Archive for ianuarie, 2012

ianuarie 31st, 2012

de cancer mai scapi …

by doctorul

Anormal (foto: www.vipdictionary.com)

De statul român mai greu.

Am dat azi peste o situație fix ca la noi. Pentru impardonabila vină de a se fi îmbolnăvit de cancer (și, mai ales, pentru tupeul inexplicabil de a se fi vindecat), o femeie este în sfîrșit pusă la punct așa cum se cuvine de către chiar statul român.

Trecută printr-o operație mutilantă ca urmare a unui cancer de sîn, femeia respectivă a fost inițial luată în evidență cu un handicap de gradul doi. Pentru care a primit o vreme indemnizație (simbolică, desigur) și dreptul la un însoțitor.

Mai nou ea a pierdut ambele drepturi. Se pare că noua lege a fost croită astfel încît profilul ei nu mai corespunde celui al unui handicapat.

Probabil că, în mintea celor care au făcut această (nouă) lege, femeia în cauză arată și se simte ca un om normal.

Așa, cam ca ei.

(știre luată – cu tot gerul de afară – caldă de pe Antena 3 online)

 

 

 

fii primul care votează
ianuarie 30th, 2012

și mumiile au cancer, nu-i așa?

by doctorul

Ei bine – și oarecum contrar a ceea ce se credea îndeobște – se pare că da.

E vorba despre o mumie egipteană veche de 2.200 de ani căreia cercetători de la Universitatea Americană din Egipt i-au descoperit o tumoră. Care tumoră s-a dovedit a fi un cancer de prostată, posibila cauză de deces a bărbatului aflat undeva în jurul vîrstei de 40 de ani.

Dincolo de aspectele ei senzaționale, descoperirea a reaprins flacăra disputei științifice din categoria “oul sau găina”. Respectiv, care dintre cei doi factori – genetic sau de mediu – au o pondere mai mare în apariția cancerului.

“Condițiile de viață din antichitate erau foarte diferite; nu existau factori poluanți sau alimente modificate, ceea ce ne face să credem că boala nu este necesarmente legată doar de factorii industriali”, spune un membru al echipei de cercetători.

Piramidă, sfinx, dilemă (www.traveladventures.com)

Raționamentul distinsei cercetătoare ar fi infailibil, dacă nu ar suferi – cel puțin în opinia mea – de simplism. Pentru că acesta nu ia deloc în considerare un alt factor la fel de – dacă nu chiar mai – important în declanșarea cancerului: stresul. Iar eu mă îndoiesc de faptul că pe vremea în care a trăit bărbatul metamorfozat în mumie nu existau războaie. Sau că oamenii nu divorțau sau, mai rău, că nu pierdeau vreun copil. Ca să nu mai vorbim de ipoteza că omul nostru ar fi putut pur și simplu să aibă un șef imposibil care îl amenința zilnic cu concedierea de la firma unde lucra, să zicem … “Piramida Construct”.

E adevărat că lucrurile sînt, de regulă, simple. Însă nu chiar atît de simple.

(senzaționala – și dilematica – știre ne este adusă de vecinii de la Haaretz online)

fii primul care votează
ianuarie 28th, 2012

aburi și ceață 4D

by doctorul

Ahasveru - Julia 4D (foto: www.abstractdigitalgallery.com)

Am dat din întîmplare cu cîteva zile în urmă peste o știre spectaculoasă: primul ecograf 4D este deja instalat și pregătit să depisteze, în doar 2 minute, cancerul de sîn la femeile din România!

Recunosc că, plictisit de viața monotonă în (doar) 3D pe care o duc dintotdeauna, am avut subit un acces de curiozitate. Amestecată la greu cu o dîră groasă de nedumerire, cîtă vreme știam că numitul Einstein nu ne-a lăsat nici o soluție de transpunere în practică a teoriei privind spațiul 4D (unde mai pui că pînă și atotștiutoarea televiziune încă mai învață cum să se miște natural în 3D).

Ca un exemplu desăvîrșit de informare neutră și echidistantă, știrea respectivă conținea și un link către unitatea medicală – normal, privată – deținătoare a minunii tehnologice în cauză. Imediat ce am intrat pe site-ul cu pricina am avut prima dezamăgire: aparatul este de fapt doar un banal 3D. Aproape imediat am încasat-o și pe a doua (nedumerire): diagnosticul nu se pune în două, ci în 15 minute. Iar aici e poate momentul să menționez faptul că informațiile de pe site-ul centrului medical sînt – spre deosebire de elucubrațiile din mintea prea înfierbîntată a reporterului care a scris articolul – corecte și în concordanță cu cele postate pe pagina oficială a producătorului ecografului respectiv.

Care ecograf, în treacăt fie spus, a mai fost anunțat o dată cu surle și trîmbițe mai mult sau mai puțin publicitare printr-o serie de articole apărute în media locală încă din luna noiembrie a anului trecut.

Încurcate (rău) mai sînt căile jurnalisticii.

(știre 2D preluată de pe Antena 3 – fără D – online)

 

 

fii primul care votează
ianuarie 27th, 2012

năravul din fire n-are lecuire

by doctorul

“Aș face orice ca să mă vindec!”

Lucrul pe care îl spun sau îl gîndesc la un moment dat cei mai mulți – dacă nu toți – dintre oamenii puși în fața unui diagnostic de cancer. Este așa-numita fază de “negociere”, unul dintre stadiile – identificate de către renumita cercetătoare elvețiană Elisabeth Kübler-Ross în modelul care-i poartă numele – prin care trec pacienții cu boli terminale în procesul de acceptare a situației și de adaptare la consecințele acesteia.

Ei bine, se pare că oamenii au înțelegeri extrem de diferite asupra sensului cuvîntului “orice”. Pare-se că pentru unii fumatul nu este inclus în lista de lucruri disponibile pentru negociere, după cum au descoperit cu destulă consternare un grup de cercetători americani.

În întuneric (foto: www.wanttoquitsmoking.storeblogs.com)

Aceștia au luat la întrebări mai mulți medici oncologi, care au admis că fumatul este un obicei atît de adictiv încît pacienților lor le vine greu să renunțe la fumat. Dintre cei aproximativ 5.300 de pacienți cu cancer trecuți în revistă, o bună parte – 39% dintre cei cu cancer de plămîni și 14% dintre cei cu cancer de colon – fumau la momentul diagnosticului. Cinci luni mai tîrziu 14% dintre cei cu cancer de plămîni și 9% dintre cei cu cancer de colon încă fumau.

Acuma, din două una: ori Elisabeth a greșit teoria, ori cetățenii respectivi nu i-au citit-o.

O altă dilemă din care nu putem ieși.

(știre preluată – fără pic de fum – de pe CNN online)

fii primul care votează
ianuarie 26th, 2012

McDonald’s versus Loma Linda

by doctorul

McDonald's peste noi (foto: www.abcnews.go.com)

Închei mica epopee de început de secol 21 cu cîteva runde dintr-un adevărat turnir al ideilor pe care cei doi aprigi și ireconciliabili oponenți le-au schimbat cu această ocazie.

Mai întîi, normal, cîteva gînduri pline de bun-simț ale părții mai vulnerabile, aflată în defensivă:

“McDonald’s nu se potrivește cu brandul de sănătate și bunăstare din Loma Linda”, e de părere doctorul Wayne Dysinger, șeful catedrei de medicină preventivă a facultății de medicină.

“E o tradiție care începe în secolul 19. Sănătatea a fost întotdeauna o parte importantă a integrității noastre”, spune Darold Retzer, pastor la Biserica Universității.

“Înseamnă că dacă vrem ca oamenii să mănînce mai bine și să facă mișcare … atunci trebuie să putem trăi într-un mediu care va promova aceste lucruri”, consideră Dr. Karen Jaceldo-Siegla, profesor de nutriție.

Apoi și cîteva lozinci sforăite ale “agresorului”:

Noul restaurant, aruncă un reprezentant al companiei, va oferi orașului “o experiență contemporană de luat masa și va ajuta la creșterea economică.”

Ronald, prietenul copiilor (foto: www.capitolcommentary.com)

“Am muncit din greu în ultimii ani pentru a asigura în meniul nostru opțiuni care să satisfacă o varietate de nevoi nutriționale”, explică printr-un comunicat John Lueken, un director regional pentru McDonald’s California. “Spre exemplu, linia noastră de salate premium poate fi comandată fără carne. Avem de asemenea sortimente care includ felii de mere, fulgi de ovăz cu fructe și parfeuri cu iaurt în porții de diferite mărimi.”

Și închei prin a da din nou cuvîntul potențialei victime:

“A încerca să spui că există un meniu sănătos la McDonald’s este totuna cu a pune 5 miligrame de vitamina C într-o țigară”, spune dr. Sylvie Wellhausen, profesor de medicină preventivă. “Problema noastră este obezitatea la copii. (…) Am obosit să văd asta.”

Se pare însă că McDonalds’s nu obosește să o tot creeze.

fii primul care votează
ianuarie 25th, 2012

o oază într-un deșert de kitsch

by doctorul

Revin la povestea asaltului McDonald’s asupra micii comunități din Loma Linda. Care comunitate, cu ideile ei fixe despre ce înseamnă o viață sănătoasă, nu vrea decît să fie lăsată în pace.

Pentru că, desuete sau nu, aceste concepții i-au adus micului oraș californian (circa 21.000 de suflete) un nesperat loc în clubul extrem de select al așa-numitelor “zone albastre”. Zone în care situația se prezintă mai degrabă în roz, cîtă vreme oamenii care le locuiesc ajung în mod frecvent să trăiască peste suta de ani.

Ei bine, aceste adevărate oaze de “tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte” sînt, pe toată fața Pămîntului, în număr de (doar) cinci: Sardinia (Italia), Okinawa (Japonia), Nicoya (Costa Rica) și Icaria (Grecia) și, cu voia dumneavoastră ultima pe listă, Loma Linda (California).

Invazia hamburger-ilor (foto: www.fastfood.ocregister.com)

În Loma Linda – arată un studiu început în 1974 și care continuă și în prezent – bărbații trăiesc, comparativ cu ceilalți locuitori ai Californiei, în medie cu 7 ani mai mult, iar femeile cu 4. Alimentația sănătoasă (preponderant vegetariană) și exercițiul fizic sînt cele două mari “secrete”  din spatele acestor cifre. Care rezultă la rîndul lor din rate substanțial mai mici – față de media națională – de boli cardio-vasculare, diabet, accidente vasculare și, bineînțeles, de cancer.

În fața goliatului McDonald’s care, cu răsuflarea-i de plastic pustiește totul în cale, Loma Linda încearcă din răsputeri să rămînă ceea ce este.

Colina cea frumoasă, adică.

 

fii primul care votează
ianuarie 24th, 2012

bătălia de pe colina cea frumoasă

by doctorul

Loma Linda (foto: www.wikipedia.org)

După ce a fost nevoit să plece cu coada între picioare din Bolivia, McDonald’s se mai împiedică o dată rușinos, de data asta chiar în bătătura proprie.

Loma Linda este un orășel din California, Statele Unite, al cărui nume în spaniolă înseamnă “Colina frumoasă”. Se pare însă că nu numai frumoasă, ci și sănătoasă, devreme ce locuitorii ei – o comunitate adventistă – țin la (cel mai) mare preț sănătatea. Atît pe cea spirituală, cît și pe cea corporală.

Iar pentru asta sînt dispuși să facă lucruri greu de imaginat chiar și într-o Americă a tuturor posibilităților. Bunăoară, în tot orășelul nu există nici măcar un magazin de băuturi alcoolice, iar fumatul a fost interzis în mod oficial încă de acum … 30 de ani.

Ei bine, închipuiți-vă acum că această comunitate idilică (ba chiar utopică aș putea spune) se trezește într-o bună zi că le bate la poartă unchiul Mac, cu sacul doldora de french-fries ca de la 500 de calorii în sus porția. Bineînțeles că le-a sărit oamenilor instantaneu colesterolul, fără ca măcar să se uite înspre hamburger-ii îmbibați cu de toate și mai nimic.

Iar decizia lor, sănătate sau nimic, nu s-a lăsat prea mult așteptată. Mai ales că, imediat dincolo de limitele orașului, amatorii de senzații pancreatico-biliare tari se pot răsfăța în nu mai puțin de jumătate de restaurante de duzină. Rectific: de jumătate de duzină de restaurante.

Vremuri grele l-au prins din urmă pe bătrînul Mac, care nu se mai poate aciua, se vede treaba, nici măcar în mahalaua copilăriei lui.

Vremuri grele pentru el, timpuri mai bune (poate) pentru noi.

(incredibila știre ne parvine prin intermediul LA Times)

fii primul care votează
ianuarie 23rd, 2012

în Fiji se îngr(o)așă gluma

by doctorul

Scriam în octombrie anul trecut despre Pinktober în Fiji (marcarea lunii pentru conștientizarea cancerului de sîn).

Mărturisesc privind în urmă că nu mi-a fost atunci prea clar de ce, dintre toate țările lumii, fusese aleasă de către agențiile de știri pentru marcarea momentului o minusculă insulă de la taman capătul Pămîntului.

Iată că zilele astea de pe întinderile Pacificului s-a mai ridicat un pic ceața, iar misterul începe să (ni) se reveleze în toată obezitatea lui. “Obezitate” am zis?

Fiji - la piață (foto: www.babasiga.blogspot.com)

Păi da, căci se pare că obezitatea este acum ultima modă printre băștinași, nu mai puțin de 60% dintre aceștia purtînd-o zilnic cu ei, atît acasă cît și la serviciu. Iar dacă ne amintim că obezitatea este unul dintre factorii majori de risc pentru tot felul de cancere, situația devine clară precum linia Ecuatorului sub lumina soarelui de amiază.

Cum de s-a ajuns aici? Păi destul de simplu (chiar dacă, cel puțin pentru mine, inexplicabil): 1) se pare că fijienilor nu le prea place mișcarea fizică (?) și 2) în ultima vreme aceeași au cam înlocuit mîncărurile tradiționale preparate în casă cu păpică din conserve cu etichete mincinoa…, pardon, lucioase.

Sună cunoscut, nu-i așa?

(știre vehiculată de “vecinii” chinezi de la Xinhua online)

fii primul care votează
ianuarie 22nd, 2012

ianuarie, ultimul articol (de duminică)

by doctorul

Ianuarie, ultimul copac (foto: www.presidiacreative.com)

Am construit acest proiect din dorința de a aduce vorbitorilor de limba română o resursă de informare despre cancer cît mai completă și cît mai obiectivă. O resursă căreia eu – și, sînt sigur, foarte mulți conaționali afectați de cancer – îi resimțim încă lipsa.

Gîndul că lucrez la ceva util mi-a oferit motivația să-i dedic o mare parte a timpului. Astfel, pe lîngă paginile de informații privind tipurile de cancer, medicamentele folosite în tratamentul acestuia, medicii oncologi din România (și multe alte informații care însumează deja mai mult de 100 de pagini), am susținut și un blog. Un blog de informare și opinie care a trecut și el, binișor, de numărul de 500 de articole. Scrise, cu puține excepții, tot de către mine.

Din dorința unor acumulări rapide am menținut (cu excepția perioadei de inactivitate completă din vara trecută) un ritm de (minimum) un articol zilnic. Poate că unele dintre aceste articole nu și-ar mai găsi astăzi locul pe acest blog. Este doar unul dintre motivele pentru care am hotărît că e timpul să dau întîietate calității în fața cantității.

Un prim pas va fi să nu mai scriu duminica (dacă nu de alta, fie și numai pentru că e o zi de sărbătoare și de odihnă). Vor mai urma și alte evoluții, pe care însă nu mai vreau să le anticipez (am mai făcut-o, iar lucrurile nu s-au întîmplat întocmai).

Așadar, acesta e ultimul articol de duminică.

Altfel spus, la mai mult, nu la mai multe.

fii primul care votează
ianuarie 21st, 2012

aniversare: opt ani fără tumoră

by doctorul

Înainte de operație (foto: www.curierulnațional.ro)

Lucica Bunghez este un nume care nu spune nimic celor mai mulți dintre noi.

Cu atît mai puțin avem, cei mai mulți, cunoștință despre evenimentul pe care îl sărbătorește ea astăzi. Acum opt ani, Lucica pierdea, în decurs de doar cîteva ore, două treimi din greutate. Ca într-un număr de magie, ea a intrat dimineața în camera miracolelor cu 112 kg, pentru a ieși la sfîrșitul zilei cu doar … 42.

În cazul ei, camera miracolelor a fost sala de operație a unui spital, iar numărul de magie a fost reprezentat de operația de eliminare a unei tumori-gigant la care a fost supusă. Cît despre magicieni, aceștia au fost o echipă româno-americană de medici condusă de profesorul Ioan Lascăr și de doctorul McKay McKinnon (ambii chirurgi plasticieni).

Lucica Bunghez acum (foto: www.ziarelive.ro)

Ultimul dintre ei este același medic care a operat zilele trecute un pacient vietnamez aflat într-o situație similară – în ceea ce privește atît diagnosticul cît și dimensiunile tumorii – cu cea a Lucicăi Bunghez.

O frumoasă și dătătoare de speranță poveste despre doi oameni care, fiecare la un alt capăt al Pămîntului, au atîtea lucruri în comun.

Printre care, mai mult ca sigur, și pofta de viață.

(invitație la aniversare venită prin intermediul news.bv.ro)

3 persoane apreciază

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.