Veste proastă: România se află pe primul loc la decese din cauza cancerului de col uterin, mai precis 2.000 de românce mor anual de această boală. Veste bună: se pare că e singura formă de cancer care poate fi complet vindecată, dacă este depistată la timp. Veste proastă: cancerul de col uterin nu manifestă simptome. Veste bună: printr-un simplu control la ginecologie pentru testul Papanicolau se poate depista la timp.
Fumatul poate ucide. Nu zău! Păi și curiozitatea poate ucide. De exemplu dacă este prost direcționată, așa cum noi oamenii am învățat de la pisică (vezi și celebrul dicton „curiosity killed the cat”).
Cel mai tînăr – dacă se poate vorbi astfel despre un copil de doar doi ani – fumător din lume a devenit de curînd cel mai tînăr fost fumător.
După seria de articole despre fumat în urma cărora, bănuiesc, fumătorii (poate cu excepția celor trei “trădători”) s-au jurat să nu mai intre pe blogul meu, a venit rîndul să închei conturile şi cu băutorii. După care să închid probabil şi blogul, din lipsă de clienți.
Am zis! Mă alătur celor trei curajoşi care s-au hotărît ieri să renunțe la ele. Dar pentru că eu nu fumez, nu pot să renunț decît, cel mult, la cele din capul meu. Drept pentru care voi lua o pauză în campania mea anti-fumat.
Dar nu, nu de fumul de la numeroasele şi interminabilele (parcă) incendii cu care ne umple în fiecare vară ecranele buletinelor de ştiri. Căci acelea, cu sau fără intervenția competentă a pompierilor, se sting oricum o dată cu încheierea sezonului. E vorba de un alt fum, mult mai insidios, mult mai persistent şi, drept urmare, mult mai periculos.
Vă mai amintiți filmul Basic Instinct? Cum să nu? Doar a făcut senzație atunci cînd a apărut, prin cel puțin una din scene.
Cortina se lăsa aşadar peste episodul trecut exact la momentul în care intrau în scenă doctorii. Dar care intrau nu ca să salveze ce mai era de salvat, ci ca să mai arunce şi ei o perdea de fum, atît cît să sporească şi mai mult confuzia şi să mai prelungească un pic agonia.
Am tot insistat pe “binefacerile” fumatului. De care fiecare dintre noi poate alege să se “bucure”, în virtutea liberului arbitru. Invers, cei care nu savurează deliciile fumatului au opțiunea – chiar dacă un pic mai dificilă – să îşi păstreze plămînii cît de cît mai curați. O misiune mai grea în acest sens au copiii cu părinți fumători, însă cumva-cumva se pot şi ei descurca, la o adică.
Nici acolo nu se vor mai putea ascunde. Cine anume? Vedem îndată. China este fără îndoială o țară mare. Asemuirea ei cu un dragon – animalul mitic preferat al poporului chinez – nu reprezintă, în opinia mea cel puțin, o exagerare prea mare. Prin comparație, România poate fi considerată – cu indulgență – o țară medie. Un fel de balaur, ca să rămînem pe tărîmul basmelor. Iar ca să mergem pînă la capătul exercițiului comparativ, Finlanda e fără doar şi poate o țară mică. Cam ca un şerpişor, aşa.
Vă plac cifrele mari? Atunci citiți mai departe. Sînt 300 de milioane de fumători în China. Adică ceva mai mult de jumătate din populația masculină, la care se adaugă, din păcate, o felie din ce în ce mai rotundă din cea feminină. Un milion dintre aceştia mor în fiecare an din cauza bolilor asociate fumatului.
Ce e bun ori e imoral ori e ilegal ori îngraşă. În plus, aş mai adăuga eu, a fost deja descoperit, inventat sau cugetat. Ca şi enunțul din titlu, pe care mi-ar fi plăcut să-l pot zice eu primul. Din păcate nu se mai poate, pentru că a fost spus deja de către altcineva. Un tip pe nume Hipocrate, care a trăit cu mulți, mulți ani în urmă.
Încheiem o săptămînă “dedicată” fumatului cu un post despre, evident, fumat. Poate chiar sîntem mai macho cînd fumăm, sau poate doar ni se pare. Poate doamnele se simt mai sexy cu țigara între buze, sau poate doar noi le facem să creadă asta. Poate nu e nimic mai cool pentru un tînăr decît o țigară aprinsă într-o zi fierbinte de vară, ce ştiu eu? Şi poate că într-o zi vom găsi la raionul de dulciuri pentru copii bomboane care se pot fuma.
Viața bate filmul, iar realitatea întrece orice imaginație, după cum ştim deja cu toții. Ce avem acum? Țigările încep să înlocuiască bomboanele, pe măsură ce tot mai mulți copii încep să fumeze. Tot mai mulți şi de la vîrste din ce în ce mai mici. Cît de mici?
Un îndemn mai puternic se pare decît celebrul “Învățați! Învățați! Învățați!”. În orice caz mai apelant. Pentru că are de departe mai mult succes la adolescenți şi tineri. Dar de ce nu ar avea succes într-o țară în care bacul se ia în turmă iar diplomele de licență se vînd pe internet. Țigările sînt ieftine, contrabanda înfloritoare, să tot fumezi. Teoretic în spații publice închise fumatul e interzis, dar nimeni nu pare să se sinchisească de asta.
Mă opresc şi azi la tema fumatului. De fapt o voi face întreaga săptămînă, pentru că e un subiect pe care eu unul îl consider demn de aprofundat. Va fi un mic serial pe tema prevenției în cancer dedicat celui mai evident dintre factorii de risc: tutunul. Cum remarcam şi ieri într-un fel de preambul, nu există nici o altă situație în care cineva conştient de sănătatea sa să poată obține atît de mult făcînd atît de puțin. De fapt nefăcînd, pentru că e de ajuns să nu îți mai cumperi țigări.
De data asta cu veşti bune.
Cu fiecare an sînt din ce în ce mai puțini oameni care mor din cauza cancerului, cel puțin în SUA. Americanii reuşesc să controleze această teribilă boală cu programe de prevenție eficiente şi cu tratamente din ce în ce mai bune, potrivit unui raport al Societății Americane de Cancer.
Un fumător înrăit, Sigmund Freud fuma 20 de țigări de foi pe zi în ciuda avertismentelor primite de la colegi. Datorită frecventelor sale referiri la simbolismul falic, colegii săi îl ironizau pentru forma “falică” a trabucului. Se pare că Freud le replica “uneori un trabuc e doar un trabuc”.
