Probabil una dintre cele mai perverse invenții omeneşti, telefonul mobil. Unul dintre acele lucruri menite a ne oferi o viață mai uşoară, dar care a ajuns să ne-o facă de-a dreptul imposibilă. În doar cîțiva ani am ajuns, nu ştiu cum, să nu mai putem trăi fără telefonul mobil. Aproape […]
De unde au, de unde n-au, cubanezii fac ce fac şi îi mai dau o palmă zdravănă arțăgosului lor vecin de la nord. Şi nu oriunde, ci acolo unde îl doare pe unchiul Sam mai tare. Şi nu oricum, ci făcînd proba că se pricep să jongleze de minune şi […]
Probabil că ar simți o oarecare consolare. Nu de alta, dar măcar el a fost pedepsit de altcineva să urce la nesfîrşit bolovanul pe munte, doar pentru a o lua – dureros de previzibil – de fiecare dată de la capăt. Prin comparație, cei care o fac de bună voie […]
Sînt vehement, dar mă explic. Nu sînt oncolog de specialitate, dar am lucrat un număr bun de ani în domeniu. Am venit drept urmare în contact cu toată gama de abordări terapeutice în ceea ce priveşte cancerul, iar cu deosebire îmi este familiară opțiunea medicamentoasă. Pot de aceea spune că […]
Apropo de ce spuneam ieri, ca să nu credeți că vorbesc în dodii: nu mai puțin de trei anunțuri – în decurs de circa o lună de zile – privind terapii revoluționare şi deosebit de promițătoare în lupta împotriva cancerului.
Am citit la un moment dat o istorioară – nu ştiu cît de adevărată – cu foarte mult tîlc. Se făcea că, în cursa pentru cucerirea spațiului comic, americanii au simțit la un moment nevoia – probabil pentru a-şi putea imortaliza la cald gîndurile apărute printre stele – unui pix-minune […]
Ce ar putea avea în comun Steve Jobs şi Hugo Chavez? La o privire rapidă, absolut nimic. Primul e un tip rece, calculat, genul care-şi planifică cu grijă şi cu mult timp înainte fiecare pas. Cel de-al doilea în schimb este un exuberant, un extrovertit care pare a acționa mai mereu […]
Doar ce spuneam cum că Pămîntul se învîrte, cu sau fără voia noastră. Şi că între timp se întîmplă lucruri, tot asemenea. Mă pregăteam să-mi asezonez (re)intrarea în blogosferă cu o trecere în revistă a celor – cu vreo oareşce legătură cu tema noastră – întîmplate de-a lungul verii, cînd […]
Şi totuşi se învîrte! cum zicea şi amicul Galileo cu spectrul arderii pe rug luminîndu-i fața. Şi ce dreptate a avut! Pe cale de consecință Pămîntul a continuat să se învîrtă în toate aceste trei luni cît am lipsit eu de la apel. Iar între timp, după cum spuneam, s-au întîmplat […]
Cancerul este, fără îndoială, o boală cumplită. În primul rînd prin complexitatea afecțiunilor pe care le numim generic “cancer”, lucru care explică şi dificultatea de a le diagnostica şi trata, ceea ce are drept consecință finală ratele de vindecare aflate încă departe de ce ne-am dori. Iar mai apoi prin impactul psihologic devastator pe care îl are cuvîntul “cancer” atît la nivel individual, cît şi în subconştientul colectiv.
Ecuador este o țară din America de Sud situată pe o linie imaginară a planetei noastre numită – surpriză! – Ecuator. Şi cam asta e tot ce îmi vine la prima strigare în minte referitor la acest loc de pe Pămînt. Pare că nici nu ai la ce să te aştepți de la o țară ai cărei locuitori nu prea dau dovadă, iată, că debordează de imaginație. Dar poate că nu sînt eu prea bine informat.
Păi să vedem. Ar fi mai întîi ziua cea mare: 1 iunie, sărbătoarea internațională a copiilor.
Probabil că prima imagine care ne vine în minte atunci cînd rostim cuvîntul “santinelă” este aceea a unui soldat înarmat pînă în dinți, gata să apere cu prețul vieții ceea ce a primit în consemn. Fie ea o clădire, o instituție sau o țară. Chiar dacă pare greu de crezut, lucrurile se petrec oarecum similar şi în corpul nostru, care este în permanență ținta a tot felul de atacuri, atît din exterior, cît şi din interiorul său.
Dar nu pentru vreo renumită casă de modă. Sau pentru cea mai în vogă companie de telefonie mobilă a momentului. Sau pentru cine ştie ce nou parfum (care să-i poarte eventual numele). Nu că nu ar putea-o face, dacă şi-ar propune, pentru oricare dintre cele de mai sus. Ba chiar foarte lesne, aş spune.
A iubit atît de mult viața încît a numit-o sora lui. Întîmplător sau nu, e şi numele unei colecții de poezie care a făcut să fie cunoscut – cel puțin în țara lui natală, Rusia – mai degrabă ca poet.
Tema de ieri este într-adevăr foarte interesantă – am realizat asta abia după ce am mai citit o dată articolul – însă în acelaşi timp extrem de frustrantă prin limitarea pe care pare că o introduce: cum de numai tumorile maligne sînt “inhibate” de alergii? Sau, altfel spus, este posibil ca această corelare inversă între cancer şi boala alergică să fie valabilă şi pentru alte tipuri de cancer?
“Pot alergiile să prevină cancerul?” Dincolo de întrebarea stîngaci formulată în binecunoscutul stil americano-jurnalistic – deja solid implantat, din nefericire, şi pe malurile strîmte ale Dîmboviței – rămîne descoperirea (sau, mai bine zis, observația), intrigantă şi tulburătoare în acelaşi timp prin implicațiile ei.
Dacă tot a fost Ziua Mondială a Cancerului, am zis că ce-ar fi să mă uit un pic prin ziare, că de regulă la aşa zile importante mai apar lucruri care ne pot fi de vreun oareşce interes. Şi ce credeți c-am aflat? Păi, pentru început, numai lucruri bune. Bunăoară, cum că tot mai multe popoare din țări foste sărace, dar pornite mai nou cu avînt pe drumul dezvoltării economice, încep să se bucure de binefacerile progresului.
Te-am cunoscut – ca cei mai mulți dintre noi – de la televizor. Foarte tînără dar cumva sigură pe tine.
Şi-a început încă din tinerețe cariera de actor – la Hollywood, însă a cunoscut consacrarea mult mai tîrziu – la Washington. Unde, pe o scenă aflată în văzul întregii lumi, şi-a jucat atît de bine rolul în primii patru ani încît publicul i-a acordat – cu o majoritate covîrşitoare – dreptul de a mai interpreta încă un act, tot de patru ani.
