Archive for iunie, 2010

iunie 30th, 2010

viața ca o luptă

by doctorul

Monica Tatoiu (sursa: www.121.ro)

Este ceea ce se poate numi o femeie de succes. Pentru că are un caracter de luptător.

Monica Tatoiu, căci despre ea vorbim, a reuşit să-şi construiască o carieră într-un domeniu în care puține (încă) femei au succes – cel al afacerilor. Şi nu orice fel de carieră, ci una la cel mai înalt nivel, într-o corporație internațională de prestigiu. Deloc rău pentru un fost profesor de matematică, un domeniu care sugerează mai degrabă o înclinație către meditația metafizică.

Povestea ei e cu atît mai impresionantă cu cît, pe lîngă campania profesională dusă la lumina zilei, Monica a purtat în subteran şi o luptă personală, poate chiar mai importantă decît prima. Asta pentru că încă de tînără a fost diagnosticată cu un cancer de col al cărui spectru a urmărit-o toată viața.

Un cancer pe care Monica l-a crezut învins, dar care a revenit acum de undeva din uitare. Drept pentru care Monica a renunțat la carieră pentru a se dedica acestei lupte, mult mai importante – cea pentru viața ei.

Cu aceeaşi determinare de a învinge.

fii primul care votează
iunie 29th, 2010

după cutremur, tsunami

by doctorul

Dana Deac (sursa: www.starstreet.ro)

Am tot vorbit despre Corina şi despre lupta ei cu cancerul. Povestea ei este una care poate să inspire şi să motiveze. Dar nu este nici pe departe singura.

Dana Deac era director al TVR 1 cînd a fost diagnosticată cu cancer de sîn. Un diagnostic care nu a apărut de la început, fapt ce a întîrziat începerea tratamentului. Un diagnostic care i-a schimbat destinul, după cum spune chiar ea.

După o operație traumatizantă pentru orice femeie, Dana a trecut printr-o cură agresivă de chimioterapie. Pe care a suportat-o mult mai uşor cu ajutorul familiei şi prietenilor. Iar între timp, deşi în concediu medical, a continuat să-şi apere slujba cu speranța unei întoarceri cît mai rapide la o viață activă.

Hokusai - Marele val la Kanagawa (sursa: www.wikipedia.org)

Din păcate pentru ea boala a reapărut recent, astfel încît trebuie să ia totul de la capăt. Iar dacă aflarea diagnosticului de cancer a fost pentru ea ca un cutremur, revenirea bolii e ca un tsunami, după cum descrie ea propria experiență.

Dana este însă hotărîtă ca, după ce a trecut cu bine de cutremur, să facă față cu succes şi la tsunami.

Dana Deac – o altă femeie puternică, o altă poveste de viață.

fii primul care votează
iunie 28th, 2010

Corina merge mai departe

by doctorul

Corina Dragotescu (foto: www.dcnews.ro)

Zilele astea două-trei căutări pe internet pentru “Corina Dragotescu revine cancer” au ajuns şi pe blogul meu.

Nu o cunosc personal pe Corina şi nu am nici vreo relație profesională cu ea. Ne-am aflat la un moment dat – relativ recent – în aceeaşi încăpere, cu ocazia unui eveniment public. I-am remarcat atunci naturalețea, modul direct în care vorbea despre boala ei (eram la un eveniment legat de cancer) şi în care interacționa cu cei din jur.

Am avut o strîngere de inimă cînd am văzut aceste căutări. Mai ales că îi dedicasem un articol în care îi admiram curajul cu care a primit vestea că are cancer de ovar, precum şi determinarea cu care a decis să lupte. Ba chiar i-am mai pomenit o dată numele în legătură cu un alt (mult mai celebru) exemplu de succes în lupta cu cancerul.

M-am gîndit atunci că e pe cale să piardă această luptă. Am dat imediat un google şi nu am găsit nimic în afara unui articol recent care relua povestea ei deja cunoscută. M-am bucurat pentru ea şi i-am urat în gînd succes în continuare.

Cum le urez tuturor celor în situația ei – oameni mai mult, mai puțin sau chiar deloc cunoscuți – care, chiar dacă nu ştiu unul de altul, au ceva important în comun.

Lupta împotriva unei boli teribile numită cancer.

2 persoane apreciază
iunie 28th, 2010

teoria ca teoria

by doctorul

Practica e cea care ne omoară, ca buni români ce sîntem.

Am simțit nevoia să fac o revenire la articolul de ieri în care prezentam cîteva elemente privind funcționarea Programului Național de Oncologie. Asta pentru că, deşi pe hîrtie totul arată frumos şi liniştitor, în realitate lucrurile nu sînt nici pe departe aşa cum ar trebui (şi cum ar fi dealtfel normal într-o țară cu pretenții europene). Cam ca în zicala cu gardul şi cu leopardul.

În teorie deci, toți bolnavii cu cancer din România beneficiază în mod gratuit de îngrijire (investigații, proceduri medicale şi medicamente) în cadrul unui Program Național de Oncologie. Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) are obligația de a asigura fondurile necesare programului, o bună parte dintre acestea mergînd la plata medicamentelor oncologice (unele dintre ele extrem de scumpe).

În practică însă, datorită fondurilor reduse care sînt alocate şi a întîrzierilor la plata facturilor din partea CNAS, farmaciile pot onora aceste rețete doar în primele zile ale fiecărei luni. Din acest motiv vedem cozi interminabile în fața farmaciilor la începutul lunii, cam cum era odată în fața alimentarelor cînd “se băga marfă”. Rezultatul concret este că mulți pacienți rămîn fără medicamentele necesare, fiind astfel nevoiți să şi le procure pe banii lor.

Andy Goldsworthy - Pietre scufundîndu-se în nisip (www.goldsworthy.cc.gla.ac.uk)

Pentru a mai reduce din costuri (respectiv adaosul comercial practicat de farmacii), CNAS intenționează revenirea, începînd cu 1 iulie 2010, la eliberarea medicamentelor pentru cancer prin farmaciile cu circuit închis din spitalele cu secții de oncologie. Spun ‘revenirea’ pentru că e vorba despre un sistem care a mai funcționat pînă acum cîțiva ani beneficii evidente pentru autorități, care au astfel un control mai riguros al consumului de medicamente şi deci al cheltuielilor cu acestea.

Aduce însă acest lucru vreo schimbare (eventual în bine) pentru bolnavii de cancer?

Răspunsul simplu este: NU. E adevărat că pacienții vor alerga mai puțin în căutarea medicamentelor (am văzut cu toții pe geamul farmaciilor anunțul “Nu eliberăm compensate!”), care vor fi astfel disponibile într-un singur loc. Fără bani suficienți însă, medicamentelor tot nu vor ajunge la toți cei care au nevoie de ele.

Iar cozile nu vor face altceva decît să se mute de pe stradă în spital. Unde, e adevărat, deranjează mai puțin ochiul.

Sau presa. Da, presa, acea proaspăt identificată vulnerabilitate a noastră.

fii primul care votează
iunie 27th, 2010

despre comisia de oncologie

by doctorul

Răsărit (sursa: www.xinhuanet.com)

Ce este comisia de oncologie şi ce vrea ea? Să o luăm metodic.

În România bolnavii de cancer beneficiează de servicii gratuite de diagnostic şi tratament în cadrul unui Program Național de Oncologie, susținut de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Aceste servicii sînt acordate la recomandarea unor doctori care aparțin mai multor specialități medicale – oncologi medicali, oncopediatri, hematologi, radioterapeuți şi chirurgi oncologi.

Medicamentele folosite pentru tratarea cancerului (chimioterapice, hormoni sau terapii biologice) fac obiectul unei rețete ce poate fi scrisă doar de medicul specialist oncolog şi pot fi eliberate (cel puțin în teorie) de orice farmacie cu circuit deschis. Anumite medicamente de ultimă generație, care fie sînt extrem de scumpe fie au o utilizare limitată, necesită o aprobare specială din partea CNAS, aprobare care se obține pe baza unui dosar alcătuit de către medicul oncolog.

De asemenea, tratamentele deosebite care nu se pot face în România (anumite tipuri de transplant medular, proceduri chirurgicale pentru copiii cu cancer etc.) trebuie aprobate în prealabil tot pe baza unui dosar individual înaintat către CNAS de către medicul oncolog sau hematolog.

Pentru a rezolva aceste cazuri, CNAS numeşte o comisie de experți care urmăreşte respectarea principiilor cuprinse în acest program de sănătate: Comisia de Oncologie. Alcătuită din medici de diverse specialități oncologice care se grupează în subcomisii, aceşti experți se reunesc cu o frecvență de regulă lunară pentru a soluționa dosarele primite din teritoriu.

Este bine să cunoaştem acest mecanism de aprobare pentru a ne putea asigura, împreună cu medicul care ne îngrijeşte, că şi dosarul nostru, corect şi complet, ajunge la timp în fața comisiei de oncologie.

E singurul mod prin care ne putem creşte şansele de succes.

fii primul care votează
iunie 26th, 2010

doctor bun …

by doctorul

… caut!

Totul pînă la sănătate, nu-i aşa? De fiecare dată cînd ne îmbolnăvim, chiar dacă e vorba despre o problemă minoră de sănătate, primul gînd care ne vine în minte este: unde găsesc un doctor bun? Cu atît mai mult dacă vorbim despre cancer.

E la mintea cocoşului că, dacă vrem să ne vindecăm de o boală, avem nevoie de un tratament bun. Prescris bineînțeles de un doctor bun. Un doctor bun este prin urmare acela care ne recomandă un tratament care ne scapă de boală.

Ei bine, în şcoala medicală am aflat că există un doctor şi mai bun – acela care poate pune un diagnostic corect. Ceea ce pentru oncologie este esențial. Pentru că în cancer, mai mult decît în orice altă boală, un tratament mediocru aplicat unui diagnostic corect este de preferat unui tratament excepțional pornit de la un diagnostic greşit.

Nu cred că există medic care să-i facă rău în mod deliberat vreunui pacient de-al său. O minimă etică profesională pornită din solidaritatea umană îl face pe acesta să nu aibă linişte pînă nu îi asigură pacientului său un diagnostic corect şi cel mai bun tratament posibil. Cu atît mai mult dacă vorbim despre cancer.

Atunci bine, veți spune, cum e posibil să apară erori? Chiar dacă răspunsul nu ne place, trebuie să admitem că un doctor este în primul rînd un om, care poate uneori să greşească.

Însă în cancer, mai mult decît în alte boli, o greşeală, chiar dacă omenească, poate însemna diferența dintre viață şi moarte. Viața sau moartea noastră. Ce e de făcut?

Ramuri (sursa: www.xinhuanet.com)

Ni se pare normal să alergăm din magazin în magazin pentru un televizor sau o pereche de pantofi noi. Nu ne oprim pînă nu găsim exact ce ne trebuie. Dar nu considerăm necesar să facem asta şi atunci cînd avem nevoie de un doctor care să ne facă bine. Sau care să ne dea măcar încă o opinie.

Poate ar trebuie să începem să o facem. Pentru că e mai greu să îndrepți ceva care a fost făcut greşit.

Un croitor bun ştie asta. De aceea el măsoară de zece ori şi taie o dată.

1 persoană apreciază
iunie 25th, 2010

pui cu steroizi

by doctorul

Efectele steroizilor (sursa: www.lazydesis.com)

Ce spuneți de domnul din imagine? Vă place cum arată?

O să spuneți bine, dar ce mă priveşte asta pe mine, e treaba lui dacă s-a îndopat cu steroizi, să fie sănătos – în măsura posibilului. Ei bine, poate vă mai gîndiți un pic.

Îmi amintesc cum imediat după revoluție, în timp ce fermele avicole erau devalizate de mînia populară, am fost invadați de americani. Dar nu de americanii pe care îi aşteptau bunicii noştri încă de la sfîrşitul războiului, ci de puii lor. Mari, frumoşi, cu pielea întinsă plesnind de sănătate (vorba vine, că erau gata congelați). Drept pentru care le-am oferit imediat şi necondiționat galantarele noastre. Că noi şi aşa nu prea mai aveam ce pune în ele.

Se împlinesc iată douăzeci de ani de cînd îngurgităm cu entuziasm carne de pui american, că deh, carnea de pui e mai sănătoasă. Fără să ne gîndim o clipă că aceşti pui nu mai sînt crescuți de multă vreme ca la bunica în curte. Ci sînt îndopați cu nutrețuri artificiale, hormoni şi antibiotice. De efectele cărora care ne “bucurăm” şi noi după aceea fără să vrem şi, mai ales, fără să putem face nimic.

Pui cu steroizi (sursa: ubicuu)

Hormonii steroizi, folosiți de unii sportivi pentru creşterea masei musculare, au nenumărate efecte nocive pentru corpul nostru, unul dintre acestea fiind riscul de a dezvolta un cancer de ficat (alte tipuri de cancer sînt deasemenea legate de administrarea de steroizi în literatura medicală). Ei bine, aceşti hormoni sînt folosiți extensiv şi pentru creşterea animalelor în regim industrial. E bine să ştim asta atunci cînd plimbăm căruciorul prin supermarket.

Pînă una-alta, astăzi avem la masă pui cu steroizi.

Poftă bună!

1 persoană apreciază
iunie 24th, 2010

aripioară sau picior?

by doctorul

Mai bine nişte piept. Sau, şi mai bine, o coadă. Dar de peşte.

O vorbă destul de populară printre “gurmanzii”  de pe la noi proclamă că “cea mai bună legumă e porcul”. Asezonat bineînțeles cu o generoasă garnitură compusă tot din legume – cartofi prăjiți. Şi uite-aşa cineva mai puțin avizat ar putea crede că sîntem o nație de vegetarieni.

Bunicii mei de la țară mîncau carne o dată pe săptămînă – găina de duminică, deşi aveau curtea plină de păsări. E adevărat că iarna treceau printr-o prealungă perioadă carnivoră, ce venea însă după un post serios înainte de Crăciun. Care se continua cu un alt post generos înainte de Paşte. În care începeau un alt festin, de data asta vegetal. Borş de lobodă, mîncare de urzici sau de spanac, salată, ceapă verde şi usturoi nou. Cu care plecau cu noaptea în cap la “moşie” unde trăgeau toată ziua la sapă, la prăşit. ”Cu un castron de chiseliță şi o bucată de mămăligă”, cum îşi aminteau cu nostalgie ceilalți bunici ai mei, de la oraş. “Şi nici nu era lumea plină de cancer, ca acum” adăuga sec bunică-mea.

Nu cred că bunicii mei erau o excepție. Dacă ne gîndim bine, în scena de la secerat Moromete s-a fript cu fasole, nu cu mici de la grătar.

Apoi, în decursul a doar două generații ceva s-a schimbat dramatic. Acum pur şi simplu nu mai concepem o zi, ba chiar o singură masă fără carne. Unii spun că e consecința frustrărilor din vremea comunistă, cînd a avea o fleică în farfurie era adesea un obiectiv incert.

Dar nu e numai asta. Carnea a devenit, alături de hainele de firmă şi de maşinile de import, un simbol al bunăstării pe care o etalăm cu egală mîndrie în cărucioarele de supermarket dar şi în siluetă. Un cunoscut se lăuda că poate mînca în fiecare zi carne, pentru el un semn sigur că a reuşit în viață. Iar în cazul lui teoria cu lipsurile nu se aplică, pentru că a revenit în țară după revoluție. După ce a trăit multă vreme într-o țară vestică, plină de carne. Dar şi de cancer de colon.

David Servan-Schreiber – vă mai amintiți de el, doctorul bolnav de cancer care s-a vindecat – spunea în cartea lui că, dacă ideea occidentală de delicatesă e reprezentată de o bucată mare de carne cu ceva legume pe lîngă ea, un fel de mîncare asiatic e din contră un morman de vegetale pe care stau discret cîteva bucăți de carne.

Carne și atît (sursa: www.flickr.com)

Porc cu legume (sursa: www.wikipedia.org)

Două lumi, două viziuni asupra a ce e bine să mîncăm. Iar pentru fiecare dintre noi încă două extreme între care ne mişcăm. Extreme care aduc cu ele însă, ca întotdeauna, şi o bună şi (mai ales) sănătoasă cale de mijloc.

Depinde numai de noi ce alegem.

2 persoane apreciază
iunie 23rd, 2010

euro-oncologie

by doctorul

Cineva a ajuns ieri pe blog căutînd pe internet “spital bun de oncologie în străinătate”. Ne oprim aşadar o clipă din parcursul nostru teoretic pentru a oferi un posibil răspuns unei probleme practice de extremă importanță pentru cineva care tocmai a aflat că are (sau e suspect de) cancer.

Într-un articol anterior exprimam cîteva opinii care să vină în sprijinul acestor pacienți. Cum să găsească un medic oncolog cu experiență, cum să se asigure că primeşte un diagnostic corect sau cum să beneficieze de un tratament optim într-un spital bun de oncologie. Toate acestea cu referire la România. Pentru că eu cred că medicii oncologi români nu sînt cu nimic mai prejos profesional decît colegii lor din străinătate.

Pe de altă parte, în medicină în general şi în oncologie în particular, este bine să mai avem cel puțin încă o opinie medicală, de la un medic diferit (doar vorbim despre sănătatea noastră). Iar acest medic poate foarte bine să fie din străinătate, cît timp o călătorie cu avionul către orice capitală europeană durează mai puțin decît un drum cu trenul de la Constanța la Bucureşti, spre exemplu.

Să luăm Viena, bunăoară. Care în ultimii ani a devenit un fel de Mecca medicală pentru români, începînd cu preşedintele, continuînd cu diverse persoane publice şi terminînd cu cetățenii obişnuiți. Într-un ritm care poate duce în scurt timp la impunerea limbii române ca limbă de lucru în capitala austriacă.

Domul din Milano (sursa: www.wikipedia.org)

O altă variantă la îndemînă ar fi Milano, Italia. Unde, pe lîngă celebrul Dom şi nu mai puțin celebra galerie Vittorio Emanuele II, se găseşte şi Institutul European de Oncologie, o clinică de specialitate dedicată studiului şi tratamentului bolii canceroase. Cu zboruri directe (şi relativ ieftine) din mai toate oraşele mari din România, un transfer elegant cu trenul de la aeroport spre oraş şi o barieră de limbă ceva mai rezonabilă, se poate beneficia de o consultație medicală de calitate cu întoarcere în țară în aceeaşi zi.

Am fost în acest institut în 2004, cu ocazia unei întîlniri a organizațiilor de pacienți cu cancer din Europa. O clădire modernă dar primitoare situată într-o zonă verde a oraşului, personal prietenos şi atmosferă civilizată.

O alternativă de avut în vedere.

fii primul care votează
iunie 22nd, 2010

înghețată prăjită

by doctorul

Înghețată prăjită (sursa: www.sweetadditions.net)

Haideți să ne continuăm slalomul printre excese început ieri. Astăzi vorbim despre cald şi rece.

Ce poate mai mai reconfortant pe căldurile astea decît o bere rece? Sau mă rog, un ice tea pentru doamne. Coca-cola, Pepsi-cola trebuie băute neapărat reci ca gheața, după cum ne îmbie toate reclamele de la televizor. Iar la desert putem mînca o înghețată, eventual un mic rafinament oferit de unele restaurante chinezeşti – înghețata prăjită.

Am încercat odată, la un restaurant chinezesc din Bacău, o înghețată prăjită. Dincolo de senzația stranie oferită de înghețata care se ițeşte sticloasă de sub crusta aburindă, nu am amintiri memorabile. Dar dacă stomacul meu ar putea vorbi, probabil că ar avea ce să-mi spună.

Să ne gîndim un pic: temperatura normală a corpului uman este de cam 37 de grade Celsius. Înghețata nu mai e înghețată peste zero grade Celsius, iar o crustă prăjită poate avea 70-80 de grade atunci cînd o înghițim. Asta înseamnă pentru stomacul nostru şocuri simultane între extreme aflate fiecare la cam 40 de grade Celsius distanță față de acea “aurea mediocritas” la care aspirăm (sau cel puțin ar trebui).

Dar ce legătură are asta cu cancerul, veți spune? Păi să vedem: cu toții am învățat la orele de biologie că sîntem alcătuiți din proteine. Iar din experimentele de la orele de fizică ştim că aceste proteine pot fi influențate de temperaturi extreme: prin înghețare ele sînt denaturate reversibil, iar prin fierbere sînt denaturate ireversibil. Acum, o proteină denaturată (a cărei structură este compromisă) nu mai poate funcționa normal. Iar o celulă alcătuită din proteine care nu mai funcționează normal cu siguranță nu mai e o celulă normală. Ajungem astfel la ceea ce poate deveni o transformare celulară malignă, care este primul stadiu al cancerului. Un cancer de stomac, să zicem.

Dar să ne întoarcem la berea cea rece. Care cel mai bine cade peste micii care vin sfîrîind direct de pe grătar. Asta doar în mintea noastră, nu însă valabil şi pentru stomacul nostru. Pentru că, pe lîngă “efectul înghețatei prăjite” descris anterior, se mai întîmplă un fenomen. Lichidul rece “aruncat” peste carnea fierbinte solidifică instantaneu grăsimile animale transformînd delicioşii mici într-o masă amorfă de carne sleită şi nedigerabilă. Pe care stomacul nostru o trece cu greu mai departe către intestin, unde toate aceste principii alimentare nedigerate corect se transformă în fel de fel de toxine. Care în timp pot declanşa un cancer de colon.

Începe să devină un pic mai clar?

1 persoană apreciază

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.