Încerc să revin – după momentul de excito-exaltare pricinuit de ireversibila și incomprehensibila modificare (la propriu) a profilului unicei Angelina – cu picioarele pe pămînt pentru a prelua din manichiura presei subiectul încă aburind în vederea administrării unor observații mai la rece.
China este – și asta nu mai e demult un secret – cel mai mare exportator. De (aproape) orice. Supranumită “fabrica lumii”, dar și situată – cel puțin pentru chinezi – în mijlocul lumii (Zhong guo, numele în limba chineză al Chinei înseamnă “Imperiul de mijloc”), China și-a arătat deja cu vîrf și îndesat abilitatea de a inventa, copia și apoi fabrica de toate.
Există vreo legătură? Întrebarea poate părea superfluă după cinci zile de seminar în care toți invitații – doctori, nutriționiști, suporteri sau pacienți – au vorbit, fără excepție, despre rolul esențial pe care îl are alimentația pentru sănătate. Și cu deosebire pentru prevenirea sau vindecarea cancerului. Am găsit însă astăzi această […]
Dacă tot a fost Ziua Mondială a Cancerului, am zis că ce-ar fi să mă uit un pic prin ziare, că de regulă la aşa zile importante mai apar lucruri care ne pot fi de vreun oareşce interes. Şi ce credeți c-am aflat? Păi, pentru început, numai lucruri bune. Bunăoară, cum că tot mai multe popoare din țări foste sărace, dar pornite mai nou cu avînt pe drumul dezvoltării economice, încep să se bucure de binefacerile progresului.
Astăzi este Ziua Mondială a Cancerului. Nu chiar o zi de sărbătorire, ci mai degrabă o zi de reamintire. Adoptată în anul 2000 prin Carta de la Paris, decizia de a marca în fiecare an ziua de 4 februarie ca Zi Mondială a Cancerului (World Cancer Day, în engleză) este o inițiativă menită să încurajeze prevenția, diagnosticul şi tratamentul cancerului.
Povestea spusă de arcadia mă face să mai adăst cîteva clipe asupra subiectului, mai ales că ea ne prezintă, trăită la prima mînă, experiența unor abordări complet diferite ale bolii: una curajoasă, proactivă şi plină de încredere în sine, vizavi de o alta resemnată, defensivă şi lipsită din start de orice speranță. Se spune că atunci cînd războinicii spartani plecau la luptă primeau de la poporul rămas în cetate urarea de a se întoarce acasă sub scut (adică purtîndu-şi propriul scut, semn că au rămas viață şi că sînt sănătoşi).
Nu există boli, ci doar bolnavi. Este unul dintre primele lucruri pe care îl află orice student la medicină. Şi chiar dacă mai apoi învață tot despre boli, acelaşi student la medicină ştie că atunci cînd va ajunge medic va trebui să trateze pacienți individuali. Oameni diferiți, fiecare cu modul lui de a primi, de a duce şi de a lupta cu boala.
… din nou … Cercetătorii – parcă din ce în ce mai mulți, parcă din ce în ce mai prolifici – fac ceea ce ştiu ei mai bine, adică cercetează. Cînd şi cînd ne spun lucruri noi, de cele mai multe ori însă doar ne explică lucruri pe care noi le ştiam deja. E şi cazul dezvăluirilor de astăzi.
Am pornit ieri de la un gînd extrem de concret şi am ajuns în cu totul altă parte. Ce voiam să spun e că medicina modernă tratează omul ca pe un mecanism alcătuit din piese care nu au nici o legătură una cu alta. Drept urmare ar fi suficient să repari componenta defectă pentru ca întreaga maşinărie să revină la o funcționare normală.
Veste proastă: România se află pe primul loc la decese din cauza cancerului de col uterin, mai precis 2.000 de românce mor anual de această boală. Veste bună: se pare că e singura formă de cancer care poate fi complet vindecată, dacă este depistată la timp. Veste proastă: cancerul de col uterin nu manifestă simptome. Veste bună: printr-un simplu control la ginecologie pentru testul Papanicolau se poate depista la timp.
Pentru toți cei care la citirea poveştii lui Stephen au clătinat sceptic din cap “da, un caz interesant, însă e doar excepția care confirmă regula”, revin cu argumente susținute de date ştiințifice solide. Medicină bazată pe dovezi, carevasăzică. Într-un studiu clinic fără precedent în oncologie desfăşurat la Universitatea California din San Francisco şi publicat în 2005, un număr de 93 de bărbați cu diagnostic – confirmat prin biopsie – de cancer de prostată în stadiu incipient au ales să nu facă operația chirurgicală.
Am avut împreună şi zile mai bune, cu nenumărate situații comice dar şi cu mult haz de necaz. Noi de o parte a micului ecran ca spectatori, ea de cealaltă parte ca actriță. A ajuns să se identifice într-atît de mult cu personajul jucat într-un serial de mare succes, încît pentru mulți dintre noi este poate mai cunoscută după apelativul fictiv din film decît după numele ei din viața reală.
Produs Național Brut? Încercați mai bine Fericire Națională Brută. Nu este o glumă, ci indicatorul principal – şi cît se poate de real – după care se măsoară bunăstarea locuitorilor din Bhutan.
Îmi pare rău că sînt eu cel care vă dă vestea, dar asta se pare că e situația. Nu e nici un dubiu, ne-o facem singuri, cu propria noastră mînă. Alături de roată, scriere şi internet, cancerul trebuie şi el trecut pe lista realizărilor – cu sau fără ghilimele – umane, dacă e să dăm crezare unui studiu recent al cărui rezultat surprinzător a fost smuls de cercetători din trupurile îmbălsămate ale mumiilor egiptene.
Cortina se lăsa aşadar peste episodul trecut exact la momentul în care intrau în scenă doctorii. Dar care intrau nu ca să salveze ce mai era de salvat, ci ca să mai arunce şi ei o perdea de fum, atît cît să sporească şi mai mult confuzia şi să mai prelungească un pic agonia.
Sîntem deja la mijlocul săptămînii în care vorbim despre băuturile răcoritoare, carbogazoase sau nu. Care poate că sînt într-adevăr răcoritoare – care băutură proaspăt scoasă din frigider nu ar fi? Sînt ele însă în acelaşi timp şi sănătoase?
