Interesantă digresiunea despre Ahile şi Ulise – veţi spune poate – dar ce are a face asta cu noi? Ei au fost eroi, noi sîntem nişte (bieţi) consumatori. Căci dacă ei sînt cei care au ridicat sabia împotriva Troiei, tot ce mai putem noi mînui este furtunul de la pompa de benzină, telecomanda de la televizor şi căruciorul de la supermarket. Nici minimul efort de a apăsa pe tastele unui computer nu ne mai e la îndemînă, de cînd cu tabletele astea.
Bei coca-cola zero? Atunci se prea poate să ai impresia că eşti, vorba reclamei-sufletul-comerțului, la dietă. Protejat(ă), carevasăzică, de maleficul zahăr. E doar o impresie. De fapt te afli în situația, inspirat descrisă de moşi-strămoşi, de “sărit din lac în puț”.
Ei bine, după ceva mai mult de un an de cînd am făcut cunoștință, mi-mi se întoarce. De data asta însă doar pentru a-și lua rămas bun de la noi și de la formula care a consacrat-o. Coca-Cola și Pepsi, marii comercianți de mi-mi la sticlă (sau la cutie, după caz) s-au aplecat în sfîrșit în fața evidenței și au acceptat, mai de voie, mai de nevoie, să schimbe rețeta celebrei lor ape colorate.
Atenție, cetățeni ai Planetei Albastre! Pentru luna octombrie vi se pregătește o revoluție! Puteți fi însă liniștiți, căci nu va fi nevoie să vă pregătiți cu furci și cu topoare. Un simplu cuțit și o banală furculiță vă vor permite să vă descurcați mai mult decît onorabil.
Nu știu dacă ați remarcat, însă mai toate poveștile noastre se termină cu un stop-cadru pe perechea Făt-Frumos – Ileana Cosînzeana care, după ce au învins – în urma unui lăudabil și exemplar efort de echipă – balaurul cel cu multe capete, trăiesc “fericiți pînă la adînci bătrîneți”. Nimic despre cum își împart drăguții de ei trebile prin gospodărie.
Zice-se că celebra băutură cu pretenții răcoritoare a luat-o pe urmele suratei cu același nume de familie și care se prezintă cunoscătorilor doar sub formă de praf alb. Oricît ar suna de incredibil, se pare că mai nou coca-cola a ajuns obiect de contrabandă. Pe aceleași cărări cunoscute și bătătorite dintre Mexic și Statele Unite și în același sens.
Tocmai am aflat. Se pare că, la fel precum Ana are mere, Coca-Cola are mi-mi. Sau, mai exact, 2-Mi si 4-Mi. Nu se ştie exact cînd şi cum s-a pricopsit cu ele, însă ambele sînt cancerigene. Şi, chiar dacă sînt indispensabile în obținerea inspiratei culori caramel a celebrei băuturi, se pare că firma producătoare va trebui să renunțe la ele.
… cu cola în coadă (una e Coca, cealaltă Pepsi). Chiar dacă abia am scris despre asta, tocmai mi-a “intrat” o “mînă” prea bună ca să o ignor şi să zic pas. Drept pentru care plusez cu o serie “servită” de amicii de la Pravda. Care ne avertizează că, nici mai mult nici mai puțin, cei care consumă băuturi răcoritoare – de orice fel, nu numai cola – mor de o moarte lentă (sau trăiesc o viață mortală, depinde cum vreți să o luați).
Cum ar fi să ne forțeze cineva să mîncăm/bem combinația asta de cîteva ori pe zi? Aşa e că ni s-ar lua? Ba e chiar foarte probabil că ne-am revolta fie şi numai la gîndul că ar îndrăzni cineva să ne supună unui asemenea “regim”. Dar nu şi dacă o facem singuri, de bună voie (că doar n-o să ne luăm singuri la palme). Ei bine – şi îmi pare sincer rău să vă dezamăgesc – mulți dintre noi chiar o facem, fără să vrem şi, cel mai probabil, fără să ştim.
Iubitori de artă? Vă place să admirați o pictură rafinată la un pahar răcoritor de Coca-Cola? Ei bine, tocmai ați ratat o bună ocazie ca să vă mai stingeți din setea de cultură. Zilele astea s-a vîndut cea mai scumpă sticlă de Coca-Cola.
Pentru că e duminică şi pentru că noaptea s-a lungit brusc (că doar ce trecurăm la ora de iarnă), alterînd considerabil curgerea armonioasă a fluidelor neuro-transmițătoare prin sinapsele prinse – iarăşi – pe picior greşit … Dar şi pentru că amicul Daniel m-a cadorisit transcontinental cu un comentariu care vine ca o mănuşă absurdă peste secrețiile mele neuronale recente …
Că tot sîntem la capitolul plastic. Zilele astea e plin ecranul televizorului de reclame McDonalds pentru un produs numit Happy Meal. Care cică rămîne (sau revine) la un preț imbatabil. Nu ştiu ce e atît de extraordinar aici, că doar plasticul a fost întotdeauna ieftin. Ieftin şi, cel puțin aparent, etern.
S-a dus vara. Iar cu ea dusă e şi repetabila povară a procesului – absolut natural şi sănătos dealtfel – de evaporare care ne deshidrata din oră în oră. Dar cu atîta cola la îndemînă nu am avut nici un motiv să ne îngrijorăm. Sau poate că ar fi trebuit?
După schnaps-ul de noapte-bună de ieri, e momentul pentru un mic dejun periculos de bun. Bun pentru papilele gustative, periculos pentru pancreas, inimă, ficat, colon, etc. Ale noastre, toate, nu ale lor. Căci ei îşi încasează frumuşel profitul şi se “regalează” apoi, mai mult ca sigur, prin tot felul de restaurante chic, cu un meniu, fără îndoială, mult mai soft.
Am tot vorbit despre băuturile răcoritoare şi despre cei doi reprezentanți de categorie grea ai acestora: Coca-Cola şi Pepsi-Cola. Despre efectele nefaste asupra sănătății pe care le are consumul necontrolat al acestor băuturi, inclusiv un risc crescut de a ne îmbolnăvi de cancer. Am stabilit fără putință de tăgadă că, în urma luptei lipsite de menajamente dintre cei doi giganți, cei care pierd sîntem noi, care doar îi încurajăm de pe margine. În timp ce ei cu siguranță nu pierd.
… se încheie pentru noi aici. Chiar dacă el durează de peste o sută de ani, pentru noi o săptămînă e mai mult decît de ajuns. Şi chiar dacă va mai dura o sută de ani, tot nu merită mai mult. Pentru că nu e războiul nostru, ci al lor. De fapt e doar un pseudo-război, în care noi sîntem doar spectatori şi victime.
Să ne întoarcem la cei doi eroi ai noştri. Doi luptători despre care spuneam că au dus şi continuă să ducă un război nemilos unul împotriva celuilalt, în care paradoxal ei sînt şi cei care înving de fiecare dată, fără excepție. Un război al celor două cola pentru preferința unui public care, ironia sorții, este singurul cel care pierde mereu, fără nici un dubiu.
E vară şi e cald. Teribil de cald, monşer, cum ar zice un nene de demult.
Iar noi, poate chiar în timp ce citim acest articol, vrem să ne răcorim. Nimic mai normal.
Răspunsul corect şi extrem de simplu este: nici una nici alta!
Ştiți ce este Coca-Cola? O companie multinațională şi multimiliardară care păstrează într-un seif de bancă de undeva dintr-un oraş american o hîrtiuță. Pe această hîrtiuță sînt trecute cîteva cuvinte, chipurile formula secretă a (mult-prea-exagerat-şi-absolut-nejustificat-de) celebrei băuturi. O formulă păzită mai ceva ca aurul de la Fort Knox. Şi cam asta e tot.
Haideți să ne continuăm slalomul printre excese început ieri. Astăzi vorbim despre cald şi rece.
Ce poate mai mai reconfortant pe căldurile astea decît o bere rece? Sau mă rog, un ice tea pentru doamne. Coca-cola, Pepsi-cola trebuie băute neapărat reci ca gheața, după cum ne îmbie toate reclamele de la televizor. Iar la desert putem încerca o înghețată, eventual un mic rafinament oferit de unele restaurante chinezeşti – înghețata prăjită.
