Întotdeauna! Pentru că la ei totul este simplu, se întîmplă în imediat și nu generează consecințe, copiii nu simt nevoia să înfrumusețeze sau să ascundă ceea ce ei percep drept adevăr. Ceea ce îi face fără nici un dubiu cei mai buni exponenți ai zicalei “ce e-n gușă și-n căpușă”. De unde și corolarul – valabil însă doar în lumea oamenilor mari – potrivit căruia “copiii spun lucruri trăznite”.
Am trecut ieri acest blog pe un domeniu nou, mai simplu şi – cel puțin aşa sper – mai flexibil şi mai generos în opțiuni. Nu se compară nici pe departe cu o mutare la casă nouă. Dar chiar şi aşa, după doar o mînă de var, orice gospodar simte nevoia să se oprească pentru o clipă, să tragă aer în piept şi să privească în urmă la ceea ce a realizat pînă în momentul respectiv. Ca să înțeleagă dacă e bine ce a făcut deja şi să găsească cea mai bună cale pentru a merge mai departe. Pînă şi Creatorul a procedat aşa la începutul lumii şi se dovedeşte, iată, că nu a greşit, motiv pentru care mă grăbesc şi eu să-i urmez exemplul.
Am mai schimbat firma și mi-am luat și un pseudonim mai simplu (și potențial mai cool). Înăuntru însă nu e nici un leopard, ci doar (tot) eu. Vă aștept așadar, cu aceleași doftorii, la noua adresă:
www.desprecancer.com
Un prieten iubitor de muzică mi-a aruncat recent o mănuşă, sugerîndu-mi să mă aplec puțin asupra rolului acesteia – în caz că ar fi unul – în terapia bolnavilor cu cancer. Dar, fie şi numai pentru că amîndoi trăim într-o țară care-şi obligă bolnavii de prin spitale să-şi cumpere singuri medicamentele, am tot amînat. Prietenul însă a insistat, drept pentru care am dat rapid o clapă pe google.
Ca să nu treacă toată luna de aniversare (că zile deja au trecut cam de vreo săptămînă) am să fac astăzi vorbire despre un cetățean cu un destin excepțional.
Că tot vorbim zilele astea despre cancer şi campanii de conştientizare în luna dedicată cancerului de sîn. Numele Fran Drescher vă spune ceva? Poate că unora da, celor mai mulți însă sînt sigur că nu. Dar de dădaca din serialul cu acelaşi nume vă mai amintiți? Dacă da, aflați atunci că sînt una şi aceeaşi persoană.
Casiopeea este o constelație care şi-a luat numele de la o frumoasă dar trufaşă eroină din mitologia greacă. Și care, ca orice constelație care se respectă, ea nu se arată ochilor de muritor decît noaptea, cînd iese pe cer braț la braț cu luna.
Dacă se mai îndoia cineva de importanța pe care o are varza în viața omului, iată că a venit momentul să-şi reconsidere la modul cel mai serios poziția.
O întrebare dificilă, cu un răspuns nu tocmai simplu de dat. Însă cel puțin pentru acest sfîrşit de săptămînă răspunsul ne este mult mai la îndemînă.
“Bună seara,
Vă scriu pentru a-mi lămuri o nedumerire.”
Aşa începea un mesaj destul de lung primit astăzi de la o doamnă.
Sau cel puțin aşa ne place să credem. Probabil pentru că ne uităm prea mult la filme americane. Pentru că doar acolo există cîte un leac minune pentru orice.
… e cam ca berea fără alcool. Sau ca vinul fără resveratrol. Nu vreau să las în urmă subiectul resveratrol fără un cuvînt pentru cei dintre noi care şi-au făcut din şofat fie o meserie, fie o pasiune.
Cine nu are bătrîni să-şi cumpere. Nu mai insist asupra valorii inestimabile a acestei recomandări. Eu de la nişte bătrîni am aflat, de exemplu, de “carcalete”. Cuvînt care desemnează pîinea înmuiată în vin, un meniu extrem de răspîndit prin țărişoara noastră, cu deosebire în secțiunea ei rurală.
Nu mai e demult timp un secret faptul că francezii şi americanii se au precum şoarecele şi pisica. Iar într-un desen animat cu Tom şi Jerry, de exemplu, nu am avea nici un dubiu privind cine pe cine întruchipează. Morocănosul Tom, căutînd tot timpul alte şi alte mijloace de control şi istețul Jerry, care reuşeşte de fiecare dată să-i dea acestuia cu tifla.
Atunci cînd vorbim despre calciu ne gîndim de obicei la oase, dinți sau … lapte. Dacă în discuție însă apare şi cuvîntul “sîn”, rămînem în mod tradițional blocați. Desigur, pe varianta lapte.
Nu cred să existe zilele astea vreo imagine mai potrivită decît cea a Parlamentului României pentru a întruchipa ideea de cenuşiu. Avem mai întîi două decade pline de eforturi asidue de auto-plasare în derizoriu datorate chiar membrilor acestuia – chipurile aleşii poporului. Le urmează cu succes cîțiva ani de denigrare furibundă din partea unei alte instituții cel puțin la fel rizibile – am numit aici preşedinția.
De ceva vreme încoace luna octombrie a căpătat culoarea roz. Şi nu se mai cheamă doar octombrie (sau Brumărel, cum cu duioşie mai e alintată pe la noi prin popor) ci şi “Luna conştientizării cancerului de sîn”. Sau, mai pe înţelesul tuturor, “Breast Cancer Awareness Month”.
şam-di-ri-di-ridi/diri-diri-da … O ştie tot românul că e bun, nu trebuie să-i mai spună nimeni asta. O ştiau şi strămoşii lui dacii, cu mult timp înainte de a se încuscri cu ceilalți strămoşi ai lui, romanii, sub semnul popularei strigături “In vino veritas”.
Preiau de la un prieten virtual un apel pentru ajutor. Un apel de la cineva care, la mai puțin de un an de viață, nu are nici măcar conştiința propriului sine. Dar care trece printr-o încercare de care pînă şi oamenii mari s-ar teme.
Toamna unii numără bobocii. Alții numără doctorii. Atîția cît au mai rămas. Unii mai fac – încă – vinul din strugurii crescuți în via proprie sau pun murături pentru la iarnă. Alții se caută prin doctori, fără să ştie dacă vor mai apuca să bea din vinul nou sau să mănînce de sărbători sărmăluțe învelite în varza tocmai pusă la murat.
