cancer


o aşteptare vigilentă 12

Pentru toți cei care la citirea poveştii lui Stephen au clătinat sceptic din cap “da, un caz interesant, însă e doar excepția care confirmă regula”, revin cu argumente susținute de date ştiințifice solide. Medicină bazată pe dovezi, carevasăzică. Într-un studiu clinic fără precedent în oncologie desfăşurat la Universitatea California din San Francisco şi publicat în 2005, un număr de 93 de bărbați cu diagnostic – confirmat prin biopsie – de cancer de prostată în stadiu incipient au ales să nu facă operația chirurgicală.


o viață pentru o voce 2

Sammy Davis Jr. nu e chiar unul dintre numele care, atunci cînd e rostit, ne fac să tresărim. Cel puțin nu pe noi, cei de prin România (sau poate că e doar o impresie de-a mea). Însă cu sau fără recunoaşterea mioritică, este dincolo de orice dispută faptul că juniorul – care ar fi împlinit astăzi 85 de ani – a avut o viață ca-n filme.


statistica ne omoară 15

Uneori chiar înaintea cancerului în sine. Iar asta se întîmplă de cînd nu mai sîntem noi cei care facem matematica, ci e matematica cea care ne face pe noi. Imediat ce ne confruntăm cu un diagnostic serios (cum ar fi cel de cancer, de exemplu), prima noastră întrebare – aproape reflexă – este: “Doctore, cît mai am de trăit?” Ca şi cum omul nostru doctor ar avea vreo putere să decidă ceva în acest sens.


cu genele pe masă 5

Dacă ieri a fost duminică şi ne-am ținut de vorbe şi de aduceri aminte, e timpul să reluăm firul cărții noastre pentru a vedea ce ne mai spune David. Păi azi ne spune un lucru ştiut şi acceptat deja de cîțiva ani buni în rîndul comunității medicale. Anume că aceleaşi forme de cancer care au năpădit în ultimele decenii occidentul – cu deosebire cancerul de sîn, cancerul de colon şi cancerul de prostată – sînt mult mai rar întîlnite în Asia. Cam de şapte pînă la şaizeci de ori mai rar.


cine eşti tu, David? 24

Păi să-i dăm cuvîntul, ca să se prezinte singur: “Am cancer. Am fost diagnosticat pentru prima dată ca având această boală acum cincisprezece ani. Am primit tratamentul convențional, iar cancerul a dat înapoi la început, după care a revenit. Ca urmare, m-am hotărât să aflu cât mai multe lucruri cu putință despre această boală, pentru a-mi ajuta trupul să se apere singur împotriva ei.


soluția interioară 10

În vremuri de liceu am cochetat şi eu – ca orice tînăr copil aflat la vîrsta marilor descoperiri – cu poezia. Atunci l-am descoperit pe Marin Sorescu, cel care a fost – pentru o bună bucată de timp şi pentru mine cel puțin – Poetul. Şi tot aşa cum el spunea că muzica italiană este singura care merită ascultată, la fel credeam şi eu că poezia lui era singura care merita să fie citită. Prin comparație cu el, Nichita Stănescu mi se părea abscons şi (uneori) prețios, iar poezia lui – sau cea mai mare parte a ei – de-a dreptul eliptică de sens.


monstrul dinăuntru 1

Au trecut deja 6 luni de cînd vorbim pe acest blog despre cancer. Iar conform principiului că întotdeauna e mai bine să previi decît să vindeci, am abordat cu precădere subiecte legate de prevenția cancerului. Anume: cum să ne alimentăm corect, ce să mîncăm şi ce să bem (şi, mai ales, ce nu), cum să ne protejăm de soare, cum să nu fumăm. Am reluat unele dintre teme, uneori obsesiv, pînă la punctul de a-mi atrage reacții vehemente din partea unora (“ce-ai, domnule, cu fumătorii?”).


o zi aparte 2

O zi națională care a ajuns din păcate să semnifice prea puțin pentru un neam încăput pe mîinile unei conduceri – în cel mai bun caz – haotice. Dar şi – pentru noi cei puțini care ne întîlnim pe acest blog – ziua în care marcăm prima jumătate de an de activitate. O zi în care nu pot să nu mă gîndesc la poporul meu ca la un bolnav tot mai slăbit din cauza unui cancer tot mai agresiv.


cel mai tăcut dintre nemuritori 2

Trebuie să mărturisesc faptul că nu am nici cea mai mică idee despre cît de infinit e cu adevărat infinitul. În plus, am serioase dificultăți în a-mi imagina în ce măsură nemurirea e, într-adevăr, nemuritoare. Dar dacă există un infinit cu adevărat infinit şi dacă nemurirea este într-adevăr nemuritoare (precum ne place nouă, limitaților de muritori ce sîntem, să ne închipuim), atunci probabil că cei patru membri ai unui grup pe nume Beatles se regăsesc printre privilegiații care vor primi permisiunea să le pipăie.


full de boli … 5

… cu cola în coadă (una e Coca, cealaltă Pepsi). Chiar dacă abia am scris despre asta, tocmai mi-a “intrat” o “mînă” prea bună ca să o ignor şi să zic pas. Drept pentru care plusez cu o serie “servită” de amicii de la Pravda. Care ne avertizează că, nici mai mult nici mai puțin, cei care consumă băuturi răcoritoare – de orice fel, nu numai cola – mor de o moarte lentă (sau trăiesc o viață mortală, depinde cum vreți să o luați).


viața bate filmul (din nou) 3

Am avut împreună şi zile mai bune, cu nenumărate situații comice dar şi cu mult haz de necaz. Noi de o parte a micului ecran ca spectatori, ea de cealaltă parte ca actriță. A ajuns să se identifice într-atît de mult cu personajul jucat într-un serial de mare succes, încît pentru mulți dintre noi este poate mai cunoscută după apelativul fictiv din film decît după numele ei din viața reală.


omul, celula canceroasă a societății 3

Căci ce e cancerul? Pot să vă înșir cîteva definiții extrem de bine aduse din condei. Toate adevărate, niciuna completă. Sau, mai pot să vă ofer – la concurență cu mai celebra analogie a președintelui nostru – o descriere mult mai plastică, însă nu mai puțin corectă.


o fi ceva … 13

Vorbeam mai alaltăieri de o conspirație care se pune la cale. Hai să mă și explic puțin. Mai zilele trecute Daniel prietenul îmi anunța extaziat (exagerez și eu un pic, dar e pentru o cauză bună) o carte o minunăție (vorba aceluiași). În plus, ca un soi de “muieți-s posmagii”, tradusă în limba română.


graşi dar economicoşi 18

Celebrii cercetători englezi ne mai aruncă zilele astea, de dincolo de Canalul Mînecii, o dilemă. De data asta însă una de grup. Sau, şi mai exact (şi, implicit, mai dramatic), de specie. Noroc lui Homo Sapiens că, bine ancorat deja în poziția bipedă care l-a consacrat, poate cel puțin să se scarpine fără probleme după ceafă pînă se dumireşte încotro s-o apuce.


cel mai tare şi mai tare 11

Dar nu din parcare, ci dintr-o listă exclusivistă cu cele mai nocive substanțe pentru fragila ființă umană. Nu că aceasta – ființa adică – nu ar contribui cu propria sa mînă la respectiva fragilitate. Ca să nu mai prelungesc inutil suspansul intru direct în subiect. Se vede treaba că, dintr-un grup de 20 de pretendenți la titlul de inamicul chimic numărul unu al sus-numitei ființe, alcoolul e un fel de rege neîncoronat.