Ultimul usturoi ... (foto: www.wikipedia.org)
Ar fi de rîs dacă n-ar fi de un plîns amar.
Păi dacă ar mai trăi nenea Iancu … ce băşcălie ar mai şti el să facă, la scară continentală şi în toate limbile oficiale ale republicii comunitare de la Bruxelles.
Şi cum altfel, cînd domnii în costume de firmă şi cu morgă apretată pe măsură care se ocupă de bătrînețele coanei Europa au luat-o razna în numele ei şi pe seama noastră? Din plictiseală sau din lipsă de ocupație – în timp ce o veghează pe tante ca să nu îşi frîngă granițele ostenite sub greutatea noilor realități geopolitice – concetățenii noştri ceva mai privilegiați s-au apucat de scris. Şi nu oricum, ci direct – nu se ştie dacă dintr-un nemăsurat snobism sau din dorința perversă de a ascunde maselor poporane ce li se pregăteşte – în limba latină. Astfel a rezultat, în urma scremetelor intelectuale ale distinşilor auctori, un opus impresionant, savant intitulat Codex Alimentarius.
Această nouă carte de învățătură, care ni se va preda cu forța şi sub amenințarea brațului lung al legii începînd cu 1 aprilie (din păcate nu e nici o glumă) a anului viitor, declară usturoiul ilegal şi face din mentă o penală. Iar noi vom mai putea să ne atingem de ele doar cu certificat de bună-compoziție eliberat de către marile companii farmaceutice, pe bază de rețetă de la medicul de familie.
Să vezi atunci cîrnați medicinali cu patalama GMP* şi ceai de mentă infuzat după metode ştiințifice!
*GMP – Good Manufacturing Practice (Practică de bună producție), este denumirea unui standard de calitate utilizat pentru certificarea proceselor de producție din industriile farmaceutică şi alimentară.
p.s.: mi-aş dori ca cele de mai sus să nu fie adevărate, însă din păcate nu e aşa; am vorbit azi cu o prietenă farmacist care abia ce a deschis o farmacie naturistă; mi-a spus că nu ştie ce să facă, dar că cel mai probabil se va întoarce la medicamentele chimice, pentru că trebuie să trăiască; pentru mai multe informații despre şi ceva acțiune împotriva acestui proiect puteți intra aici.
