mentos într-o sticlă de cola. Reacții neaşteptate, presiuni necontrolate care nu pot prevesti nimic bun pentru sănătatea celor care le consumă. Pentru că ambele “produse”, cola şi mentos, sînt considerate alimente şi se vînd deci la liber, ba chiar beneficiază de o promovare cel puțin disproporționată în raport cu “beneficiile” pe care le pot eventual revendica.

Nişte beneficii se pare că ar exista totuşi, însă nu ca alternativă de nutriție sănătoasă, ci eventual ca o soluție la problemele energetice ale omenirii. Ne-o demonstrează nişte băieți simpatici şi inventivi care au reuşit să propulseze un vehicul uşor folosind drept combustibil doar cola şi mentos.

Aşadar, în cazul în care vă depăşiți bugetul de mare şi nu mai aveți bani de combustibil ca să vă întoarceți acasă, puteți încerca aceasta variantă.

Nu ştiu cît de departe veți ajunge în acest mod. Ce pot să vă spun însă cu siguranță este că veți marca un punct mare la capitolul sănătate.

S-auzim de bine!

fii primul care votează
nu îmi place

Posted in prevenție | No Comments »

Tags: , , , , ,
« Older Entries
Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.