Astăzi este prima zi a ultimei luni de toamnă. Dar şi ultima zi a unei luni mai puțin cunoscute, numită printre cunoscători Luna Conştientizării Vegetarianismului (Vegetarian Awareness Month). Care începe în ziua de 1 octombrie (declarată Zi Mondială a Vegetarianismului – World Vegetarian Day) şi se încheie chiar astăzi, 1 noiembrie (recunoscută drept Zi Mondială a Veganismului – World Vegan Day).
Luna octombrie, “Luna conştientizării cancerului de sîn” (Breast Cancer Awareness Month) se apropie de sfîrşit. După un debut impresionant – evenimentul anual de iluminare a unei clădiri (care a împlinit deja zece ani) şi crosul Casiopeea (aflat la prima ediție) – pare că respectiva campanie s-a încheiat prematur, cel puțin dacă ne uităm la ce (nu) se mai întîmplă pe la noi prin țară.
În toată nebunia prin care trecem zilele astea, printre veştile despre nemulțumiri, proteste şi nenorociri care parcă nu mai contenesc, pare că orice altă întîmplare nici nu mai merită trăită. Necum povestită.
După ce am ascultat avertismentul faraonilor, haideți să ne aplecăm un pic mai în detaliu asupra problemei şi să căutăm ceva argumente care să susțină eventual mesajul mut al mumiilor egiptene. Aproape imediat ne cad ochii pe un studiu clinic foarte recent care confirmă faptul că terapia de înlocuire hormonală după instalarea menopauzei creşte atît riscul de cancer de sîn cît şi pe acela de deces la femeile în cauză.
Îmi pare rău că sînt eu cel care vă dă vestea, dar asta se pare că e situația. Nu e nici un dubiu, ne-o facem singuri, cu propria noastră mînă. Alături de roată, scriere şi internet, cancerul trebuie şi el trecut pe lista realizărilor – cu sau fără ghilimele – umane, dacă e să dăm crezare unui studiu recent al cărui rezultat surprinzător a fost smuls de cercetători din trupurile îmbălsămate ale mumiilor egiptene.
O boare cu aromă orientală venită pe o pală de vînt tomnatic ne şopteşte la ureche …
… o poveste pe care nu o veți regăsi printre cele o mie una cu care Şeherezada îşi prelungea în fiecare seară viața în turnuri de serai mîngîiate de lumina palidă a lunii.
Dacă ieri am vorbit despre cum preparăm o mîncare bună, haideți astăzi să vedem în ce anume o preparăm, pentru ca ea să fie şi sănătoasă. Bunicile noastre primeau printre altele ca zestre – ce vremuri – un set de argintărie, eventual cu blazonul unui orfevrar de renume (deh, obiceiuri mic burgheze, fasoane de capitalism decadent). Mamele noastre, crescute în spiritul unui socialism angajant şi uniformizant, se mulțumeau cu ceva inoxărie standard, cu ştanța vreunei fabrici aproape invariabil numită Oțelul Roşu. Surorile şi fiicele noastre, mă tem, vor trebui să se mulțumească doar cu nişte plasticărie ieftină, cumpărată de la buticul din colț şi turnată pe la vreo presă dintr-o curte aflată la două străzi distanță.
Am trecut ieri acest blog pe un domeniu nou, mai simplu şi – cel puțin aşa sper – mai flexibil şi mai generos în opțiuni. Nu se compară nici pe departe cu o mutare la casă nouă. Dar chiar şi aşa, după doar o mînă de var, orice gospodar simte nevoia să se oprească pentru o clipă, să tragă aer în piept şi să privească în urmă la ceea ce a realizat pînă în momentul respectiv. Ca să înțeleagă dacă e bine ce a făcut deja şi să găsească cea mai bună cale pentru a merge mai departe. Pînă şi Creatorul a procedat aşa la începutul lumii şi se dovedeşte, iată, că nu a greşit, motiv pentru care mă grăbesc şi eu să-i urmez exemplul.
Un prieten iubitor de muzică mi-a aruncat recent o mănuşă, sugerîndu-mi să mă aplec puțin asupra rolului acesteia – în caz că ar fi unul – în terapia bolnavilor cu cancer. Dar, fie şi numai pentru că amîndoi trăim într-o țară care-şi obligă bolnavii de prin spitale să-şi cumpere singuri medicamentele, am tot amînat. Prietenul însă a insistat, drept pentru care am dat rapid o clapă pe google.
Ca să nu treacă toată luna de aniversare (că zile deja au trecut cam de vreo săptămînă) am să fac astăzi vorbire despre un cetățean cu un destin excepțional.
Că tot vorbim zilele astea despre cancer şi campanii de conştientizare în luna dedicată cancerului de sîn. Numele Fran Drescher vă spune ceva? Poate că unora da, celor mai mulți însă sînt sigur că nu. Dar de dădaca din serialul cu acelaşi nume vă mai amintiți? Dacă da, aflați atunci că sînt una şi aceeaşi persoană.
Casiopeea este o constelație care şi-a luat numele de la o frumoasă dar trufaşă eroină din mitologia greacă. Și care, ca orice constelație care se respectă, ea nu se arată ochilor de muritor decît noaptea, cînd iese pe cer braț la braț cu luna.
Dacă se mai îndoia cineva de importanța pe care o are varza în viața omului, iată că a venit momentul să-şi reconsidere la modul cel mai serios poziția.
O întrebare dificilă, cu un răspuns nu tocmai simplu de dat. Însă cel puțin pentru acest sfîrşit de săptămînă răspunsul ne este mult mai la îndemînă.
“Bună seara,
Vă scriu pentru a-mi lămuri o nedumerire.”
Aşa începea un mesaj destul de lung primit astăzi de la o doamnă.
Cine nu are bătrîni să-şi cumpere. Nu mai insist asupra valorii inestimabile a acestei recomandări. Eu de la nişte bătrîni am aflat, de exemplu, de “carcalete”. Cuvînt care desemnează pîinea înmuiată în vin, un meniu extrem de răspîndit prin țărişoara noastră, cu deosebire în secțiunea ei rurală.
Nu mai e demult timp un secret faptul că francezii şi americanii se au precum şoarecele şi pisica. Iar într-un desen animat cu Tom şi Jerry, de exemplu, nu am avea nici un dubiu privind cine pe cine întruchipează. Morocănosul Tom, căutînd tot timpul alte şi alte mijloace de control şi istețul Jerry, care reuşeşte de fiecare dată să-i dea acestuia cu tifla.
Atunci cînd vorbim despre calciu ne gîndim de obicei la oase, dinți sau … lapte. Dacă în discuție însă apare şi cuvîntul “sîn”, rămînem în mod tradițional blocați. Desigur, pe varianta lapte.
Nu cred să existe zilele astea vreo imagine mai potrivită decît cea a Parlamentului României pentru a întruchipa ideea de cenuşiu. Avem mai întîi două decade pline de eforturi asidue de auto-plasare în derizoriu datorate chiar membrilor acestuia – chipurile aleşii poporului. Le urmează cu succes cîțiva ani de denigrare furibundă din partea unei alte instituții cel puțin la fel rizibile – am numit aici preşedinția.
De ceva vreme încoace luna octombrie a căpătat culoarea roz. Şi nu se mai cheamă doar octombrie (sau Brumărel, cum cu duioşie mai e alintată pe la noi prin popor) ci şi “Luna conştientizării cancerului de sîn”. Sau, mai pe înţelesul tuturor, “Breast Cancer Awareness Month”.
